La masă cu strămoşii: Mesopotamia (6)

Peşte
Cum Mesopotamia era situată între două mari fluvii şi era brăzdată de nenumărate alte cursuri de apă mai mici, peştele era un aliment la îndemână. Textele de dinainte de anul 2300 î.H. menţionează nu mai puţin de 50 de feluri diferite de peşte, deşi este posibil ca numărul lor să se fi diminuat puţin în timpul civilizaţiei babiloniene.

Sudul extrem al Mesopotamiei era un imens estuar, cu lagune şi mlaştini unde peştele şi păsăretul de apă erau prezente în cantităţi uriaşe. Consumul de peşte este mai bine documentat pentru perioadele mai vechi de anul 3.000 î.H. A urmat apoi o perioadă în care peştele este mult mai puţin menţionat. Este greu de spus dacă acest declin se datorează unei lipse de disponibilitate a alimentului, unei modificări generale a dietei sau unor reglementări administrative.
Condimente
Ca să apreciem pe deplin viaţa de zi cu zi din Mesopotamia antică, trebuie să simţim în imaginaţie aromele extraordinare ale condimentelor, care trebuie să fi umplut pieţele, străzile şi bucătăriile, în special cele din temple şi palate. Coriandru, chimion, fenicul, schinduf, ceapă, usturoi, praz, creson, măghiran, mentă, muştar, rozmarin, rută de grădină, şofran şi cimbru, toate acestea erau folosite şi apreciate.
Bucătăria mesopotamiană era una condimentată. Mirodeniile abundă, căci nicio reţetă nu conţine mai puţin de trei condimente (unele ajungeau şi la 10), toate amestecate în arome şi gusturi complementare. Toate aceste combinaţii presupun un gust rafinat, care trădează preocuparea autentică pentru arta culinară. Acest lucru indică faptul că cel puţin bucătăria celor avuţi era nu doar variată ca ingrediente, dar şi rafinată ca preparare. Totuşi, preparatele şi modul în care sumerienii le serveau şi le mâncau, ca şi felul în care le găteau, a rămas mult timp un mister. Deşi listele lexicografice şi inventarele indică o mare varietate de alimente, nu ne-a parvenit nici măcar o singură reţetă din perioada sumeriană.
În epoca în care civilizaţia sumeriană era continuată de cea babiloniană, a fost descoperită o delicatesă specială, trimisă către palatele regale în coşuri, purtate cu grijă de mesageri speciali: trufele
Ritualuri şi festivaluri
Sacrificiul vitelor şi al altor animale era şi încă este o parte esenţială a multor rituri religioase. Carnea era în general acompaniată de pâine, patiserie şi bere. Singurele tabuuri alimentare sunt abstinenţa la peşte şi praz, obligatorie pentru anumite tipuri de preoţi. Banchetele se ţineau frecvent, dar informaţiile despre preparatele servite sunt foarte sărace. Se pare că nu lipseau din niciun meniu preparatele cu carne (miel cel mai adesea, rareori vită) şi berea.
În 879 î.H., după cum arată inscripţiile de pe o stelă, regele asirian Assurnasirapli al II-lea a organizat un banchet gigantic cu ocazia inaugurării noului său palat. Au participat 69.474 de oaspeţi, de la muncitori la înalţi demnitari, atât locali cât şi străini. Aprovizionarea făcută pentru acest banchet ne dă o idee asupra noţiunii de „gurmand” în Asiria. Cifrele, prea rotunde, ridică totuşi o întrebare asupra preciziei lor: 1.000 de tauri, 1.000 de viţei, 14.000 de oi, 1.000 de miei, 500 de căprioare, 500 de gazele, 1.000 de păsări mari, 500 de gâşte, alte 2.500 de diferite păsări, 20.000 de porumbei, 10.000 de alte păsări mai mici, 10.000 de peşti, 10.000 de akbiru (un rozător mic), 10.000 de ouă, 10.000 de containere cu bere, 10.000 de burdufuri cu vin, 10.000 de borcănele cu un condiment iute, 1.000 de coşuri cu fructe proaspete şi mari cantităţi de miere, fistic, cereale prăjite, rodii, curmale, brânză, măsline şi multe alte feluri de mirodenii.
Ustensile de bucătărie
Bucătarii profesionişti, ataşaţi palatelor şi templelor, sunt menţionaţi încă din cele mai vechi timpuri. Bucătăria era numită „casa bucătarului”, sau „camera bucătarului”. Cel mai frecvent întâlnit tip de cuptor pentru pâine a fost deja descris mai sus. Au rămas denumirile unor tipuri de cuptoare mai mari („udun” şi „kir”), dar caracteristicile lor constructive rămân confuze.
Deşi săpăturile arheologice au scos la iveală multe rămăşiţe de cuptoare mari, de diferite tipuri, nu există un studiu sau însemnare comprehensivă despre caracteristicile lor.
Ustensilele de gătit şi servit, de la tigăi mari şi oale de supă, sunt cunoscute după nume, dar este aproape imposibil să legi aceste denumiri de diferitele tipuri de containere de lut şi metal descoperite de arheologi.
Aici se încheie materialul dedicat istoriei culinare a Mesopotamiei. Lipsa de informaţie sau, uneori, imosibilitatea de a o interpreta corect, lasă multe lucruri în beznă. Totuşi, ne putem face o idee despre o civilizaţie străveche, a cărei artă culinară a depăşit cu mult, cel puţin pentru mine, ceea ce îmi închipuiam despre ea.
Vă mulţumesc că aţi avut răbdarea de a parcurge acest material şi vă invit în zilele următoare să abordăm istoria culinară a unei alte mari civilizaţii: cea chineză.
(sfârşitul primei părţi)
Bibliografie:
http://www.foodtimeline.org
În aceeaşi serie de articole:
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (1)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (2)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (3)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (4)
La masă cu strămoşii – Partea 1: Mesopotamia (5)


8 comentarii pe “La masă cu strămoşii: Mesopotamia (6)

  1. cristi-j spune:

    probabil nu am fost suficient de clar . nu insiruirea a fost data pe ghicite , eu am retineri cu identificarea , traducerea si corespondenta dintre ce era scris si efectiv plantele si mirodeniile de azi .
    daca vorbim de lucruri putin cunoscute si inedite , deosebite , nu trebuie sa mergem neaparat in trecut pentru a le gasi . in cel mai recent episod din „no reservations” care a fost in brazilia , la limita junglei amazoniene , anthony bourdain , care a calatorit peste tot in lume si a vazut tot felul de lucruri legate de mancare , a fost surprins de diversitatea , numarul , ineditul , gustul plantelor , fructelor , ingredientelor si mancarurilor de acolo . aproape totul era necunoscut pentru restul lumii .
    apropo de china si india , eu mi-as dori sa fie vorba tot de perioada antica , in acelasi stil cu mesopotamia , egipt , roma , banuiesc ca in felul asta vrei sa le tratezi altfel .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Ai fost clar, dar poate nu am fost eu. Ceea ce s-a gasit in morminte s-a putut identifica in mod cert. In rest, tablitele cu pricina sunt bilingve, sumero-akkadiene. Sumeriana este o limba izolata, dar akkadiana este limba semitica si multe cuvinte se regasesc in limbile semitice de azi. Sigur, unele dintre ingrediente ar putea fi nesigure, dar marea majoritate nu.
      In ce priveste China si India, da voi aborda pe cat posibil antichitatea si voi trata mai indeaproape integrarea gastronomiei cu restul culturii, mai ales filozofie.

  2. toni spune:

    Mie mi-a placut seria aceasta tocmai pentru ineditul aproape absolut al subiectului. Despre India si China s-a tot vorbit, au mai fost pe acest blog si pe alte situri articole despre aceste tari, dar Sumerul a fost o premiera totala. Am citit materialele rand cu rand si litera cu litera si nu rareori am fost surprins de cate realizasera acei oameni deja inca de acum 5-6000 de ani. Nu este o civilizatie mai prejos de cea chineza, egipteana sau indiana. Abia astept urmarea. 😀

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Urmarea va fi, probabil, despre China. Cum am mai tratat subiectul anterior, voi incerca sa tratez altfel materialul si sa aduc lucruri noi in discutie.

  3. cristi-j spune:

    serialul despre mesopotamia e in nota cu care ne-ai obisnuit la astfel de articole despre cultura si civilizatie , mai mult sau mai putin gastronomica . sincer sa fiu , pe mine nu prea m-a atras subiectul . cum nu ma atrage egiptul . iar in mintea mea grecii si romanii sunt un pic supra-expusi . repet : in mintea mea . dar pe de alta parte consider ca e firesc sa fie asa aici in europa . insa stiu ca imi vor placea articolele despre china si india .
    asa ca multumesc pentru munca si oricum n-ai muncit degeaba , ai facut-o in primul rand pentru tine … hahaha
    eu sunt destul de sceptic si retinut la istoria de multe mii de ani . de exemplu as fi curios sa stiu cum s-a aflat ca „Coriandru, chimion, fenicul, schinduf, ceapă, usturoi, praz, creson, măghiran, mentă, muştar, rozmarin, rută de grădină, şofran şi cimbru, toate acestea erau folosite şi apreciate” sau altele asemenea . eu banuiesc ca pe ghicite . hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Acea insiruire de condimente nu este data pe ghicite, ci a rezultat din listele administrative, referitoare la aprovizionarea cu alimente a templelor si a curtii regale, ca si din tablitele care listau retete asiriene si babiloniene. De asemenea, unele resturi de alimente s-au gasit in morminte.
      Romanii si grecii poate ca sunt tratati exhaustiv in multe lucrari, dar este surprinzator cat de putin stim pana si despre ei. Nu strica o repetare, caci „repetitio mater studiorum est”. 🙂 La civilizatiile romana si greaca as mai adauga, ca fiind importanta in Europa, si civilizatia celtica, extrem de intinsa teritorial si beneficiind de resurse naturale foarte diverse, iar in Asia civilizatia canaanita, caci ocupa asa-numita „semiluna fertila”, si a dat nastere catorva orase state extraordinare.
      Poate ar merita un pic de atentie si precolumbienii… 😉

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.