La masa cu stramosii: Egiptul antic (4)

Am ajuns la ultima parte a articolului despre începuturile gatitului în vechiul Egipt. Eu, unul, am aflat multe lucruri noi adunand, sistematizand si traducand acest material si sper ca si pentru dvs. a fost interesant.
Partea 3 din ciclul “La masa cu stramosii” se va referi la vechea civilizatie chineza si va începe peste cateva zile. Pana atunci, lectura placuta astazi!

Banchetele
Pentru cei saraci existau cateva zile de sarbatoare, cum ar fi Anul Nou si Ziua Recoltei, ca si alte cateva sarbatori religioase locale; se pare însa ca cei din clasele inferioare preferau mai curand sa li se ofere manifestari sportive si recreative, decat mese elaborate.
Ca paranteza, nimic nou sub soare în ultimele cateva mii de ani: si astazi majoritatea prefera un meci de fotbal unei mese deosebite.
Vechilor egipteni li se oferea si era acceptata totusi, în mod sigur, carnea ramasa în urma sacrificiilor religioase, ca si bonusurile din partea faraonului, preotilor sau nobililor importanti, cu ocazia festivalurilor.
Petrecerile sau banchetele erau, mai curand, preferate de clasele mijlocii si superioare, dar dovezile ramase sunt mai curand sarace si destul de confuze. De pilda, spre uimirea mea, în egipteana nu exista un cuvand care sa denumeasca notiunea de „banchet”, sau „petrecere”. Informatiile pe care istoricii au reusit sa le adune pana acum provin aproape exclusiv din interpretarea scenelor pictate pe peretii mormintelor si din basoreliefuri. Pe timpul Regatului Vechi acestea par sa se refere mai curand la mese de familie. Scenele pictate în timpul Regatului Nou sunt însa mai elaborate, parand a reprezenta familia si oaspetii ospatandu-se.
Faraonii organizau, fara îndoiala, banchete oficiale, care începeau cel mai adesea seara. Scenele din morminte arata oaspetii fiind întampinati de gazde si de servitori, care le ofereau ghirlande de flori, urmate de vase cu apa, destinate spalarii mainilor. Nu am reusit sa-mi dau seama daca acest spalat avea o semnificatie rituala, sau era o simpla regula de igiena. Poate amandoua?
Scenele din morminte reprezinta barbati si femei separat, pe paneluri alternante, ca si cand ar fi mancat în grupuri separate, sau poate în camere separate. Mesenii erau asezati pe scaune, taburete sau chiar perne. Se serveau de pe mese mici, pe care erau asezate preparate gatite într-un stil asemanator bufetului de astazi, desi erau aduse mesenilor de catre servitori, însotite de servete de panza pentru stergerea degetelor si gurilor. În jurul meselor, la îndemana, erau plasate vase sau bazine mici cu apa, pentru spalat. Desi mancarea se manuia cu degetele, cei bogati foloseau de multe ori si linguri si cutite.
Alimentul principal era si aici painea, alaturi de fructe si legume. Printre fructe, alaturi de deja obisnuitele smochine, curmale, struguri si pepeni, figurau adesea fructe importate din alte tari. Carnea, desi nu pare sa fi detinut rolul de aliment principal nici la masa celor bogati, era însa prezenta în mod relativ abundent. Vite întregi, în special boi, erau fripti în frigari uriase, dar cel mai adesea se preparau pasari: rate, gaini, gaste si porumbei. Pestele pare sa fi fost mai putin popular, poate unde era socotit un aliment demn mai ales de clasele inferioare.
Mierea era un aliment si condiment pretios, consumat si ca atare, dar si în dulciuri sau pentru conservarea altor alimente. Asezate jos, langa mese, erau vase cu bere, vin sau bauturi din fructe fermentate. Egiptenii aveau, se pare, si obiceiul de a toasta; toasturile erau adresate cel mai adesea zeitei Hathor, cea care personifica maternitatea, fertilitatea si dragostea, dar si muzica, veselia si dansul. Bineînteles, mesele acestea erau însotite de muzica (artistii cantau în special la harpa, fluiere, lauta, tobe, tamburine si diverse alte instrumente de percutie), iar dupa terminarea lor oaspetii erau rasfatati de povestitori sau acrobati.
Acest lucru întareste si el cele spuse de mine în alte articole; mancarea era, în cazul celor avuti, asociata cu muzica, dansul, cu artele vizuale, cu religia, fiind o parte importanta a culturii si a vietii cotidiene.
Din punctul de vedere al mancarii, cel mai bine traiau, asa cum ar fi de asteptat, faraonii. Desi anticii egipteni nu au lasat posteritatii vreo culegere de retete, ne putem face o idee despre ceea ce mancau faraonii din studiul picturilor din mormintele regale si din cel al alimentelor îngropate odata cu cei decedati, destinate a le servi drept hrana pe drumul catre lumea cealalta. De asemenea, avem noroc cu istoricul Herodot, care a calatorit în Egipt si care a povestit si descris cele întalnite.
De pilda, banchetul oferit de regele Mereptah (din Dinastia a XIX-a) în cel de-al optulea an al domniei sale, cu ocazia festivalului Opet, în Theba, abunda în alimente ca peste, filetat si sarat, boi, rate (prajite în frigare), oryx, gazele (glazurate cu miere), fasole, uleiuri aromate pentru sosuri, telina, patrunjel, praz, salate verzi, paine, rodii, struguri, jujube, prajituri cu miere, usturoi, curmale, smochine, bere si vin.
Conform istoricilor, la un banchet somptuos oaspetii sedeau pe podea, pe scaune sau perne, în fata unor mese mici, rotunde, individuale. Adesea erau însotiti de animalul de casa preferat, în special pisici si maimute. Oaspetii erau îmbracati în vestminte lungi de in, femeile tineau într-o mana flori de lotus iar parul le era parfumat cu o substanta grasa, care se topea încet, în timpul evenimentului, eliberand o aroma extrem de placuta. Unii istorici avanseaza ipoteza ca aceste substante grase erau de doua feluri: unele care parfumau placut, si altele care aveau rolul de a alunga insectele.
Mancarea acoperea în mod abundent mesele; erau oferite mai multe tipuri de paine, de diferite forme, pasari gatite întregi, piese mari de carne, mai multe feluri de legume si fructe. preparatele erau servite de slugi si sclavi în succesiune, aduse în diferite containere. Nu se foloseau farfurii, dar erau multe castroane de aur, alabastru si ceramica, glazurata si pictata mai ales cu albastru. Cupele, din materiale similare, erau umplute continuu de fete care circulau printre oaspeti purtand vase mai mari, pline cu bautura.
Concluzie:
Aici se încheie scurta prezentare a bucatariei antice egiptene. Documentatia nu a fost tocmai abundenta, asa ca sunt convins ca am neglijat, neintentionat, destule aspecte. Cred, totusi, ca am surprins esentialul si ca ati reusit sa va faceti, cat de cat, o idee asupra modului în care se hraneau vechii egipteni.
Pana acum, din studiul, pe fuga, al celor doua civilizatii antice, Mesopotamia si Egipt, realizez ca stramosii nostri, cel putin cei înstariti, mancau mult mai divers si mai echilibrat decat as fi crezut. Hrana era puternic influentata nu doar de clima si resurse, ci si de religie, mitologie, cosmologie si contactele cu alte civilizatii. Atunci s-au pus bazele gatitului si, practic, al progresului umanitatii. Desi lipsa de informatii face, totusi, ca “tabloul” sa ramana in complet, cu destule zone goale, o concluzie începe sa se impuna.: asigurarea mancarii si problemele puse de gatit si conservarea alimentelor au fost adevaratele motoare ale progresului omenirii de la stadiul de om primitiv pana astazi.
(Sfarsit)
Bibliografie selectiva:
http://www.reshafim.org.il
http://www.touregypt.net