La München, Ana are bere (2)

Despre Weisses Bräuhaus

Vă spuneam în episodul trecut că München poate fi numit oraş al berii, şi nu ar fi deloc o exagerare. În oraş se consumă cantităţi impresionante de bere, deşi oferta este destul de monotonă. Cam peste tot se beau aceleaşi beri, provenind doar de la producători diferiţi. Cum berea are în Bavaria o tradiţie milenară, nu se pune problema ca vreo bere locală să nu fie de calitate. Dimpotrivă, toate sunt atât de bine făcute încât este greu să spui care este mai bună decât cealaltă şi de ce. Deja la acest nivel totul devine foarte subiectiv.
München - Weisses Bräuhaus
Mi-am făcut şi eu propriul “clasament” al berilor, exclusiv după gustul meu. Îmi este destul de greu să argumentez de ce o Hefe Weizenbier de la Andechs sau Ayinger îmi place mai mult decât una de la Augustiner, Franziskaner, Spaten, Hacker-Pschorr sau Hofbräuhaus; pot să spun că mi se par mai gustoase, mai aromate, că au o corpolenţă care îmi convine mai mult sau că senzaţia gustativă este mai complexă, dar acest lucru îl poate spune oricine despre aproape orice bere bavareză.

După gustul meu, berile fabricate de G. Schneider & Sons sunt egalate doar de cele de la Weihenstephaner. De ce? Aşa simt eu şi sunteţi liberi să aveţi altă opinie fiindcă, repet, totul este foarte subiectiv. Având eu această părere, pe care experienţa la faţa locului mi-a întărit-o, am ţinut cu tot dinadinsul să vizitez Weisses Bräuhaus, localul care, într-un fel sau altul (nu m-a interesat partea legală şi de business, deci nu cunosc acţionariatul şi nici patronii) aparţine producătorului G. Schneider & Sons.

Situat foarte central, într-o superbă clădire în care funcţionează din 1855 şi condusă de a şaptea generaţie de berari proveniţi din familia Schneider, localul este unul dintre punctele de atracţie ale oraşului. Nu este numai un loc devenit deja legendă, ci şi un loc unde se mănâncă binişor şi unde se pot bea unele dintre cele mai bune beri din lume.
München - Weisses Bräuhaus
Am ajuns în Tal 7, adresa berăriei, la prânz, într-o zi mohorâtă, cu cer întunecat şi cu o ploaie sâcâitoare, enervantă ca o picătură chinezească multiplicată de mii de ori. Localul este imens, se întinde pe mai multe niveluri şi era la ora când am ajuns, spre ghinionul nostru, plin ochi. Jumătate din etajul 1 era rezervată, iar restul meselor erau ocupate. Am intrat în vorbă cu două dintre ospătăriţe, încercând să ne facem rost de o masă mică, dar a fost imposibil. Din fericire am observat că la unele mese mai erau unul sau două scaune libere şi am reuşit în final să ne “lipim” undeva lângă intrare, unde două dintre cele şase scaune ale mesei erau neocupate.
Dacă aş fi rău, aş fi enervat pe ospătăriţe că nu au făcut ele acest lucru în locul nostru; mi-ar fi plăcut mai mult să ne găsească ele o masă cu două locuri libere, dar cred că aglomeraţia de acolo poate fi o circumstanţă atenuantă. Este greu de spus ce aş fi făcut eu în locul lor, dar sunt tentat să spun că aş fi dorit să profit la maxim de orice scaun liber, aş fi vrut să-l rentabilizez la maxim şi aş fi lipit pe orice scaun liber câte un turist.
München - Weisses Bräuhaus
În toată această goană după locuri, nu am putut să nu remarc interiorul frumos, îngrijit decorat, foarte plăcut. Mobila era frumoasă, din lemn solid, sculptată cu emblema berăriei, geamurile erau superbe, lămpile, tablourile şi oglinzile alese cu gust şi potrivindu-se bine cu restul obiectelor, pereţii îmbrăcaţi parţial în lemn, scara care ducea la etaj era şi ea impresionantă. Totul era astfel ales încât să te facă să intri în atmosferă şi să te simţi integrat, la locul tău cu alte cuvinte. Această atmosferă este comună celor mai multe berării mari din München; sunt cu adevărat deosebite şi sunt bucuros că am pus piciorul în câteva astfel de locuri.

Odată aşezaţi, totul a intrat pe un făgaş bun, începând chiar cu serviciul. Ne-au fost aduse imediat meniurile, ne-am comandat beri, am fost întrebaţi extrem de prompt şi, cumva cu apropos, daca vrem sa mancam. Vroiam oricum sa facem si asta, am comandat si de mancare si apoi ne-am relaxat puţin.
München - Weisses Bräuhaus
Am comandat ficăţei de porc în sos de bere Aventinus, însoţiţi de ceapă prăjită şi de cartofi fierţi, plus piept de porc cu sos brun, varză albă călită şi salată de crudităţi cu maioneză. A fost una dintre primele noastre mese la München, aşa că încă nu eram “intoxicaţi” cu prea multă carne de porc şi grăsime. Una peste alta, mâncarea ne-a plăcut. Eram flămânzi, ce-i drept, dar totul a fost corect gătit: carnea a fost fragedă, sosurile au fost gustoase, ceapa prăjită crocantă, varza călită a fost şi ea gustoasă, deşi, după mine, fiind aşa albă pierde la capitolul aspect în faţa verzei călite de la noi. Acum, la vreo două săptămâni de acest prânz, nu mai ţin minte ce m-a împiedicat să fac poze mâncării; poate am uitat, poate că nu arăta atât de bine în farfurie încât să merite fotografiată, poate am făcut poze dar le-am şters din greşeală… cine ştie.
München - Weisses Bräuhaus
Am făcut însă fotografii berilor. Şi, credeţi-mă, dacă mâncarea a fost de nota 8, adică bună dar nu excelentă, berilor le-am acordat încă 2 puncte cu mare lejeritate. Au fost excepţional de gustoase, pline de aromă, răcoritoare şi corpolente în acelaşiu timp, nişte capodopere aş zice.
Am băut o Karmeliten Kloster Dunkel-Export Bier cu 5,1 % alcool, foarte fină şi delicioasă. Au mai urmat alte trei beri, aşa-numitele tap 5, 6 şi 7.
Tap 7, numit şi “Schneider Weisse Original”, este o Hefeweizen, adică o bere fabricată din malţuri de orz şi grâu, nefiltrată şi nepasteurizată, de culoare ambră-lăptoasă, destul de corpolentă, prezentând note de pâine, banane şi cuişoare, foarte-foarte bună.
Tap 5, numită şi “Meine Hopfen-Weisse” este un weizenbock cu 8,2% alcool, destul de robust şi plin de gust, foarte parfumat de hamei, cumva spre IPA ca aroma.
Tap 6, numit şi “Unser Aventinus”, cu 8,2% alcool, este tot un weizenbock, dar foarte diferit. Este, aş zice, mai tradiţională ca stil, mai spre bock-urile şi doppelbock-urile locale; este o bere robustă şi delicioasă.
München - Weisses Bräuhaus
Toate aceste patru beri au fost impecabile şi mi-au căzut extraordinar de bine. Nu mai zic că s-au şi potrivit senzaţional cu mâncarea. Este posibil că berea să fi “ridicat” chiar calitatea mâncării şi să fie unul dintre motivele pentru care aceasta mi s-a părut bună.

Citeste si articolul →   La München, Ana are bere (3)

Ca menţiune, cât a durat vizita descrisă mai sus nu am avut “plăcerea” de a fi asurziţi de vreo orchestră, aşa că am putut conversa între noi şi cu vecinii de masă, nişte germani din Bamberg, un alt oraş al berii, situat mai la nord de München, în Franconia.
Am revenit la Weisses Bräuhaus, tot la prânz, în ultima zi de şedere, duminica. Am stat, de data aceasta afară şi am repetat Tap 5 şi Tap 6. De data aceasta din interior se auzea tare muzica iar berăria era plină de localnici îmbrăcaţi în Trachten, adică în costumele tradiţionale. Păreau că se distrează de minune, dar eu eram bucuros că ne aflam afară şi nu înăuntru. Poate că în fiecare duminica restaurantul are şi orchestră, ca să susţină petrecerea săptămânală şi tradiţională a localnicilor; sau poate că prezenţa orchestrei a fost doar o ocazie punctuală. Oricum, vă avertizez că orchestrele bavareze tradiţionale pot fi extrem de zgomotoase. Este bine să mergeţi să le ascultaţi atunci când sunteţi certat cu partenera, oricum nu veţi avea cum să schimbaţi vreo vorbă decât în pauzele dintre melodii.
München - Weisses Bräuhaus
Ca să închei, dacă ajungeţi la München şi dacă aveţi o cât de mică atracţie pentru bere, Weisses Bräuhaus nu poate fi ocolită. Dacă veţi bea aici primele beri, este foarte posoibil ca tot ceea ce veţi încerca apoi să vă dezamăgească puţin, aşa că ar fi mai prudent să lasaţi la urmă ceea ce este mai bun. Veniţi în ultima voastră zi, dar nu duminică la prânz; sau dacă veniţi duminică, speraţi să nu fie prezentă orchestra.

Summary
La München, Ana are bere (2)
Article Name
La München, Ana are bere (2)
Description
Dacă ajungeţi la München şi dacă aveţi o cât de mică atracţie pentru bere, Weisses Bräuhaus nu poate fi ocolită. Dacă veţi bea aici primele beri, este foarte posoibil ca tot ceea ce veţi încerca apoi să vă dezamăgească puţin, aşa că ar fi mai prudent să lasaţi la urmă ceea ce este mai bun.
Author

5 comentarii pe “La München, Ana are bere (2)

  1. cristi-j spune:

    Am uitat. Ca tot veni vorba, de joi pe aici incepe Oktoberfest, cel mai mare festival de bere din Romania. Atmosfera si locatia sunt grozave dar berea e foarte proasta iar preturile rusinoase (4,5 lei un pahar de plastic de 400ml bere Ciucas). Mare pacat.
    Nu te-ai gandit sa mai fi asteptat vreo 3 saptamani si sa mergi la Munchen in perioada Oktoberfest? Bere cam la fel de buna dar mult mai scumpa in schimb atmosfera si experienta sunt speciale. Ai trecut prin zona? locatia e uriasa si vazuta de la Statuia Bavaria e impresionanta.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nu-mi pot lua liber atunci cand in Bucuresti este sezon bun pt. restaurant; daca plec nu pot tine nici evenimente si, deocamdata, conteaza mult la incasari. Apoi, mie nu-mi place atmosfera de fanfara, carnati, covrigi si bere la halba de 1 litru. Prefer chestiile mai retrase si mai discrete. Nu-mi plac nici situatiile cand trebuie sa merg la „autoservire” la gradini, un fel de impinge vtava pe care, sunt sigur, le-ai remarcat si tu.
      Berea de la berarie este mai proaspata fiindca este de la robinet; de aceea si pare mai buna.

      Am baut tot ce are Schneider de oferit si, ce sa zic, jos palaria! In schimb, Augustiner, Franziakaner, Hacker-Pschorr, Spaten, Erdinger etc. m-au dezamagit putin. De incercat berile de la Camba Bavaria. Am gustat vreo 6-7 si sunt excelente.

      Am gustat 4 beri in doi, eu cred ca am baut aproape trei (cantitativ, vreau sa spun), dar de gustat am gustat 4. Incep sa am antrenament…

      • cristi-j spune:

        Eu m-am inteles excelent cu Augustiner helles. Nici edelstoff n-a fost rea. Singura care m-a dezamagit putin a fost Augustiner weiss tocmai pentru ca helles imi placuse asa mult. Iar celelalte sunt nu chiar dezamagitoare dar nimic deosebit. Mi-a mai placut Konig Ludwig dar cand am baut aici nu mi s-a mai parut la fel de buna. Urtyp de Lowenbrau si Turm Weisse de la Paulaner ca si Scheyern mi s-au mai parut interesante dar nu neaparat extraordinare.

        • Radu Popovici spune:

          @cristi-j: Cele mai multe dintre berariile enumerate au cate un varf, poate doua, in rest berile lor sunt cel mnult bune. Schneider si Weihenstephaner ies in evidenta fiindca toate berile pe care le produc sunt varfuri. Toate sunt la nivelul calitativ cel mai de sus.

  2. cristi-j spune:

    Ce frumos! Suna bine si apetisant descrierea ta.

    Se pare ca in cele din urma am ajuns la aceleasi concluzii si la aceleasi gusturi in aceasta privinta. Toate sunt atât de bine făcute încât este greu să spui care este mai bună decât cealaltă şi de ce si se poate intampla ca preferintele sa se schimbe putin in functie de moment … iar preferatele sunt Weihenstphaner si Schneider.

    Nu stiu daca ti s-a intamplat si tie dar pentru mine berea la ea acasa, in orasul respectiv, la beraria repectiva, cu atmosfera de acolo si oamenii de acolo, are alt gust, e mai proaspata si mai buna, e cu povesti, cu amintiri si cu bagaj. Si e valabil si la mancare. In cazul meniului avut de tine, aici nu ma tenteaza aproape deloc dar acolo am avut aproape aceleasi chestii si au mers excelent cu covrigi si bere … hahaha

    Nu stiu daca e corect ce spun dar impresia cu care am ramas eu e ca preturile erau cam aceleasi (3; 3,3; 3,5; 3,7 euro la vremea respectiva) indiferent unde erai, la terasa producatorului dintr-o suburbie, la o berarie de cartier, la biergarden in parc, la beraria mare de firma sau la o berarie turistica din centrul istoric . Iar in centrul vechi la pranz toate berariile mari de firma erau pline si pe terasa si inauntru, greu gaseai locuri. Eu am fost in iunie (nu anul asta) si vremea a fost foarte frumoasa dar banuiesc ca e valabil si pentru vremea pe care ai prins-o tu.

    In momentul de fata as spune ca berea de la Andechs, desi cu reputatie buna, nu m-a impresionat prea tare dar poate e vina mea. De la Ayinger am gustat doar o data, demult, si habar n-am cum e.

    N-am fost la Weissen Brauhaus dar cred ca stiu unde e, aproape de Viktualienmarkt.

    Din cate stiu eu e foarte raspandit ca berariile mari si gradinile sa fie cu mese mari la care stai impreuna cu altii si nimeni nu se formalizeaza, e chiar o ocazie buna pentru turisti sa schimbe cateva cuvinte cu niste localnici.

    Eu duminica la pranz am fost la uriasa gradina de bere din parcul englezesc. Nu era nici pe departe plina dar tot erau cateva mii de oameni, multi dintre ei imbracati frumos, unii chiar in costume traditionale, e un adevarat ritual pentru ei si arata minunat pentru un vizitator. Desi am stat departe, fanfara era prezenta la foisor si abia ne puteam intelege … hahaha … dar atmosfera era grozava.
    Cred ca duminica sunt fanfare cam peste tot unde se poate.

    Eu de la Schneider am gustat 1, 4, 5 si 7, cred ca 4 si 7 sunt preferatele. Vreau sa incerc 6 si Aventinus Eisbock.

    Adica ai baut 4 beri la pranz (dintre care 2 tari) ?! Ce ai facut restul zilei ? hahaha

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.