La München, Ana are bere (6)

Despre Wirtshaus Ayinger

Va povesteam într-unul dintre episoadele anterioare despre Hofbräuhaus, cea mai celebra berarie din München si de experienta asurzitoare pe care am avut-o acolo. La doar 20 de metri distanta de cacofonia teribila a orchestrei de la Hofbräuhaus si de înghesuiala îngrozitoare din local, am dat peste un adevarat rai.
Wirtshaus Ayinger - Munchen

Cu siguranta, oricui care tocmai a iesit din Hofbräuhaus îi va placea mult Wirtshaus Ayinger, fie si numai prin comparatie. Aceasta din urma berarie este… normala, ca sa zic asa. Adica nu am dat acolo peste o orchestra care sa-ti faca praf urechile si nici nu era întesata de turisti ca un musuroi de furnici.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Cand am intrat în Wirtshaus Ayinger marturisesc ca am avut un adanc oftat de usurare. Localul arata superb, ca mai toate berariile müncheneze. Cladirea în care este situat este foarte frumoasa si bine întretinuta, mai eleganta decat multe dintre berariile orasului. Localul este spatios, cu tavane înalte, cu mobila din lemn masiv, solida si de buna calitate, de asemenea bine îngrijita si pastrata, cu tablouri mari, reprezentand momente importante din istoria berariei, aerisita, placuta, primitoare.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Cand i-am trecut pragul, venind din infernul de la Hofbräuhaus, capul îmi vajaia si ma simteam obosit si stresat. Am gasit rapid o masa libera în interior (afara începuse sa ploua mocnit) si am reusirt, treptat, sa-mi revin si sa ma relaxez. Înauntru era liniste, nu liniste la modul absolut, caci se auzeau conversatiile clientilor si muzica în surdina, dar mie mi s-a parut ca, deodata, mi-am pus dopuri în urechi. Era atat de bine încat am hotarat sa ramanem si sa mancam; si sa bem ceva bere, bineînteles.

Consultand meniurile am mai avut o surpriza placuta. Acestea contineau si alte feluri de mancare decat obisnuitele chestii cu porc si multa grasime, dar si alte beri decat atotprezentele Helles, Hefeweissbier, Dunkel, Hefeweissbier Dunkel, Kristall etc.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Din pacate, lumina din interior, combinata cu cerul sunbru din exterior au format o combinatie greu de învins de un fotograf nepregatit, ca mine, asa ca nu am reusit sa fac decat foarte putine fotografii acceptabile.

Sa încep cu mancarea. Am comandat, înn spiritul local si de curiozitate, un ciolan de porc cu sos de bere Dunkel si, în nevoia de a încerca si ceva mai altfel, un pui cu salata de rucola si cu sos de limeta. Marturisesc ca am venit la München cu intentia de a-mi încalca obiceiul, acela de a manca doar preparate traditionale locale.
Am cedat însa si am revenit la sablon si din cauza lipsei de diversitate a ofertei, dar si pentru propria mea documentare. Cum am mai spus-o, unele mancaruri m-au surprins placut, altele nu, dar am gasit mancarea müncheneza pasabila.
Ciolanul de care am amintit un pic mai sus, trebuie s-o recunosc, a fost chiar delicios. Şoriciul era rumenit si crocant, iar interiorul era atat de fraged, încat carnea cadea singura de pe os. Sosul de bere era si el surprinzator de gustor, asa ca nu am regretat alegerea, chiar daca, din nou, am avut parte ca garnitura de oribila si atotprezenta galusca de cartofi, elastica si lunecoasa. Ma rog, pe unii probabil îi satisface, altfel nu s-ar mai gati, dar mie mi s-a parut de nemancat.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Puiul cu rucola si sos de limeta mi s-a parut si mai bun. Probabil a functionat si faptul ca era altceva decat multpreadesîntalnitul porc, servit cu lafeldeplictisitorii cartofi sau varza. Sosul de limeta era placut, acrisor-sarat-picant-dulce, exact cum trebuie, si foarte parfumat. Puiul a fost fraged, iar salata de rucola a fost o binevenita schimbare fata de multmaiprezentele muraturi si salate de varza. La Wirtshaus Ayinger am avut, fara îndoiala, parte de una dintre cele mai bune mese luate la München.
Wirtshaus Ayinger - Munchen
Sa trecem acum la beri. Am avut placerea sa dau peste o bere numita Jahrhundert, facand parte din stilul Export Lager, o bere creata în 1978 pentru a sarbatori 100 de ani de la înfiintarea berariei Ayinger. Este o bere usor de baut si placuta, mai light decat ce beau eu de obicei, dar a fost altceva decat oferta trasa la indigo a celorlalte berarii. Notele florale ale berii, plus cele de miere si mirodenii, combinate cu o carbonatare destul de vie, dau caracteristicile acestei beri.

Citeste si articolul →   Belgia între doua trenuri - partea 3

Am mai încercat o Ayinger Altbairisch Dunkel, un lager brun de foarte buna calitate. Mi s-a parut destul de corpolenta pentru cei doar 5% alcool, cu note delicioase de caramel si zahar brun, combinate cu o amareala aplacuta si cu note de paine prajita. O bere la superlativ, dupa parerea mea.

Am revenit peste doza zile la Wirtshaus Ayinger. De data aceasta am stat afara, la terasa, si am baut doar cate o bere. Din nou o Ayinger Altbairisch Dunkel, însotita de o Ayinger Bräuweisse, o bere de grau nefiltrata, foarte buna, dar parca nu la nivelul celei de la Weihenstephaner.

Ca sa concluzionez, Wirtshaus Ayinger este un loc ce merita vizitat. Se mananca bine, iar berile sunt excelente. Serviciul a fost, de asemenea, peste medie, fara strambaturile obisnuite în alte berarii atunci cand am dat de înteles ca vrem sa platim cu cardul. Este un loc unde merita sa treceti, macar o data, atunci cand ajungeti la München.


2 comentarii pe “La München, Ana are bere (6)

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.