La masa cu stramosii: Mesopotamia (6)

Peste
Cum Mesopotamia era situata între doua mari fluvii si era brazdata de nenumarate alte cursuri de apa mai mici, pestele era un aliment la îndemana. Textele de dinainte de anul 2300 î.H. mentioneaza nu mai putin de 50 de feluri diferite de peste, desi este posibil ca numarul lor sa se fi diminuat putin în timpul civilizatiei babiloniene.

Sudul extrem al Mesopotamiei era un imens estuar, cu lagune si mlastini unde pestele si pasaretul de apa erau prezente în cantitati uriase. Consumul de peste este mai bine documentat pentru perioadele mai vechi de anul 3.000 î.H. A urmat apoi o perioada în care pestele este mult mai putin mentionat. Este greu de spus daca acest declin se datoreaza unei lipse de disponibilitate a alimentului, unei modificari generale a dietei sau unor reglementari administrative.
Condimente
Ca sa apreciem pe deplin viata de zi cu zi din Mesopotamia antica, trebuie sa simtim în imaginatie aromele extraordinare ale condimentelor, care trebuie sa fi umplut pietele, strazile si bucatariile, în special cele din temple si palate. Coriandru, chimion, fenicul, schinduf, ceapa, usturoi, praz, creson, maghiran, menta, mustar, rozmarin, ruta de gradina, sofran si cimbru, toate acestea erau folosite si apreciate.
Bucataria mesopotamiana era una condimentata. Mirodeniile abunda, caci nicio reteta nu contine mai putin de trei condimente (unele ajungeau si la 10), toate amestecate în arome si gusturi complementare. Toate aceste combinatii presupun un gust rafinat, care tradeaza preocuparea autentica pentru arta culinara. Acest lucru indica faptul ca cel putin bucataria celor avuti era nu doar variata ca ingrediente, dar si rafinata ca preparare. Totusi, preparatele si modul în care sumerienii le serveau si le mancau, ca si felul în care le gateau, a ramas mult timp un mister. Desi listele lexicografice si inventarele indica o mare varietate de alimente, nu ne-a parvenit nici macar o singura reteta din perioada sumeriana.
În epoca în care civilizatia sumeriana era continuata de cea babiloniana, a fost descoperita o delicatesa speciala, trimisa catre palatele regale în cosuri, purtate cu grija de mesageri speciali: trufele
Ritualuri si festivaluri
Sacrificiul vitelor si al altor animale era si înca este o parte esentiala a multor rituri religioase. Carnea era în general acompaniata de paine, patiserie si bere. Singurele tabuuri alimentare sunt abstinenta la peste si praz, obligatorie pentru anumite tipuri de preoti. Banchetele se tineau frecvent, dar informatiile despre preparatele servite sunt foarte sarace. Se pare ca nu lipseau din niciun meniu preparatele cu carne (miel cel mai adesea, rareori vita) si berea.
În 879 î.H., dupa cum arata inscriptiile de pe o stela, regele asirian Assurnasirapli al II-lea a organizat un banchet gigantic cu ocazia inaugurarii noului sau palat. Au participat 69.474 de oaspeti, de la muncitori la înalti demnitari, atat locali cat si straini. Aprovizionarea facuta pentru acest banchet ne da o idee asupra notiunii de „gurmand” în Asiria. Cifrele, prea rotunde, ridica totusi o întrebare asupra preciziei lor: 1.000 de tauri, 1.000 de vitei, 14.000 de oi, 1.000 de miei, 500 de caprioare, 500 de gazele, 1.000 de pasari mari, 500 de gaste, alte 2.500 de diferite pasari, 20.000 de porumbei, 10.000 de alte pasari mai mici, 10.000 de pesti, 10.000 de akbiru (un rozator mic), 10.000 de oua, 10.000 de containere cu bere, 10.000 de burdufuri cu vin, 10.000 de borcanele cu un condiment iute, 1.000 de cosuri cu fructe proaspete si mari cantitati de miere, fistic, cereale prajite, rodii, curmale, branza, masline si multe alte feluri de mirodenii.
Ustensile de bucatarie
Bucatarii profesionisti, atasati palatelor si templelor, sunt mentionati înca din cele mai vechi timpuri. Bucataria era numita „casa bucatarului”, sau „camera bucatarului”. Cel mai frecvent întalnit tip de cuptor pentru paine a fost deja descris mai sus. Au ramas denumirile unor tipuri de cuptoare mai mari („udun” si „kir”), dar caracteristicile lor constructive raman confuze.
Desi sapaturile arheologice au scos la iveala multe ramasite de cuptoare mari, de diferite tipuri, nu exista un studiu sau însemnare comprehensiva despre caracteristicile lor.
Ustensilele de gatit si servit, de la tigai mari si oale de supa, sunt cunoscute dupa nume, dar este aproape imposibil sa legi aceste denumiri de diferitele tipuri de containere de lut si metal descoperite de arheologi.
Aici se încheie materialul dedicat istoriei culinare a Mesopotamiei. Lipsa de informatie sau, uneori, imosibilitatea de a o interpreta corect, lasa multe lucruri în bezna. Totusi, ne putem face o idee despre o civilizatie straveche, a carei arta culinara a depasit cu mult, cel putin pentru mine, ceea ce îmi închipuiam despre ea.
Va multumesc ca ati avut rabdarea de a parcurge acest material si va invit în zilele urmatoare sa abordam istoria culinara a unei alte mari civilizatii: cea chineza.
(sfarsitul primei parti)
Bibliografie:
http://www.foodtimeline.org
În aceeasi serie de articole:
La masa cu stramosii – Partea 1: Mesopotamia (1)
La masa cu stramosii – Partea 1: Mesopotamia (2)
La masa cu stramosii – Partea 1: Mesopotamia (3)
La masa cu stramosii – Partea 1: Mesopotamia (4)
La masa cu stramosii – Partea 1: Mesopotamia (5)