Despre Andechser am Dom
Am ajuns la München pe data de 16 august, pe la sapte si jumatate dimineata. Orasul ne-a întampinat cu un cer noros, cu ploaie rece si mocnita si cu o temperatura de doar 14 °C. Adica exact ce ne trebuia dupa o noapte doar semi-dormita si dupa calatoria cu avionul care, cu exceptia celor care îsi permit sa calatoreasca la business class, este pentru toti ceilalti incomoda si obositoare.
Ne-am depus bagajele la hotel si, cum cel mai devreme ne puteam caza doar pe la orele 14:00, am pornit-o catre centrul orasului, adapostiti sub glugile canadienelor. Ne doream din tot sufletul sa mancam ceva si sa bem o cafea, nu neaparat în aceasta ordine. Spre neplacerea noastra, toate localurile din centrul istoric erau închise, sau aveau doar cafea, nu si mancare… cu o singura exceptie: Andechser am Dom. Am vazut aceasta berarie ca pe o salvare. Am intrat, am gasit o masa libera si ne-am asezat. Înauntru era cald si atmosfera mi s-a parut teribil de prietenoasa. Era exact ce ne trebuia în acel moment.
Ma opresc putin din povestirea acestei prime vizite la Andechser am Dom, ca sa descriu putin locul. Nu se numara printre cele mai spatioase berarii müncheneze, dar este una destul de mare. Are o parte exterioara, adapostita sub un fel de acoperis, foarte cocheta, cu mese înalte, unde se bea, se mananca si se fumeaza la greu, mai ales stand în picioare. Cand vremea este frumoasa, afara se amenajeaza rapid o mica terasa, sub cerul gol de data aceasta, cu scaune cochete, de culoare rosie, dotate cu perne si paturi pentru cei mai frigurosi.
Interiorul este împartit pe doua niveluri, parter si subsol. Locul este primitor, fara sa aiba, totusi, fastul altor berarii. Mult lemn, multe tablouase, scari interioare, lampi… în fine, mie mi s-a parut la prima vizita, cea din friguroasa si ploioasa dimineata de 16 august, un adevarat rai.
Desi era devreme, am vazut la celelalte mese ca nimeni nu se formaliza de tampenia aceea cu alcoolul servit doar dupa ora 10:00; aproape pe fiecare masa trona macar cate un pahar cu bere. Oricum, îmi era si sete, iar la München ar fi fost culmea sa cer ceai sau apa… sau chiar cafea, daca tot punem astfel problema. Ce te poate readuce la viata mai bine decat o bere buna?
Am comandat, deci, un Andechser Dunkel si o cafea (ghiciti care dintree cel doua bauturi era pentru mine), plus mancare: oua scrob cu carnaciori picanti si chiftele de vitel cu sos de bere bruna si un fel de “salata” de cartofi fierti si patrunjel. Nu stiu daca bucuria de a sta la caldura si de a ne potoli setea si foamea a plusat la calitatea reala a bucatelor de pe masa noastra, dar totul ni s-a parut delicios. Berea era poraspata, carbonatata exact cat trebuie si delicioasa. În Bucuresti nu am apucat sa degust berile Andechser, cu exceptia unui doppelbock superb, asa ca am profitat acum de ocazie. Berea Dunkel este nu foarte buna, ci chiar excelenta. A trecut mai mult de o luna de la vizita noastra acolo, dar parca îi simt si acum gustul. Delicioasa!
Mancarea mi s-a parut fara cusur: simpla, bine gatita, echilibrat asezonata, adica exact ce ne trebuia. A fost una dintre cele mai bune 4 mese pe care le-am avut la München. Am regretat faptul ca, din cauza ploii, lasasem aparatul foto la hotel (mai fac uneori greseli din acestea), asa ca nu pot sa va arat fotografii cu cele doua preparate. Pot sa va spun însa ca punctau decent si ca aspect, nu doar la gust.
De fapt, Andechser am Dom ne-a oferit 2 dintre cele mai bune 4 mese, caci am revenit la local dupa cateva zile, într-o dupa-amiaza, pe o vreme mai frumoasa; macar nu mai ploua, desi era destul de rece. Am stat afara, pe scaunele acelea rosii, înveliti cu paturi de aceeasi culoare si asezati pe pernute negre. De data aceasta localul era plin ochi în toate sectiunile sale, asa ca am avut noroc sa gasim o masa libera. Am comandat, din nou, bere, de data aceasta acel Doppelbock Dunkel pe care îl mai gustasem si la Bucuresti, si o Weizen Dunkel.
Fac aici o scurta mentiune, caci Andechser am Dom este un loc rar, locul unde am gasit beri bock si doppelbock; acestea apar pe piata abia în septembrie, cand vremea se raceste, si, cum am spus-o de mai multe ori cu alte ocazii, toate berariile ofera cam aceeasi gama de beri, mai toate light: helles, dunkel, hefeweizen, kristall, hefeweizen dunkel, Edelstoff etc. Locuri ca acesta si ca Weisses Brauhaus sunt o raritate din acest punct de vedere.
Ca sa nu uit nici de mancare, am comandat carnati picanti pe varza calira, serviti alaturi de piure de cartofi si un topping din ceapa prajita, foarte crocanta si un burger bavarez din carne de vita wagyu, într-o chifla proaspata, în care mai figurau, în roluri secundare, castraveciori murati, totul alaturat unei mici salate din rosii cherry, gatite foarte usor, ceva verdeata si un dressing cu otet balsamic. Din nou, totul foarte gustos, frumos prezentat, cu un serviciu bunicel, fara acele mutre acre si fara manierele repezite afisate de cei mai multi ospatari bavarezi.
Daca ajungeti la München, nu ocoliti acest restaurant. Este usor accesibil, super-central, cu mancare, bere si servicii peste medie si cu preturi decente pentru capitala Bavariei.