Scurt istoric
Istoria Mesopotamiei se întinde, neîntrerupt, din paleolitic până în prezent. Mesopotamia a fost locul de emergenţă al celei mai vechi civilizaţii importante, care a intrat în istorie încă din epoca timpurie a bronzului. Istoricii socotesc Mesopotamia ca fiind leagănul civilizaţiei umane. Înflorirea oraţelor sumeriene, prima civilizaţie mesopotamiană, începe cu anul 5.300 î.H.

Sumer (din limba akkadiană „Šumeru”, însemnând aproximativ „ţara stăpânilor civilizaţi”, sau „pământul nativ”) a fost o civilizaţie şi regiune istorică situată în sudul Mesopotamiei, Irakul de astăzi, în timpul neoliticului şi perioadei timpurii a epocii bronzului. Perioada dinastică a Sumerului se întinde de la perioada Uruk (mileniul 5 î.H.) până la cucerirea Sumerului de către akkadieni, în jurul anului 2400 î.H. Conducătorii de obârşie sumeriană au reapărut pentru circa un secol, în aşa-numita „renaştere” sumeriană, între secolele XXI şi XX î.H.

Este, totuşi, dificil de spus când exact şi de unde au apărut sumerienii în Mesopotamia, căci limba lor este una izolată, fără înrudiri cu vreuna dintre celelalte limbi vechi. Mitologia lor include numeroase referinţe la Mesopotamia, dar niciun indiciu despre locul lor de origine; acest fapt poate fi un indiciu al vechimii extraordinare a acestei civilizaţii, căci astfel de indicii este probabil să fi dispărut în timp.
Limba sumeriană a fost treptat înlocuită de akkadiană, undeva la trecerea dintre mileniul al treilea şi cel de-al doilea î.H., dar a continuat să fie folosită ca limbă sacră, ceremonială, literară şi ştiinţifică până în primul secol d.H.

Termenul „sumerian” este numele dat vechilor locuitori din sudul Mesopotamiei de către succesorii lor, akkadienii de neam semitic. Sumerienii se numeai ei înşişi „ùĝ saĝ gíg-ga”, ceea ce însemna „capete negre”. Cuvântul akkadian „sumer” poate reprezenta o denumire geografică în dialect, iar dezvoltarea fonetică ce a dus la „šumerû” este nesigură. Biblica denumire „Shinar”, egipteanul „Sngr” sau hititul „Šanhar(a)” pot fi variante ale Sumerului.

Akkadienii s-au ridicat ca mare putere în jurul anului 2270 î.H până în 2100 î.H., când au fost detronaţi de amoriţi şi elamiţi, care au dominat zona timp de patru secole. În 1700 î.H. babilonienii au cucerit Mesopotamia, urmaţi de kasişi, hurieni, hitiţi, asirieni şi perşi.

Începuturile gastronomiei
Mesopotamienii, conform textelor vechi şi obiectelor găsite de arheologi, aveau deja o gastronomie avansată. După cât se ştie la ora actuală, pământul situat între Tigru şi Eufrat este nu doar locul în care a apărut prima civilizaţie importantă, ci şi cel în care a luat naştere bucătăria ca artă culinară.

Oraşele sumeriene au reprezentat prima civilizaţie care a practicat agricultura intensivă pe tot cursul anului; există dovezi că încă de pe la anul 5000 î.H. erau folosite tehnici agricole incluzând cultivarea intensivă, pe scară mare, a mono-culturilor, irigaţii bine organizate şi folosirea de forţă de muncă specializată.
Surplusul de alimente create de agricultură a permis populaţiei să se stabilească şi să înfiinţeze aşezări, în loc să migreze în căutare de recolte şi păşuni pentru animele. A permis, de asemenea, o mai mare densitate a populaţiei, şi a cerut, în schimb, o forţă de muncă stabilă şi calificată, ceea ce a dus la diviziunea muncii.

Sumerul a fost, de asemenea, locul unde s-a dezvoltat scrierea, progresând de la stadiul de proto-scriere în mileniul 4 î.H. până la scrierea propriu-zisă din anii 3000 î.H.
Un text rămas până în zilele noastre, este un dicţionar bilingv, sumeriano-akkadian, în scriere cuneiformă, înregistrat pe 24 de tablete de piatră provenind din anul 1900 î.H. Listează termeni din cele două limbi antice mesopotamiene; dintre acestea, 800 se referă la alimente şi băuturi diferite. Printre acestea, 20 de feluri de brânză, peste 100 de varietăţi de supă, 300 de feluri de pâine – fiecare preparate din diferite ingrediente, cu diferite umputuri şi de diverse forme şi dimensiuni.
Alte dovezi arheologice sugerează că o listă de cumpărături a diferitelor alimente mesopotamiene disponibile ar fi fost foarte lungă. Un basorelief descoperit la Ninive, de exemplu, arată servitori cărând o gamă largă de delicatese – printre acestea lăcuste la frigare – către masa regală, în timp ce un text satiric referitor la intestine umplute cu carne tocată, arată că mesopotamienii preparau, şi în mod sigur şi mâncau, primii cârnaţi cunoscuţi în istorie.

Înregistrările livrărilor către bucătăriile regale din Ur includeau purcei de lapte, porumbei, raţe, miei şi gâşte.
Alte texte listează nenumărate feluri de peşti de apă dulce şi sărată, preferaţii regilor fiind cei crescuţi în rezervoarele cuprinse în complexul sistem de irigaţii sumerian.

(va urma)

Bibliografie:

http://www.foodtimeline.org

În aceeaşi serie de articole:
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (1)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (3)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (4)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (5)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (6)