Despre Weisses Bräuhaus

Vă spuneam în episodul trecut că München poate fi numit oraş al berii, şi nu ar fi deloc o exagerare. În oraş se consumă cantităţi impresionante de bere, deşi oferta este destul de monotonă. Cam peste tot se beau aceleaşi beri, provenind doar de la producători diferiţi. Cum berea are în Bavaria o tradiţie milenară, nu se pune problema ca vreo bere locală să nu fie de calitate. Dimpotrivă, toate sunt atât de bine făcute încât este greu să spui care este mai bună decât cealaltă şi de ce. Deja la acest nivel totul devine foarte subiectiv.
München - Weisses Bräuhaus
Mi-am făcut şi eu propriul “clasament” al berilor, exclusiv după gustul meu. Îmi este destul de greu să argumentez de ce o Hefe Weizenbier de la Andechs sau Ayinger îmi place mai mult decât una de la Augustiner, Franziskaner, Spaten, Hacker-Pschorr sau Hofbräuhaus; pot să spun că mi se par mai gustoase, mai aromate, că au o corpolenţă care îmi convine mai mult sau că senzaţia gustativă este mai complexă, dar acest lucru îl poate spune oricine despre aproape orice bere bavareză.

După gustul meu, berile fabricate de G. Schneider & Sons sunt egalate doar de cele de la Weihenstephaner. De ce? Aşa simt eu şi sunteţi liberi să aveţi altă opinie fiindcă, repet, totul este foarte subiectiv. Având eu această părere, pe care experienţa la faţa locului mi-a întărit-o, am ţinut cu tot dinadinsul să vizitez Weisses Bräuhaus, localul care, într-un fel sau altul (nu m-a interesat partea legală şi de business, deci nu cunosc acţionariatul şi nici patronii) aparţine producătorului G. Schneider & Sons.

Situat foarte central, într-o superbă clădire în care funcţionează din 1855 şi condusă de a şaptea generaţie de berari proveniţi din familia Schneider, localul este unul dintre punctele de atracţie ale oraşului. Nu este numai un loc devenit deja legendă, ci şi un loc unde se mănâncă binişor şi unde se pot bea unele dintre cele mai bune beri din lume.
München - Weisses Bräuhaus
Am ajuns în Tal 7, adresa berăriei, la prânz, într-o zi mohorâtă, cu cer întunecat şi cu o ploaie sâcâitoare, enervantă ca o picătură chinezească multiplicată de mii de ori. Localul este imens, se întinde pe mai multe niveluri şi era la ora când am ajuns, spre ghinionul nostru, plin ochi. Jumătate din etajul 1 era rezervată, iar restul meselor erau ocupate. Am intrat în vorbă cu două dintre ospătăriţe, încercând să ne facem rost de o masă mică, dar a fost imposibil. Din fericire am observat că la unele mese mai erau unul sau două scaune libere şi am reuşit în final să ne “lipim” undeva lângă intrare, unde două dintre cele şase scaune ale mesei erau neocupate.
Dacă aş fi rău, aş fi enervat pe ospătăriţe că nu au făcut ele acest lucru în locul nostru; mi-ar fi plăcut mai mult să ne găsească ele o masă cu două locuri libere, dar cred că aglomeraţia de acolo poate fi o circumstanţă atenuantă. Este greu de spus ce aş fi făcut eu în locul lor, dar sunt tentat să spun că aş fi dorit să profit la maxim de orice scaun liber, aş fi vrut să-l rentabilizez la maxim şi aş fi lipit pe orice scaun liber câte un turist.
München - Weisses Bräuhaus
În toată această goană după locuri, nu am putut să nu remarc interiorul frumos, îngrijit decorat, foarte plăcut. Mobila era frumoasă, din lemn solid, sculptată cu emblema berăriei, geamurile erau superbe, lămpile, tablourile şi oglinzile alese cu gust şi potrivindu-se bine cu restul obiectelor, pereţii îmbrăcaţi parţial în lemn, scara care ducea la etaj era şi ea impresionantă. Totul era astfel ales încât să te facă să intri în atmosferă şi să te simţi integrat, la locul tău cu alte cuvinte. Această atmosferă este comună celor mai multe berării mari din München; sunt cu adevărat deosebite şi sunt bucuros că am pus piciorul în câteva astfel de locuri.

Odată aşezaţi, totul a intrat pe un făgaş bun, începând chiar cu serviciul. Ne-au fost aduse imediat meniurile, ne-am comandat beri, am fost întrebaţi extrem de prompt şi, cumva cu apropos, daca vrem sa mancam. Vroiam oricum sa facem si asta, am comandat si de mancare si apoi ne-am relaxat puţin.
München - Weisses Bräuhaus
Am comandat ficăţei de porc în sos de bere Aventinus, însoţiţi de ceapă prăjită şi de cartofi fierţi, plus piept de porc cu sos brun, varză albă călită şi salată de crudităţi cu maioneză. A fost una dintre primele noastre mese la München, aşa că încă nu eram “intoxicaţi” cu prea multă carne de porc şi grăsime. Una peste alta, mâncarea ne-a plăcut. Eram flămânzi, ce-i drept, dar totul a fost corect gătit: carnea a fost fragedă, sosurile au fost gustoase, ceapa prăjită crocantă, varza călită a fost şi ea gustoasă, deşi, după mine, fiind aşa albă pierde la capitolul aspect în faţa verzei călite de la noi. Acum, la vreo două săptămâni de acest prânz, nu mai ţin minte ce m-a împiedicat să fac poze mâncării; poate am uitat, poate că nu arăta atât de bine în farfurie încât să merite fotografiată, poate am făcut poze dar le-am şters din greşeală… cine ştie.
München - Weisses Bräuhaus
Am făcut însă fotografii berilor. Şi, credeţi-mă, dacă mâncarea a fost de nota 8, adică bună dar nu excelentă, berilor le-am acordat încă 2 puncte cu mare lejeritate. Au fost excepţional de gustoase, pline de aromă, răcoritoare şi corpolente în acelaşiu timp, nişte capodopere aş zice.
Am băut o Karmeliten Kloster Dunkel-Export Bier cu 5,1 % alcool, foarte fină şi delicioasă. Au mai urmat alte trei beri, aşa-numitele tap 5, 6 şi 7.
Tap 7, numit şi “Schneider Weisse Original”, este o Hefeweizen, adică o bere fabricată din malţuri de orz şi grâu, nefiltrată şi nepasteurizată, de culoare ambră-lăptoasă, destul de corpolentă, prezentând note de pâine, banane şi cuişoare, foarte-foarte bună.
Tap 5, numită şi “Meine Hopfen-Weisse” este un weizenbock cu 8,2% alcool, destul de robust şi plin de gust, foarte parfumat de hamei, cumva spre IPA ca aroma.
Tap 6, numit şi “Unser Aventinus”, cu 8,2% alcool, este tot un weizenbock, dar foarte diferit. Este, aş zice, mai tradiţională ca stil, mai spre bock-urile şi doppelbock-urile locale; este o bere robustă şi delicioasă.
München - Weisses Bräuhaus
Toate aceste patru beri au fost impecabile şi mi-au căzut extraordinar de bine. Nu mai zic că s-au şi potrivit senzaţional cu mâncarea. Este posibil că berea să fi “ridicat” chiar calitatea mâncării şi să fie unul dintre motivele pentru care aceasta mi s-a părut bună.

Ca menţiune, cât a durat vizita descrisă mai sus nu am avut “plăcerea” de a fi asurziţi de vreo orchestră, aşa că am putut conversa între noi şi cu vecinii de masă, nişte germani din Bamberg, un alt oraş al berii, situat mai la nord de München, în Franconia.
Am revenit la Weisses Bräuhaus, tot la prânz, în ultima zi de şedere, duminica. Am stat, de data aceasta afară şi am repetat Tap 5 şi Tap 6. De data aceasta din interior se auzea tare muzica iar berăria era plină de localnici îmbrăcaţi în Trachten, adică în costumele tradiţionale. Păreau că se distrează de minune, dar eu eram bucuros că ne aflam afară şi nu înăuntru. Poate că în fiecare duminica restaurantul are şi orchestră, ca să susţină petrecerea săptămânală şi tradiţională a localnicilor; sau poate că prezenţa orchestrei a fost doar o ocazie punctuală. Oricum, vă avertizez că orchestrele bavareze tradiţionale pot fi extrem de zgomotoase. Este bine să mergeţi să le ascultaţi atunci când sunteţi certat cu partenera, oricum nu veţi avea cum să schimbaţi vreo vorbă decât în pauzele dintre melodii.
München - Weisses Bräuhaus
Ca să închei, dacă ajungeţi la München şi dacă aveţi o cât de mică atracţie pentru bere, Weisses Bräuhaus nu poate fi ocolită. Dacă veţi bea aici primele beri, este foarte posoibil ca tot ceea ce veţi încerca apoi să vă dezamăgească puţin, aşa că ar fi mai prudent să lasaţi la urmă ceea ce este mai bun. Veniţi în ultima voastră zi, dar nu duminică la prânz; sau dacă veniţi duminică, speraţi să nu fie prezentă orchestra.

Sumar articol
La München, Ana are bere (2)
Titlu articol
La München, Ana are bere (2)
Descriere
Dacă ajungeţi la München şi dacă aveţi o cât de mică atracţie pentru bere, Weisses Bräuhaus nu poate fi ocolită. Dacă veţi bea aici primele beri, este foarte posoibil ca tot ceea ce veţi încerca apoi să vă dezamăgească puţin, aşa că ar fi mai prudent să lasaţi la urmă ceea ce este mai bun.
Autor