La masa cu stramosii – Maya (1)

În urma cu ceva vreme am început un serial de mare întindere, numit „La masa cu stramosii”. Intentia mea era sa ofer informatii despre modul în care obtineau hrana vechile civilizatii antice, despre ingredientele lor culinare, despre ceea ce mancau si, nu în ultimul rand, despre modul în care mancarea era legata de religia si mitologia fiecarei civilizatii.
Daca nu ma însel am început cu Mesopotamia, urmand apoi China, India, Egipt, Dacia, Bizant. Astazi a venit randul civiliyatiei maya. Candva vom povesti, sper, și despre Grecia, Roma și Fenicia, despre celti, incasi și azteci.

Cu totii am învatat la istorie despre marile civilizatii incipiente ale omenirii: Sumer, China, India, Persia, Egipt, Grecia, Roma etc. Nu-mi amintesc ca în manualele de pe vremea mea sa se pomeneasca, pe picior de egalitate cu civilizatiile enumerate mai sus, si cele, la fel de vechi si de prestigioase, din asa-zisa Lume Noua. Lumea în care existasera aceste civilizatii era „noua” doar în perceptia îngusta a europenilor din secolele XV-XVI; altminteri, în acea lume s-au gasit urme care atesta viata și activitate umana încaî de acum multe zeci de mii de ani.

Nu stiu cum stau lucrurile astazi, dar eu la scoala am învatat despre azteci si incasi doar atunci cand a venit vorba despre consecintele marilor descoperiri geografice, adica numai legat de secolul al XV-lea. Despre mayasi sunt aproape sigur ca nu ni s-a mentionat nimic. Nu mai vorbesc de alte civilizatii si mai vechi, ca olmecii, de pilda. Marturisesc ca abia de cativa ani sunt constient de vechimea, misterul si originalitatea civilizatiilor precolumbiene.
Sper ca cele cateva pagini stranse în acest articol sa vi se para interesante.

Introducere
Civilizatia maya este, probabil, una dintre cele mai misterioase. Din ceea ce se cunoaște astazi, a aparut ca prin minune si a disparut în mod misterios. La apogeul ei se întindea din peninsula Yucatan, apartinand astazi Mexicului, în nord, la Marea Caraibilor, iar în sud, pana în actualul stat mexican Chiapas, situat la Oceanul Pacific.
Mayasii locuiau o zona ce cuprindea actualele tari Guatemala si Belize, vestul statelor Honduras si El Salvador, ca si partea de est a actualului Mexic (statele Tabasco, Chiapas, Campeche, Yucatan si Quintana Roo).
Am dat, în perioada de documentare, peste cateva surse care mentionau „imperiul maya”. Prefer sa raman la „civilizatia maya”, caci suprafata maxima ocupata de aceasta nu cred ca depasea suprafata actuala a tarii noastre, adica una foarte mica pentru un „imperiu”. Chiar microscopica, as zice.

Principalele orase mayase au fost Chichen Itza în Yucatan, si Tikal în Guatemala. Acesta din urma adapostea, între secolele IV si IX circa 50.000 de persoane. În perioada de maxima înflorire a civilizatiei maya, în secolul al VI-lea, mayasii formau, dupa unele surse, o populatie totala de circa 2.000.000 de oameni.

Dupa secolul al X-lea, civilizatia maya a disparut… s-a stins. Nimeni nu stie de ce. Arheologii si istoricii au elaborat mai multe teorii, punand extinctia sa pe seama secetei prelungite, invadatorilor straini, a razboaielor civile, bolilor, foametei, cutremurelor, uraganelor sau a unor combinatii de astfel de elemente. Misterul acestei civilizatii este accentuat de cunostintele sale extraordinare. Mayasii excelau în agricultura, olarit, scris, astronomie si matematica, lasand în urma o impresionanta arhitectura, excelente manufacturi si un calendar aproape perfect. Cu toate acestea, nu cunosteau roata.
De fapt, ca sa fiu mai precis, mayasii inventasera cifra si conceptul 0. Simbolul acestuia, în forma de roata, era folosit la jucarii sau alte obiecte, dar nu si ca roata propriu-zisa, caci nu existau animale de povara; nici un animal din acea perioada și acel teritoriu nu putea trage dupa el un car, caruta sau alt vehicol încarcat. Poate mai corect ar fi sa afirm ca mayasii nu foloseau roata, nu ca nu o cunosteau.

Scurt istoric
Civilizatia maya s-a format în Mezoamerica, termen ce denumeste Mexicul si America Centrala înainte de cucerirea spaniola. Spre deosebire de alte populatii locale din acea zona, mayasii ocupau un bloc compact, care i-a ajutat sa reziste în fata atacurilor altor populatii din Mezoamerica.

Cu toata omogenitatea acestui bloc compact, mayasii ocupau totusi trei subzone destul de diferite ca mediu si cultura: nordul tarii, situat în peninsula Yucatan; sudul tarii, care ocupa regiunea muntoasa din sudul actualei Guatemala; partea care era centrata în districtul Peten, din actuala Guatemala, plus restul zonelor care apartin astazi statelor Mexic, Belize, El Salvador si Honduras.

Primele urme ale civlizatiei maya au o vechime de circa 10.000 de ani, dar primele asezari mari mayase dateaza din anul 1800 î.H., adica de la începutul a ceea ce astazi este numita „perioada preclasica”. Epicentrul civilizatiei preclasice era în zone aflate astazi în Belize, Guatemala si Honduras.

În mijlocul acestei perioade preclasice, care a durat pana în anul 300 î.H., asezarile maya s-au extins, ajungand în contact cu alte civilizatii mezoamericane, ca olmecii. Ca si alte popoare mezoamericane, ca zapotecii, totonacii si aztecii, mayasii au împrumutat o serie de elemente religioase si culturale, ca si sistemul de numarare si faimosul lor calendar, de la olmeci. În partea tarzie a perioadei preclasice, orasul Mirador, situat la nord de Peten, era unul dintre cele mai mari orase construite vreodata în perioada precolumbiana. Dimensiunile sale surclasau orasul Tikal, capitala tarii, si arata faptul ca civilizatia maya a avut mai multe momente de maretie, chiar înainte de perioada clasica, socotita a fi cea de înflorire maxima.

Perioada clasica a început pe la anul 250 d.H. si a durat pana în jurul anului 1.000 d.H.; istoricii o denumesc epoca de aur a civilizatiei maya.
Existau atunci peste 40 de orase, incluzand Tikal, Uaxactún, Copán, Bonampak, Dos Pilas, Calakmul, Palenque si Río Bec. Fiecare dintre ele avea o populatie între 5.000 si 50.000 de oameni. Pe atunci, populatia mayasa atingea 2.000.000 de oameni.

Sapaturile arheologice au scos la iveala piete, palate, temple si piramide, ca si terenuri pentru jocul cu mingea, care avea în cultura mayasa un important rol ritual si politic. Orasele mayase erau înconjurate si sustinute de o mare populatie de fermieri. Principala tehnica folosita de mayasi era aceea în care campurile erau despadurite si arse, adica una relativ primitiva; mai tarziu au facut, însa, si dovada cunoasterii unor tehnici mai avansate, ca irigarea si cultivarea pe terase.

În aceasta perioada epicentrul civilizatiei mayase s-a mutat în Yucatan. Motivele nu sunt clare. Se banuieste ca acest lucru s-a petrecut pentru ca mayasii epuizasera sursele de lemn de constructie si de calcar din care obtineau cimentul necesar constructiilor. Mayasii atinsesera un nivel uimitor de civilizatie, complexa si rafinata, iar constructiile gigantice erau cea mai importanta forma de materializare a sa.

Oricum, mayasii acestei perioade faceau deja comert cu aztecii, schmband, printre altele, sare, obsidian, jad, cacao, pene, vase de lut, copal (o rasina aromata), piei de jaguar, miere, bumbac, peste sarat si carne afumata.

Cum obtineau mayasii hrana
Bucataria mayasilor era înrudita strans cu cea a mixtecilor, olmecilor, incasilor, toltecilor si aztecilor. Desi toate aceste civilizatii erau separate în timp si spatiu, toate au existat într-un univers cu resurse comune, unde comertul si cuceririle succesive au jucat rol de liant uniformizator.

Mayasii mancau, cel putin pentru mine, neasteptat de variat. Acest lucru s-a datorat în buna masura disponibilitatii unor tipuri de resurse foarte diferite, terestre si maritime, obtinute prin diverse tehnici ca vanatoarea, pescuitul, culegerea de fructe, legume si ierburi salbatice, dar, si agricultura.

Calendarele extrem de precise lasate de mayasi determinau ciclurile de plantare si recoltare, momentele propice de desfasurare ale campaniilor militare, ale ritualurilor religioase, ca si cele de începere ale proiectelor civile si ale sacrificiilor umane.
Nu exista o agricultura intensiva propriu-zisa, era vorba mai curand de o domesticire a plantelor si de o selectie dirijata. Cum spuneam cu alt prilej, populatiile precolumbiene au fost, fara urma de îndoiala, unii dintre primii ingineri geneticieni din lume.
Ca exemplificare iata mai jos cateva etape din transformarea pe care teosintul, o cereala salbatica, a suferit-o pentru a ajunge porumbul cunoscut de noi astazi, cu ajutorul fermierilor precolumbieni și inginerilor geneticieni moderni. Metodele folosite pentru a ajunge aici cu fost, mai întai, în cazul precolumbienilor, selectia dirijata, apoi modificarea genetica.

Cultivarea plantelor se concentra pe cateva alimente principale, dintre care cel mai important a fost, fara nicio îndoiala, porumbul.
Cea mai mare parte din agricultura se facea nu pe campuri mari, ci în mici gradini circulare, obtinute prin defrisare, numite „pet kot”. „Pet” înseamna „circular”, iar „kot” denumea un fel de zid, format din pietre asezate unele peste altele, aluzie la modul în care erau delimitate aceste loturi cultivate.

Mayasii cunosteau o serie de tehnici care permiteau defrisarea pamantului si realimentarea acestuia cu nutrienti. Una dintre acestea era taierea arborilor si arderea cioturilor si radacinilor, o tehnica ce curata locul si îl facea propice pentru cultivare, dar care si îl fertiliza pentru o scurta perioada de timp. De exemplu, cenusa ridica pH-ul solului, ceea ce ducea la crestarea cantitatii unor categorii de nutrienti, ca fosfor, desi doar pentru perioade scurte, de maxim doi ani. Aceasta tehnica primitiva este înca practicata si astazi în zonele unde a existat civilizatia mayasa. Pamantul era lucrat pana ce se epuiza ca nutrienti. Era apoi abandonat, iar ciclul reîncepea pe o suprafata noua, defrisata proaspat.
Alte tehnici, utilizate în completarea celei descrise mai sus, erau rotatia culturilor si aratul, efectuate pentru a mentine vitalitatea solului si pentru a mari varietatea culturilor, irigatiile si cultivarea pe terase, în zonele de dealuri.

Desi agricultura mayasa poate parea primitiva, produsele pe care le oferea aveau sa schimbe nu doar dieta întregii omeniri, ci aveau sa produca schimbari uriase demografice si politice în toata asa-zisa Lume Veche (Europa, Asia si Africa). Încercati sa va închipuiti alimentatia actuala fara ciocolata, vanilie, ienibahar, porumb, cartofi, rosii, floarea-soarelui, curcani, ardei iuti si grasi, avocado, fasole neagra, cartofi dulci, dovleci, papaya, amaranth, annatto, tapioca si multe altele. Sigur, fiecare dintre noi s-ar putea lipsi de unele dintre acestea; eu, de pilda, pot trai foarte bine fara papaya, amaranth, tapioca si avocado, dar as simti în mod clar lipsa cartofilor, rosiilor, vaniliei, ciocolatei etc. Probabil fiecare dintre noi are astfel de preferinte. Ideea este ca macar o parte dintre aalimentele enumerate ne sunt astazi nu doar extrem de necesare, ci chiar vitale.

(va urma)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.sfgate.com/
ancientmayalife.blogspot.ro/
mexicanfood1.wordpress.com/