La masă cu strămoşii – Maya (1)

În urmă cu ceva vreme am început un serial de mare întindere, numit „La masă cu strămoşii”. Intenţia mea era să ofer informaţii despre modul în care obţineau hrana vechile civilizaţii antice, despre ingredientele lor culinare, despre ceea ce mâncau şi, nu în ultimul rând, despre modul în care mâncarea era legată de religia şi mitologia fiecărei civilizaţii.
Dacă nu mă înşel am început cu Mesopotamia, urmând apoi China, India, Egipt, Dacia, Bizanţ. Astăzi a venit rândul civiliyației maya. Cândva vom povesti, sper, și despre Grecia, Roma și Fenicia, despre celți, incasi și azteci.
Civilizatia maya

Cu toţii am învăţat la istorie despre marile civilizaţii incipiente ale omenirii: Sumer, China, India, Persia, Egipt, Grecia, Roma etc. Nu-mi amintesc ca în manualele de pe vremea mea să se pomenească, pe picior de egalitate cu civilizaţiile enumerate mai sus, şi cele, la fel de vechi şi de prestigioase, din aşa-zisa Lume Nouă. Lumea în care existaseră aceste civilizații era „nouă” doar în percepția îngustă a europenilor din secolele XV-XVI; altminteri, în acea lume s-au găsit urme care atestă viața și activitate umană încăî de acum multe zeci de mii de ani.

Nu ştiu cum stau lucrurile astăzi, dar eu la şcoală am învăţat despre azteci şi incaşi doar atunci când a venit vorba despre consecințele marilor descoperiri geografice, adică numai legat de secolul al XV-lea. Despre mayaşi sunt aproape sigur că nu ni s-a menţionat nimic. Nu mai vorbesc de alte civilizaţii şi mai vechi, ca olmecii, de pildă. Mărturisesc că abia de câţiva ani sunt conştient de vechimea, misterul şi originalitatea civilizaţiilor precolumbiene.
Sper ca cele câteva pagini strânse în acest articol să vi se pară interesante.

Introducere
Civilizaţia maya este, probabil, una dintre cele mai misterioase. Din ceea ce se cunoaște astăzi, a apărut ca prin minune şi a dispărut în mod misterios. La apogeul ei se întindea din peninsula Yucatan, aparţinând astăzi Mexicului, în nord, la Marea Caraibilor, iar în sud, până în actualul stat mexican Chiapas, situat la Oceanul Pacific.
Mayaşii locuiau o zonă ce cuprindea actualele ţări Guatemala şi Belize, vestul statelor Honduras şi El Salvador, ca şi partea de est a actualului Mexic (statele Tabasco, Chiapas, Campeche, Yucatan şi Quintana Roo).
Am dat, în perioada de documentare, peste câteva surse care menţionau „imperiul maya”. Prefer să rămân la „civilizaţia maya”, căci suprafaţa maximă ocupată de aceasta nu cred că depăşea suprafaţa actuală a ţării noastre, adică una foarte mică pentru un „imperiu”. Chiar microscopică, aş zice.

Principalele oraşe mayaşe au fost Chichen Itza în Yucatan, şi Tikal în Guatemala. Acesta din urmă adăpostea, între secolele IV şi IX circa 50.000 de persoane. În perioada de maximă înflorire a civilizației maya, în secolul al VI-lea, mayaşii formau, după unele surse, o populaţie totală de circa 2.000.000 de oameni.

După secolul al X-lea, civilizaţia maya a dispărut… s-a stins. Nimeni nu ştie de ce. Arheologii şi istoricii au elaborat mai multe teorii, punând extincţia sa pe seama secetei prelungite, invadatorilor străini, a războaielor civile, bolilor, foametei, cutremurelor, uraganelor sau a unor combinaţii de astfel de elemente. Misterul acestei civilizaţii este accentuat de cunoştinţele sale extraordinare. Mayaşii excelau în agricultură, olărit, scris, astronomie şi matematică, lăsând în urmă o impresionantă arhitectură, excelente manufacturi şi un calendar aproape perfect. Cu toate acestea, nu cunoşteau roata.
De fapt, ca să fiu mai precis, mayaşii inventaseră cifra şi conceptul 0. Simbolul acestuia, în formă de roată, era folosit la jucării sau alte obiecte, dar nu şi ca roată propriu-zisă, căci nu existau animale de povară; nici un animal din acea perioadă și acel teritoriu nu putea trage după el un car, căruță sau alt vehicol încărcat. Poate mai corect ar fi să afirm că mayaşii nu foloseau roată, nu că nu o cunoşteau.

Citeste si articolul →   La masă cu strămoşii: Dacia (4)

Scurt istoric
Civilizaţia maya s-a format în Mezoamerica, termen ce denumeşte Mexicul şi America Centrală înainte de cucerirea spaniolă. Spre deosebire de alte populaţii locale din acea zonă, mayaşii ocupau un bloc compact, care i-a ajutat să reziste în faţa atacurilor altor populaţii din Mezoamerica.

Cu toată omogenitatea acestui bloc compact, mayaşii ocupau totuşi trei subzone destul de diferite ca mediu şi cultură: nordul ţării, situat în peninsula Yucatan; sudul ţării, care ocupa regiunea muntoasă din sudul actualei Guatemala; partea care era centrată în districtul Peten, din actuala Guatemala, plus restul zonelor care aparţin astăzi statelor Mexic, Belize, El Salvador şi Honduras.

Primele urme ale civlizaţiei maya au o vechime de circa 10.000 de ani, dar primele aşezări mari mayaşe datează din anul 1800 î.H., adică de la începutul a ceea ce astăzi este numită „perioada preclasică”. Epicentrul civilizaţiei preclasice era în zone aflate astăzi în Belize, Guatemala şi Honduras.

În mijlocul acestei perioade preclasice, care a durat până în anul 300 î.H., aşezările maya s-au extins, ajungând în contact cu alte civilizaţii mezoamericane, ca olmecii. Ca şi alte popoare mezoamericane, ca zapotecii, totonacii şi aztecii, mayaşii au împrumutat o serie de elemente religioase şi culturale, ca şi sistemul de numărare şi faimosul lor calendar, de la olmeci. În partea târzie a perioadei preclasice, oraşul Mirador, situat la nord de Peten, era unul dintre cele mai mari oraşe construite vreodată în perioada precolumbiană. Dimensiunile sale surclasau oraşul Tikal, capitala ţării, şi arată faptul că civilizaţia maya a avut mai multe momente de măreţie, chiar înainte de perioada clasică, socotită a fi cea de înflorire maximă.

Perioada clasică a început pe la anul 250 d.H. şi a durat până în jurul anului 1.000 d.H.; istoricii o denumesc epoca de aur a civilizaţiei maya.
Existau atunci peste 40 de oraşe, incluzând Tikal, Uaxactún, Copán, Bonampak, Dos Pilas, Calakmul, Palenque şi Río Bec. Fiecare dintre ele avea o populaţie între 5.000 şi 50.000 de oameni. Pe atunci, populaţia mayaşă atingea 2.000.000 de oameni.

Săpăturile arheologice au scos la iveală pieţe, palate, temple şi piramide, ca şi terenuri pentru jocul cu mingea, care avea în cultura mayaşă un important rol ritual şi politic. Oraşele mayaşe erau înconjurate şi susţinute de o mare populaţie de fermieri. Principala tehnică folosită de mayaşi era aceea în care câmpurile erau despădurite şi arse, adică una relativ primitivă; mai târziu au făcut, însă, şi dovada cunoaşterii unor tehnici mai avansate, ca irigarea şi cultivarea pe terase.

În această perioadă epicentrul civilizaţiei mayaşe s-a mutat în Yucatan. Motivele nu sunt clare. Se bănuieşte că acest lucru s-a petrecut pentru că mayaşii epuizaseră sursele de lemn de construcţie şi de calcar din care obţineau cimentul necesar construcţiilor. Mayaşii atinseseră un nivel uimitor de civilizaţie, complexă şi rafinată, iar construcţiile gigantice erau cea mai importantă formă de materializare a sa.

Oricum, mayaşii acestei perioade făceau deja comerţ cu aztecii, schmbând, printre altele, sare, obsidian, jad, cacao, pene, vase de lut, copal (o răşină aromată), piei de jaguar, miere, bumbac, peşte sărat şi carne afumată.

Cum obţineau mayaşii hrana
Bucătăria mayaşilor era înrudită strâns cu cea a mixtecilor, olmecilor, incaşilor, toltecilor şi aztecilor. Deşi toate aceste civilizaţii erau separate în timp şi spaţiu, toate au existat într-un univers cu resurse comune, unde comerţul şi cuceririle succesive au jucat rol de liant uniformizator.

Mayaşii mâncau, cel puţin pentru mine, neaşteptat de variat. Acest lucru s-a datorat în bună măsură disponibilităţii unor tipuri de resurse foarte diferite, terestre şi maritime, obţinute prin diverse tehnici ca vânătoarea, pescuitul, culegerea de fructe, legume şi ierburi sălbatice, dar, şi agricultura.

Citeste si articolul →   Salata de pui cu masline si capere

Calendarele extrem de precise lăsate de mayaşi determinau ciclurile de plantare şi recoltare, momentele propice de desfăşurare ale campaniilor militare, ale ritualurilor religioase, ca şi cele de începere ale proiectelor civile şi ale sacrificiilor umane.
Nu exista o agricultură intensivă propriu-zisă, era vorba mai curând de o domesticire a plantelor şi de o selecţie dirijată. Cum spuneam cu alt prilej, populațiile precolumbiene au fost, fără urmă de îndoială, unii dintre primii ingineri geneticieni din lume.
Ca exemplificare iată mai jos câteva etape din transformarea pe care teosintul, o cereală sălbatică, a suferit-o pentru a ajunge porumbul cunoscut de noi astăzi, cu ajutorul fermierilor precolumbieni și inginerilor geneticieni moderni. Metodele folosite pentru a ajunge aici cu fost, mai întâi, în cazul precolumbienilor, selecția dirijată, apoi modificarea genetică.
De la teosint la porumb - sursa foto: tomsviewpoint.blogspot.com
Cultivarea plantelor se concentra pe câteva alimente principale, dintre care cel mai important a fost, fără nicio îndoială, porumbul.
Cea mai mare parte din agricultură se făcea nu pe câmpuri mari, ci în mici grădini circulare, obţinute prin defrişare, numite „pet kot”. „Pet” înseamnă „circular”, iar „kot” denumea un fel de zid, format din pietre aşezate unele peste altele, aluzie la modul în care erau delimitate aceste loturi cultivate.

Mayaşii cunoşteau o serie de tehnici care permiteau defrişarea pământului şi realimentarea acestuia cu nutrienţi. Una dintre acestea era tăierea arborilor şi arderea cioturilor şi rădăcinilor, o tehnică ce curăţa locul şi îl făcea propice pentru cultivare, dar care şi îl fertiliza pentru o scurtă perioadă de timp. De exemplu, cenuşa ridica pH-ul solului, ceea ce ducea la creştarea cantităţii unor categorii de nutrienţi, ca fosfor, deşi doar pentru perioade scurte, de maxim doi ani. Această tehnică primitivă este încă practicată şi astăzi în zonele unde a existat civilizaţia mayaşă. Pământul era lucrat până ce se epuiza ca nutrienţi. Era apoi abandonat, iar ciclul reîncepea pe o suprafaţă nouă, defrişată proaspăt.
Alte tehnici, utilizate în completarea celei descrise mai sus, erau rotaţia culturilor şi aratul, efectuate pentru a menţine vitalitatea solului şi pentru a mări varietatea culturilor, irigaţiile şi cultivarea pe terase, în zonele de dealuri.

Deşi agricultura mayaşă poate părea primitivă, produsele pe care le oferea aveau să schimbe nu doar dieta întregii omeniri, ci aveau să producă schimbări uriaşe demografice şi politice în toată aşa-zisa Lume Veche (Europa, Asia şi Africa). Încercaţi să vă închipuiţi alimentaţia actuală fără ciocolată, vanilie, ienibahar, porumb, cartofi, roşii, floarea-soarelui, curcani, ardei iuţi şi graşi, avocado, fasole neagră, cartofi dulci, dovleci, papaya, amaranth, annatto, tapioca şi multe altele. Sigur, fiecare dintre noi s-ar putea lipsi de unele dintre acestea; eu, de pildă, pot trăi foarte bine fără papaya, amaranth, tapioca şi avocado, dar aş simţi în mod clar lipsa cartofilor, roşiilor, vaniliei, ciocolatei etc. Probabil fiecare dintre noi are astfel de preferinţe. Ideea este că măcar o parte dintre aalimentele enumerate ne sunt astăzi nu doar extrem de necesare, ci chiar vitale.

(va urma)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
www.sfgate.com/
ancientmayalife.blogspot.ro/
mexicanfood1.wordpress.com/

Summary
La masă cu strămoşii – Maya (1)
Article Name
La masă cu strămoşii – Maya (1)
Description
Informaţii despre modul în care obţineau hrana mayasii şi despre modul în care mâncarea era legată de religia şi mitologia lor.
Author

4 comentarii pe “La masă cu strămoşii – Maya (1)

  1. Mirela Stanescu spune:

    Bine ai revenit cu acest tip de documentar, pe care eu il urmaresc cu mare interes.
    Iti multumesc mult si pentru hartile atasate la multe articole de acest gen.

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela: Ma bucur ca te numeri printre cei care apreciaza si altceva decat retetele. Cei mai multi cauta doar retete, din pacate, fara sa incerce sa intelege ce este dincolo de ele: chimie, fizica, istorie, filozofie, religie, mitologie etc.

  2. cristi-j spune:

    Nu pot decat sa ma bucur ca mai ai dorinta, timpul si puterea pentru astfel de seriale de istorie culinara. Multumesc.
    Cat despre subiect, mi se pare foarte interesant, chiar daca pentru mine nu a fost niciodata o pasiune pentru civilizatiile precolumbiene asa cum e pentru altii sau cum a dictat moda. Dar cu siguranta civilizatia maya poate fi pusa usor alaturi de celelalte mari civilizatii vechi ale omenirii.

    Cateva idei, completari si cateva corecturi venite citind articolul:
    In privinta programei dupa care s-a invatat pe vremea ta, a mea, sau poate si acum s-ar putea spune multe, mai ales in privinta istoriei, exista tot felul de motive. Sunt civilizatiile numite de tine mai importante decat cele din „Lumea Noua” ? Depinde … iar daca s-ar pune in balanta „pro” si „contra” cred ca ar iesi ca sunt mai importante, mai ales pentru europeni si modelul lor de gandire iar asta in principal datorita influentelor, apropierii, intinderii, cunostintelor despre ele. Dar cu siguranta civilizatia Maya, cea mai mare, importanta si cunoscuta din America merita pusa pe acelasi nivel. Asa cum probabil merita o alta civilizatie putin cunoscuta dar foarte mare si importanta din Asia (exceptand China si India), civilizatia si imperiul Khmer.

    Total de acord, civilizatiile precolumbiene sunt pline de mister, originalitate (desi faza cu piramidele pune multe intrebari), sunt vechi si importante si merita cunoscute.

    Total de acord si in privinta denumirii de civilizatie nu imperiu, asa cum se mai intalneste destul de des, iar asta din mai multe motive, sigur intinderea, puterea si influenta dar in primul rand faptul ca istoria maya poate fi caracterizata ca cicluri de marire si decadere, orase au crescut si intrat in declin pentru a fi inlocuite de altele, intotdeauna a fost vorba despre orase-stat independente, niciodata nu a fost o conducere unica centralizata necesara pentru un imperiu.

    Nu stiu la ce te referi cand spui ca a aparut ca prin minune si nici nu prea pare ca a disparut chiar asa misterios. Sunt 3 perioade in istoria maya, preclasica, clasica si postclasica, cea mai importanta cea clasica, asa cum ai spus si tu intre, aproximativ, anii 250 si 950. Dar dupa secolul X civilizatia maya nu a disparut, e vorba doar de partea de sud unde orasele au fost abandonate dar in nord orasele au continuat bine-mersi, foarte cunoscutul oras Chichen Itza s-a dezvoltat dupa secolul X, si dupa 1200 au fost integrate in societatea tolteca iar unele centre au continuat sa existe pana in secolul 16 cand au venit spaniolii.

    Cand spui despre zona ocupata de mayasi, nu e vorba de partea de vest a Mexicului ci de sud-est.

    Partea cu roata, mai precis lipsa ei din societatea mayasa e destul de ciudata. Iar asa-zisa lipsa a animalelor de povara suficient de mari si puternice sa traga un car sau alt vehicul e destul de ridicola. Exista totusi un animal foarte bun pentru asa ceva si acesta era omul. Decat sa care cu spatele sau bratele ar fi fost mult mai usor sa traga ceva pe roti (e suficient sa ne gandim la valizele sau gentile care ne rupeau mainile inainte sa le punem rotile)

    Nu stiu daca agricultura mayasa poate fi creditata pentru introducerea tuturor acelor ingrediente (mai curand nu) dar, daca ar fi asa, e cu siguranta unul dintre cele mai importante evenimente unice din istoria agriculturii, pentru ca spre deosebire de altele care s-au desfasurat in timp si au presupus dezvoltari, schimburi si influente intre multe regiuni si popoare, in acest caz e vorba de un „cadou” relativ brusc constand in ce avea sa devina a doua cea mai cultivata cereala dupa grau (porumb), cele mai importante doua „vegetale” (cartofi si rosii), al doilea cel mai important ingredient pentru deserturi dupa zahar (ciocolata) si inca altele.

    Abia astept episodul urmator.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Daca ma crezi, m-am cam plictisit de mancare. Pe la GUXT s-a tot gatit, asa ca acum nu duc lipsa de retete. Duc insa lipsa de articole de genul acesta. incerc sa mai scriu cate ceva printre picaturi.

      Nu stiu ce sa zic privind importanta civilizatiilor. Depinde pentru cine si din ce punct de vedere judeca impactul lor. Din partea mea, nu vad de ce fenicienii si cartaginezii ar fi mai importanti decat mayasii. Oricum, privind la scara macro, impactul civilizatiilor precolumbiene asupra intregii omeniri a fost extrem de important, economic si culinar. Din punctul meu de vedere olmecii, mayasii, aztecii si incasii ar fi meritat o atentie mai mare.

      Afirmatia cu lipsa animalelor de povara apartine istoricilor. Mezoamericanii obisnuiau sa care obiecte pe cap sau pe umeri. Probabil 99% din celelalte cai de acces se aflau in jungla sau pe munte, unde era dificil sa umble un om, daramite un vehicol. Oricum, unii istorici afirma ca mayasii ar fi cunoscut roata, dar ca nu au folosit-o. Mie mi se pare ok aceasta ipoteza, asa ca am imbratisat-o in articol.

      Apropo de misterul aparitiei si disparitiei, nu sunt cuvintele mele, ci ale istoricilor. O parte a oraselor maya a disparut destul de misterios si aparent fara vreun motiv important. O alta parte a oraselor au aupravietuit, dar asta nu reduce numarul intrebarilor ce ar putea fi puse in legatura cu disparitia primelor. Mister, deci…

      Ai dreptate, este partea de est a Mexicului; am corectat.

      Am avut chiar astazi ocazia, citind ceva despre azteci, sa vad cum se bat cap in cap sursele disponibile. Unii spun ca mayasii ar fi preluat elemente de civilizatie de la olmeci, pe care le-au dus la o scara superioara si afirma ca prin intermediul mayasilor ar fi cunoscut aztecii multe dintre plante, inclusiv cacaoa si ciocolata. Alte surse spun ca aztecii ar fi inventat ciocolata… Presupun ca este vorba de rivalitati locale, intre Mexic, Guatemala, Honduras etc., iar parerile profesionistilor sunt „trase” in directia politicului.
      Dupa multe surse, mayasii sunt, sau par a fi „responsabili” cu porumbul, floarea-soarelui, rosiile, cacaoa etc. iar incasii cu cartofii. Posibil ca aceste afirmatii, preluate si de mine in urmatoarele episoade, sa fie doar partial adevarate. Pana una alta, eu le consider a fi doar ceea ce se stie pana acum cu un oarecare grad de certitudine. Ma astept oricand sa fie descoperit in jungla vreun nou oras, cu artefacte ce ar putea rasturna ceea ce se stie la ora actuala.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.