La München, Ana are bere (8)

Ordine, curatenie si disciplina

Nu stiu cati dintre dvs. au facut armata. Pe vremea mea, demult, era obligatorie si pot sa spun ca am o sumedenie de amintiri de acolo, si bune si rele. Unul dintre lucrurile cu care noi, bietii TR-isti, urati de trupeti si de subofiteri, eram terorizati zilnic era deviza latrata pe diverse tonuri de fiecare gradat: „Ordine, curatenie si disciplina!”.

Cum într-un sistem închis, oarecum apropiat de unul de încarcerare, cum era armata pe vremea aceea, aveam nevoie sa defulam din cand în cand, ne distram printre altele traducand deviza în limba germana, caci pe atunci nu erau deloc rare filmele, mai ales rusesti, dedicate ultimului razboi mondial, în care germanii erau întotdeauna „the bad guys”. Iesea „Ordnung, Sauberkeit und Disziplin!” ceea ce, inexplicabil acum, pe atunci ne distra de minune.

Spuneam în celelalte episoade ale seriei dedicate calatorii mele la Munchen ca germanii nu mai sunt cei de altadata. Nu mai sunt atat de seriosi cum li se dusese vestea si nici atat de bine organizati, politicosi si constiinciosi cum înca ne mai place sa-i credem. Cu toate acestea, piata alimentara muncheneza, vestita Viktualienmarkt, la care ma dusesem cu multe sperante, chiar s-a pliat destul de bine pe deviza „Ordnung, Sauberkeit und Disziplin!”.

Piata este situata foarte central, langa orasul vechi, foarte aproape de Marienplatz si este usor accesibila cu mijloacele de transport în comun (iar München este, din ce orase am vizitat pana acum, cel care sta cel mai bine la capitolul transport în comun).

Aproape ca nu-ti dai seama ca te apropii de piata, caci niciunul dintre semnele obisnuite, ca mirosuri, larma, gunoaie, nu este perceptibil. Piata pare o continuare fireasca a centrului vechi si doar dupa ce treci binisor de granita invizibila care o separa de restul orasului, începi sa-ti dai seama ca ai ajuns într-o piata de alimente.

Obisnuit cu freamatul si dinamismul extraordinar al pietelor asiatice, cu larma si culorile celor siciliene sau cu imaginatia si trepidatia, mascate de o aparenta de ordine, a pietelor barceloneze, Viktualienmarkt mi s-a parut a fi o treaba nemteasca cinstita: ordonata, curata si disciplinata.

Nu veti vedea aici simpatica harababura a pietelor asiatice, nimeni nu gateste sub ochii dvs., nimeni nu striga laudandu-si marfa, nu te lovesti de carucioare cu care taragabii îsi transporta marfa… totul este linistit si civilizat, dupa mine chiar mult prea civilizat, ordonat, curat si super-disciplinat!

Ce mai, o piata foarte foarte nemteasca, în care aproape totul este compartimentat, îngradit, acoperit si etichetat. Cu mici exceptii totusi… Mai poti vedea tarabe pe care, frumos randuite, sunt cosuri cu fructe si legume, pungulite diverse cu ciuperci uscate, borcanase cu sosuri, pungi cu paste etc. Aceste tarabe îmi aduc cumva aminte de pietele asiatice sau de cele de la Mediterana, dar si ele sunt ordonate si aliniate. Mai rup însa „monotonia” ordinii desavarsite si aduc cateva pete de culoare.

Nu pot sa spun ca senzatia pe care mi-a lasat-o Viktualienmarkt a fost una neplacuta, departe de asta, doar ca mie mi-a indus o stare speciala: m-a facut sa ma simt nu relaxat, ci chiar anesteziat, lipsit de entuziasm si de spontaneitate. A fost o experienta placuta, nimic de zis, dar nu una care sa ma dea pe spate, asa cum am fost dat în alte piete din alte locuri si culturi culinare.

Impresia de „Ordnung, Sauberkeit und Disziplin!” pe care o lasa Viktualienmarkt este dublata si, oarecum îmblanzita, de belsugul de alimente. O sa las fotografiile sa vorbeasca, oricum o imagine face cat o mie de cuvinte, marginindu-ma doar sa remarc cateva lucruri.


Ma asteptam ca vinurile si branzeturile germane sa împanzeasca piata si sa ofere o gama larga de tipologii. Din pacate, vinurile expuse erau mai ales italienesti si frantuzesti, iar branzeturile asisderea.



Oferta de produse din carne de porc a fost neasteptat de redusa. Ma asteptam la o avalansa de carnati, sunci si alte alea, plus carnea în sine, dar am gasit, cred, doar un singur magazin cu astfel de produse si o oferta ceva mai bogata de tot felul de carnati preparati industrial siu ambalati în vid. Nu-mi dau seama daca produsele din carne si carnea au o piata separata, sau daca, pur si simplu, asta este oferta si gata.



Mult peste si fructe de mare, multe fructe si legume exotice, multe mirodenii, multe sosuri si vegetale uscate, de la ciuperci la ardei iuti si, destul de multe semi-preparate: caserole cu risotto, paste, pilaf, bulgur etc. ce trebuiau doar încalzite acasa. Oamenii de astazi sunt prea ocupati ca o piata sa se poata lipse de astfel de produse.

În apropierea pietei se afla cateva restaurante interesante. Unele dintre ele erau închise în august, luna în care Europa occidentala pare sa intre într-un fel de coma autoindusa, caci nenumarate restaurante si magazine sunt închise taman atunci cand fluxul de turisti este mai mare. Managerii inteligenti îsi tin deschise afacerile în august si îsi iau concedii în mai sau octombrie, luni mult mai sarace în potentiali clienti. Se pare însa ca astfel de manageri ori nu se prea gasesc langa Viktualienmarkt, ori sunt nepasatori fata de afluxul de turisti; probabil clientela locala este mai mult decat suficienta.

Recitesc acum cele scrise si realizez ca las, probabil, impresia ca Viktualienmarkt m-a dezamagit. Nu este cazul. A fost doar altfel decat alte mari piete vazute de mine. În niciun caz nu este de ocolit în cazul în care ajungeti la München, iar daca nu ati apucat înca sa vedeti piete mari din Asia sau de la Mediterana, chiar este indicat sa începeti cu o piata ca Viktualienmarkt. Va va placea mult, caci, chiar daca aveti aceleasi gusturi ca mine, veti fi în fericita postura de a avea alti termeni de comparatie.