Despre Wirtshaus Ayinger

Vă povesteam într-unul dintre episoadele anterioare despre Hofbräuhaus, cea mai celebră berărie din München şi de experienţa asurzitoare pe care am avut-o acolo. La doar 20 de metri distanţă de cacofonia teribilă a orchestrei de la Hofbräuhaus şi de înghesuiala îngrozitoare din local, am dat peste un adevărat rai.
Wirtshaus Ayinger - Munchen

Cu siguranţă, oricui care tocmai a ieşit din Hofbräuhaus îi va plăcea mult Wirtshaus Ayinger, fie şi numai prin comparaţie. Această din urmă berărie este… normală, ca să zic aşa. Adică nu am dat acolo peste o orchestră care să-ţi facă praf urechile şi nici nu era înţesată de turişti ca un muşuroi de furnici.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Când am intrat în Wirtshaus Ayinger mărturisesc că am avut un adânc oftat de uşurare. Localul arată superb, ca mai toate berăriile müncheneze. Clădirea în care este situat este foarte frumoasă şi bine întreţinută, mai elegantă decât multe dintre berăriile oraşului. Localul este spaţios, cu tavane înalte, cu mobilă din lemn masiv, solidă şi de bună calitate, de asemenea bine îngrijită şi păstrată, cu tablouri mari, reprezentând momente importante din istoria berăriei, aerisită, plăcută, primitoare.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Când i-am trecut pragul, venind din infernul de la Hofbräuhaus, capul îmi vâjâia şi mă simţeam obosit şi stresat. Am găsit rapid o masă liberă în interior (afară începuse să plouă mocnit) şi am reuşirt, treptat, să-mi revin şi să mă relaxez. Înauntru era linişte, nu linişte la modul absolut, căci se auzeau conversaţiile clienţilor şi muzica în surdină, dar mie mi s-a părut că, deodată, mi-am pus dopuri în urechi. Era atât de bine încât am hotărât să rămânem şi să mâncăm; şi să bem ceva bere, bineînţeles.

Consultând meniurile am mai avut o surpriză plăcută. Acestea conţineau şi alte feluri de mâncare decât obişnuitele chestii cu porc şi multă grăsime, dar şi alte beri decât atotprezentele Helles, Hefeweissbier, Dunkel, Hefeweissbier Dunkel, Kristall etc.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Din păcate, lumina din interior, combinată cu cerul sunbru din exterior au format o combinaţie greu de învins de un fotograf nepregătit, ca mine, aşa că nu am reuşit să fac decât foarte puţine fotografii acceptabile.

Să încep cu mâncarea. Am comandat, înn spiritul local şi de curiozitate, un ciolan de porc cu sos de bere Dunkel şi, în nevoia de a încerca şi ceva mai altfel, un pui cu salata de rucola şi cu sos de limetă. Mărturisesc că am venit la München cu intenţia de a-mi încălca obiceiul, acela de a mânca doar preparate tradiţionale locale.
Am cedat însă şi am revenit la şablon şi din cauza lipsei de diversitate a ofertei, dar şi pentru propria mea documentare. Cum am mai spus-o, unele mâncăruri m-au surprins plăcut, altele nu, dar am găsit mâncarea müncheneză pasabilă.
Ciolanul de care am amintit un pic mai sus, trebuie s-o recunosc, a fost chiar delicios. Şoriciul era rumenit şi crocant, iar interiorul era atât de fraged, încât carnea cădea singură de pe os. Sosul de bere era şi el surprinzător de gustor, aşa că nu am regretat alegerea, chiar dacă, din nou, am avut parte ca garnitură de oribila şi atotprezenta găluşcă de cartofi, elastică şi lunecoasă. Mă rog, pe unii probabil îi satisface, altfel nu s-ar mai găti, dar mie mi s-a părut de nemâncat.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Puiul cu rucola şi sos de limetă mi s-a părut şi mai bun. Probabil a funcţionat şi faptul că era altceva decât multpreadesîntâlnitul porc, servit cu lafeldeplictisitorii cartofi sau varză. Sosul de limetă era plăcut, acrişor-sărat-picant-dulce, exact cum trebuie, şi foarte parfumat. Puiul a fost fraged, iar salata de rucola a fost o binevenită schimbare faţă de multmaiprezentele murături şi salate de varză. La Wirtshaus Ayinger am avut, fără îndoială, parte de una dintre cele mai bune mese luate la München.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Să trecem acum la beri. Am avut plăcerea să dau peste o bere numită Jahrhundert, făcând parte din stilul Export Lager, o bere creată în 1978 pentru a sărbători 100 de ani de la înfiinţarea berăriei Ayinger. Este o bere uşor de băut şi plăcută, mai light decât ce beau eu de obicei, dar a fost altceva decât oferta trasă la indigo a celorlalte berării. Notele florale ale berii, plus cele de miere şi mirodenii, combinate cu o carbonatare destul de vie, dau caracteristicile acestei beri.

Am mai încercat o Ayinger Altbairisch Dunkel, un lager brun de foarte bună calitate. Mi s-a părut destul de corpolentă pentru cei doar 5% alcool, cu note delicioase de caramel şi zahăr brun, combinate cu o amăreală ăplăcută şi cu note de pâine prăjită. O bere la superlativ, după părerea mea.

Am revenit peste doză zile la Wirtshaus Ayinger. De data aceasta am stat afară, la terasă, şi am băut doar câte o bere. Din nou o Ayinger Altbairisch Dunkel, însoţită de o Ayinger Bräuweisse, o bere de grâu nefiltrată, foarte bună, dar parcă nu la nivelul celei de la Weihenstephaner.

Ca să concluzionez, Wirtshaus Ayinger este un loc ce merită vizitat. Se mănâncă bine, iar berile sunt excelente. Serviciul a fost, de asemenea, peste medie, fără strâmbăturile obişnuite în alte berării atunci când am dat de înţeles că vrem să plătim cu cardul. Este un loc unde merită să treceţi, măcar o dată, atunci când ajungeţi la München.

Sumar articol
La München, Ana are bere (6)
Titlu articol
La München, Ana are bere (6)
Descriere
Wirtshaus Ayinger este un loc ce merită vizitat. Se mănâncă bine, iar berile sunt excelente. Serviciul a fost, de asemenea, peste medie, fără strâmbăturile obişnuite în alte berării atunci când am dat de înţeles că vrem să plătim cu cardul. Este un loc unde merită să treceţi, măcar o dată, atunci când ajungeţi la München
Autor