La masa cu stramosii – Grecia Antica (6)

În acest ultim episod al seriei dedicata culturii culinare a Greciei Antice, pe scurt despre “banchetele” grecesti, ca symposium si syssitia, despre influentele suferite si exercitate de bucataria greaca asupra altor bucatarii etnice.

În afara meselor intime, la care gazda invita familia sau cativa prieteni, mai existau alte doua forme de sociaizare la masa: “symposion”, un banchet rezervat doar barbatilor, si “syssitia”, care aduna tot barbati, adolescenti, tineri sau adulti apartinand acelorasi grupari religioase, militare sau sociale. Despre aceste evenimente povestesc multe surse, asa ca este destul de usor sa ne facem o imagine destul de amanuntita.

Acest din urma tip de masa comuna s-a practicat mai ales în Creta si Sparta si, în anumite perioade doar, în Megara si Corint. Homer a fost cel care a povestit primul despre aceste banchete; referinte mai tarzii arata sa syssitia se practica si în Cartagina si în sudul Italiei.
Exista dovezi ca au existat, totusi, si syssitia feminine. Oricum, aceste întalniri erau caracterizate prin sobrietate si echilibru.

În ce priveste symposion-ul, acesta a fost tradus de multe surse ca “banchet”, desi, literal, traducerea ar fi “adunare de bautori”. În mod clar nu putea fi caracterizat tot prin sobrietate si echilibru.

Era, de fapt, una dintre îndeletnicirile preferate ale barbatilor, atunci cand cautau sa se recreeze. Petrecerea consta din doua parti; prima dedicata mancarii, în general frugala, iar cea de-a doua bauturii. Oricum, vinul era baut doar dupa ce se manca macar un prim fel, era diluat cu apa si acompaniat obligatoriu de gustari suplimentare, ca fasole, grau si castane prajite, aluaturi cu miere, toate destinate a absorbi alcoolul si a întretine pofta de bautura.

Diluarea vinului cu apa era facuta de catre o persoana numita „symposiarch”, de obicei amfitrionul petrecerii, uneori o alta persoana special desemnata pentru acest lucru. În acest din urma caz, uneori se tragea la sorti persoana care avea sarcina de a da instructiuni sclavilor cum sa amestece vinul si cat de tare sa-l faca.

Acesta hotara, deci, raportul vin-apa al bauturii, probabil functie de taria vinului, de bucatele care îl acompaniau si derezistenta la bautura a participantilor.

Cea de-a doua parte a petrecerii începea cu o libatie, sau toast, cum am spune astazi, închinata zeului Dionysus, urmata de conversatie sau jocuri de masa. Cel mai obisnuit astfel de joc era “kottabos”, un joc de îndemanare.

Exista dovezi ale existentei sale mai vechi de 2500 de ani. Kottabos a aparut, dupa unele surse, în coloniile grecesti din Sicilia, de unde a fost preluat în Grecia continentala si de catre etrusci.

Jocul consta în azvarlirea unor cantitati mici de vin, ramase pe fundul cupelor cu vin, astfel ca sa formeze un proiectil, catre sfesnice de bronz, decorate la partea superioara cu o mica statueta, ale carei brate tineau delicat un mic disc, numit “plastinx”.
La jumatatea înaltimii sfesnicului, asezat orizontal, se afla un disc mai mare, numit “manes”. Ca sa-i fie punctata aruncarea, jucatorul trebuia sa loveasca plastinx-ul în asa fel încat sa cada pe manes si sa faca un zgomot asemanator unui clopotel.

Împreuna, vinul aruncat si sunetul erau numite “latax”. Jucatorul nu trebuia sa-si paraseasca locul în care manca (la masa, sau culcat pe paturi de banchet), iar aruncarea se facea folosind numai mana dreapta.

Pare complicat si tot ce sper este ca vechii greci nu se jucau astfel cu cele mai bune dintre vinurile lor.

Am adus vorba despre paturi de banchet; ele se foloseau la symposion si erau numite “klinai”. Langa ele, pe masute joase, se afla mancarea si bautura. Aproape întotdeauna un symposion era completat cu trupe de dansatori si muzicieni.

Dupa ce oaspetii terminau de mancat, sclavii îndepartau mesele, strangeau firimiturile si resturile de pe podea, aduceau apa, uleiuri aromate si parfumuri, ca oaspetii sa se spele si sa se parfumeze.

Cu exceptia curtezanelor, prezenta femeilor era interzisa. Aceste petreceri erau un alement esential al vietii sociale grecesti. În timp, symposion-urile au devenit modelul unui anumit gen de literatura, dand nastere „Symposium”-ului lui Platon si celui al lui Xenofon, ca si scrierii „Moralia” a lui Plutarh si „Deipnosophist”-ului (Banchetul învatatilor) lui Athenaeus.

Influente culinare

Fiecare bucatarie etnica a fost influentata si, la randul ei, a influentat alte culturi. Aceste procese au avut ponderi diferite, functie de amploarea si complexitatea fiecarei participant la acest proces de formare culturala, dar absolut nicio bucatarie etnica nu l-a eludat.

Acest mecanism de fuziune culturala culinara s-a petrecut în Grecia Antica si înca de foarte timpuriu. Subiectul acesta este atat de larg, încat nu poate fi trecut cu vederea, dar nici aprofundat în acest articol. Ma voi rezuma sa amintesc doar cateva date, dupa mine de importanta cruciala.

Nu vreau deloc sa sugerez ca doar evenimentele listate mai jos au fost ocazia si cauza raspandirii culturii grecesti, ca si a absorbtiei de catre aceasta a elementelor altor culturi. Ele au fost doar unele dintre cele mai importante momente în contactele grecilor cu alte culturi si civilizatii.

Între anii 900 si 700 î.H. a început activitatea de colonizare. Grecii înfiinteaza asezari în Asia Mica, sudul Italiei, Sicilia, nordul Africii, Sardinia, pe coastele sudice ale Frantei si Spaniei, ca si pe coastele Marii Negre. Elemente de cultura culinara greaca sunt raspandite, odata cu alimente ca masline, ulei de masline, branza, smochine, grau, orz, paine, miere si vin, în toate aceste locuri, iar în unele dintre ele au fost chiar aclimatizate cu succes.

Tot în aceasta perioada grecii absorb unele influente orientale de la fenicieni (printre care, posibil, chiar cultivarea maslinilor si cu siguranta fabricarea sosului de peste fermentat numit garum; posibil chiar si metodele de a conserva pestele prin sarare, ca si folosirea mirodeniilor).

În 350 î.H. Alexandru cel Mare a extins granitele imperiului grecesc din Europa pana în Egipt si India, astfel ca bucataria greaca a absorbit influente culturale nordice, sudice si orientale. Nu a facut doar asta, ci a întors acest favor culturilor cu care a venit în contact.

În 146 î.H. Grecia a fost cucerita de romani, data de la care procesul de amestecare al culturilor greaca si romana, început probabil cu circa 200 de ani înainte, a început sa se accelereze, ducand în final la ceea ce astazi este numita cultura greco-romana.

În 330 d.H. împaratul Constantin a mutat capitala Imperiului Roman la Constantinopol, punand bazele viitorului Imperiu Bizantin. Influente din Orientul Apropiat, Mijlociu si Îndepartat au putut fi resimtite si absorbite, ajutate si de faptul ca noua capitala era un centru comercial extrem de important si de cosmopolit. Dintre alimente, comertul cu mirodenii si peste, inclusiv produse derivate din peste, erau cele mai importante.

Încheiere

Trebuie sa priviti acest articol nu ca pe un studiu cu pretentii stiintifice, ci doar ca pe o încercare de a împartasi unele informatii interesante despre modul în care se hraneau vechii greci. Acest articol nu are o alta veleitate decat dorinta de a va oferi cateva minute de lectura placuta, la cafeaua de dimineata.

Impresia lasata de materialele parcurse pentru scrierea acestui articol este ca bucataria Greciei Antice seamana mult cu cea a Greciei de astazi. Am calatorit des în Grecia si a fost imposibil sa nu remarc bucataria simpla si frugala (iata ca sunt nevoit sa repet înca o data acest cuvant), fara vreun mare rafinament, dar diversa si hranitoare.

Dintre toate culturile care au facut obiectul articolelor din seria „La masa cu strabunii”, cea greaca pare sa fi fost cel mai putin schimbata de ultimii 2.000 de ani. Bineînteles, a existat o influenta turceasca importanta, a existat acel „soc” al adaptarii alimentelor venite din Lumea Noua începand cu secolul al XVI-lea, dar cu aceste doua exceptii notabile bucataria greaca pare sa-si fi mentinut filozofia, valorile si limitele.

Acest articol este unul scris cu placere. M-am bucurat de fiecare clipa petrecuta cautand si sortand materialele, traducand si ierarhizand informatiile. Sper ca aceasta stradanie a mea sa va fi oferit cateva clipe placute si relaxante.

(sfarsit)

Bibliografie:

• en.wikipedia.org
• greekfood.about.com
• ancienthistory.about.com
• www.heavenly-greek-islands.com
• www.historylink102.com
• www.greektastes.com
• www.buzzle.com
• www.thegreekcorner.net
• www.saveur.com
• foodsoftheworld.activeboards.net
• www.olivetomato.com
• santorinifoodlovers.gr
• www.topendsports.com
• www.mlahanas.de