Astăzi câteva cuvinte despre simbolismul aplicat în cultura gastronomică a Chinei şi, foarte pe scurt, despre istoria culinară asociată cu paleoliticul şi neoliticul.

Simbolismul în bucătăria chineză
Nu doar filozofia şi religia influenţează modul de a găti al chinezilor, ci şi simbolistica.
În viaţa chinezilor simbolurile sunt foarte importante. Ele sunt abstractizări teoretice ale altor noţiuni teoretice, sau ale unor lucruri practice, materiale. O cultură capabilă să jongleze cu simboluri este una extrem de sofisticată. Chinezii nu doar folosesc simboluri ca atare, dar multe dintre lucrurile materiale de care se folosesc au nu doar o valoare materială intrinsecă, ci şi una simbolică.
Astfel, multe dintre alimente au pentru chinezi nu doar valoare nutriţională şi organo-leptică, ci şi o mare valoare simbolică; aceasta este legată mai ales de sărbători tradiţionale religioase, dar şi de dorinţa umană, firească de altfel, de bogăţie, sănătate, viaţă lungă, urmaşi mulţi, familie unită, pace etc.
Sursa foto: dreamstime.com
Iată, ca exemplu, o simplă listă de alimente al căror simbolism este asociat cu Anul Nou chinezesc:
alge negre – bogăţie
tofu uscat – fericire
pui – fericire şi căsătorie (mai ales dacă este servit cu alimentele numite “dragon”, cum sunt homarii şi creveţii). La o nunţi, în general, picioarele de pui (numite uneori “picioare de phoenix”) sunt servite cu alimente “dragon”. Dacă puiul este servit întreg, simbolizează reunirea familiei sau/şi nuntă.
ouă – fertilitate
peşte servit întreg – prosperitate
lychi – legături de familie strânse
tăiţei – viaţă lungă
portocale – bogăţie şi noroc
arahide – ani mulţi
piersici – pace şi linişte
pomelo – abundenţă, prosperitate, venirea pe lume a unui copil
seminţe de lotus, pepene, etc. – mulţi copii în familie
tangerine – noroc

Acest simbolism, odată aplicat în practică, influenţează modul de a asocia alimentele şi modul în care se stabileşte alimentul principal al unui preparat.

Istoric
Paleolitic şi neolitic
Iată că abia în episodul al cincilea pot începe să vă prezint, foarte pe scurt, o istorie a gastronomiei chineze. Vom începe logic şi cronologic şi vom trece rapid prin perioada paleolitica şi neolitică, pentru a acorda, în episodul viitor, mai mult timp istoriei Chinei imperiale, o epocă ce ţine mai multe mii de ani şi care a dus, cu adevărat, la formarea şi dezvoltarea gastronomiei chineze.

Istoria bucătăriei chineze poate fi trasată mult în trecut, până la omul de Peking, iar uzul focului şi gătitul sunt mai vechi de 400.000 ani. Incredibil, nu-i aşa?
Din ce se ştie până acum, omul de Peking a inventat nu focul, ci folosirea sa culinară… cel puţin aşa par să arate dovezile de la Zhoukoudian. Există dovezi clare că acesta gătea animalele vânate sau prinse în capcane.

O parte din excavaţiile de la Zhoukoudian au avut loc între 1930-1958, şi au fost reluate din nou între 1978-1979. Au fost conduse de o echipă multidisciplinară, descoperind unelte din piatră, cenuşă şi oase arse, seminţe, fosile de păsări, reptile şi mamifere, printre care macaci, porci, rinoceri, cerbi gigantici, gazele, urşi şi cai.

Speciile de porc sălbatic sunt native din sudul Chinei şi au fost domesticite, se pare, în jurul anului 2.000 î.H. Nu se ştie exact când vânătoarea a fost înlocuită de creşterea animalelor domesticite, dar acest lucru s-a petrecut probabil după apariţia găinii în alimentaţie, adică în jur de 3.400 î.H. Găinile au fost probabil adoptate din zona ce se află astăzi pe teritoriul Thailandei şi au fost domesticite înaintea porcilor.
Sursa foto: dreamstime.com
Dovezile istorice referitoare la bucătăria chinezească arată că în Epoca de Piatră, în paleolitic, se cultiva deja orez, iar în neolitic se produceau… tăiţei.
Sursa foto: dreamstime.com
În anul 2005, au fost descoperiţi la Lajia (de-a lungul Răului Galben, în provincia Qinghai) cei mai vechi tăiţei din lume. Aceşti tăiţei au fost preparaţi din făină de mei. Locul pare să fi fost locuit de oameni încă de acum circa 20.000 de ani. Arheologii sunt de părere că aşezarea a fost abandonată după ce a fost devastată de un cutremur, urmat de o inundaţie.

Sincer, nu mă miră că se cultiva orez, pentru că uneltele de piatră, fie ea şi cioplită, permiteau cultivarea pământului, chiar dacă era rudimentară. Sunt însă uimit de… tăiţei şi mi se pare incredibil că cineva s-a gândit să-i prepare încă de atunci. Să nu uităm că neoliticul se întinde între anii 10.000 şi circa 3.500 î.H. Chiar dacă ne-am gândi că tăiţeii sunt vechi de “doar” 5-6.000 de ani, tot mi se pare ceva excepţional. Totuşi, încerc să nu mă entuziasmez prea tare, căci alte surse plasează această invenţie mult mai târziu, abia prin anul 100 d.H. În faţa acestei contradicţii, nici nu ştiu ce să spun. Aş înclina să cred că varianta neolitică este cea adevărată, sau mai curând mi-ar plăcea să cred asta, mai ales că descoperirea s-a produs în 2005, deci este de dată recentă, posibil mai recentă decât înregistrarea care plasa inventarea tăiţeilor mai târziu cu câteva mii de ani. Indiferent însă de data reală, tăiţeii chinezeşti au minim 1.900 de ani vechime, ceea ce este oricum remarcabil.
Sursa foto: dreamstime.com
Tehnicile de conservare a hranei au permis disponibilizarea alimentelor sezoniere pe întreaga durată a anului. Sărarea cărnii şi murarea vegetalelor au mărit varietatea alimentelor, mai ales pe perioada de iarnă. Şi astăzi mulţi chinezi mănâncă la micul dejun tot orez cu legume murate, exact ca strămoşii lor acum câteva mii de ani, mai ales că acest meniu se prepară foarte rapid şi este uşor de digerat.
Sursa foto: dreamstime.com
În ce priveşte băuturile, mi se pare extraordinar faptul că chinezii descoperiseră că apa fiartă nu este un factor de infecţie. Apa fiartă a fost dintotdeauna principala băutură şi era consumată la o temperatură similară cu cea a corpului uman, pentru a nu tulbura echilibrul natural de temperatură al organismului. Acest obicei a dus, sunt sigur, la descoperirea capacităţii frunzelor de ceai de a forma, împreună cu apa fierbinte, infuzii gustoase şi sănătoase.

(va urma)

Bibliografie selectivă:
http://www.mysteriouschina.com

http://www.chinesefooddiy.com
http://www.einaudi.cornell.edu
http://www.china.org.cn
http://ezinearticles.com

http://kaleidoscope.cultural-china.com

În aceeaşi serie de articole:
La masă cu strămoşii: China (1)
La masă cu strămoşii: China (2)
La masă cu strămoşii: China (3)
La masă cu strămoşii: China (4)
La masă cu strămoşii: China (6)
La masă cu stramoşii: China (7)
La masă cu strămoşii – China (8)
La masă cu strămoşii – China (9)
La masă cu strămoşii – China (10)
La masă cu strămoşii – China (11)