La „pieţing”- partea 2: Piaţa Traian

Cunosc bine această piaţă, unde am fost de zeci de ori. Nu este o piaţă ieftină, dar are avantajul deloc de neglijat că este aproape de locuinţa mea; timpul îmi este mai preţios decât banii. Deşi se numeşte Piaţa Traian şi este, de fapt, vizavi de fosta Hală Traian, eu o numesc, din obişnuinţă, hala Traian. Fără să creau, i-am dat un nume potrivit, căci piaţa este cu adevărat o… hală. Este adăpostită într-o clădire mare, de formă rectangulară, nu foarte bine aerisită, deşi cele câteva porţi sunt în permanenţă deschise. Spaţiul închis creează şi aici o atmosferă destul de apăsătoare, ca de seră, iar în zilele călduroase nu este tocmai un loc unde se poate respira uşor.

Faptul că piaţa este aşezată exact vizavi de un Mega Image nu pare să-i dăuneze, căci, aşa cum mi-a spus o vânzătoare, „la Mega vegetalele sunt aproape sub orice critică, aşa că lumea cumpără de la noi”. După părerea mea lucrurile nu stau chiar aşa. Am vazut adesea şi în supermarketuri vegetale care păreau de bună calitate. Şi eu prefer să cumpăr din piaţă, dacă îmi este în drum, şi dacă găsesc produsele respective. Dacă am nevoie de mango, rodii, avocado, carambola sau altă năzbâtie, atunci mă duc direct la Mega Image.
Piata Traian - Bucuresti
Să revenim la piaţă. Încă de la intrare paznicul mi-a făcur semn că nu am voie cu aparatul foto, clădirea fiind o proprietate privată. A trebuit să vorbesc cu şeful pieţei care, după ce s-a interesat, cu o mină oarecum îngrijorată, dacă vreau să fotografiez structurile pieţei (nici măcar nu sunt prea sigur că ştiu ce înseamnă asta), aflând că ceea ce mă interesează sunt doar tarabele cu produse şi cumpărătorii, mi-a dat aprobarea. Bineînţeles, odată ajuns în interior a trebuit, căci aşa este politicos, să cer aprobarea fiecărui deţinător de tarabă. Nu am avut nicio problemă, oamenii au fost extrem de amabili.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Am avut chiar o discuţie destul de lungă cu o doamnă care avea închiriate 4 tarabe aflate într-o poziţie foarte bună, chiar la intrare, pe mijlocul pieţei. Am avut o discuţie despre preţuri, doamna recunoscând că acestea nu sunt mici din cauza chiriilor cerute de proprietarul pieţei (se pare că acesta este un grec, unul dintre cei care au avut afacerea Mega Image). În ciuda crizei, mi s-a spus că proprietarul grec nu doar că nu a scăzut chiriile, ci le-a mărit cu circa 25%. Penteu 4 tarabe doamna plăteşte acum 3200 lei. Adunând restul cheltuielilor (transport, contabil, salarii, impozite) cheltuielile ajung pe la 6500 de lei, sumă pe care nu reuşeşte s-o scoată în fiecare lună. Am întrebat-o de ce nu pleacă în altă piaţă, iar răspunsurile ei mi-au dezvăluit că, pe lângă o clientelă deja formată, birocraţia înspăimântătoare şi cheltuielile legate de ea sunt motivul care o ţin legată de acest loc.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Hala Traian este ceva mai săracă în produse pe lângă Piaţa Miniş şi mai scumpă cu circa 10-20%, ceea ce este destul de mult. Puteţi vedea produsele în fotografii, aşa că nu insist să le enumăr; vă menţionez doar că verdeţurile aromate ca busuioc, cimbrişor şi mentă sunt imexistente, fructele sunt mai puţine şi aproape toate sunt aduse din import.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Întrebând pe ici pe colo am aflat că la noi în ţară nu se mai produce aproape nimic. La ţară au rămas doar bătrânii, iar cei care se încumetă să producă pentru comercializare se lovesc de greutăţi insurmontabile. Una dintre ele este transportul; de obicei oamenii nu au maşini şi nici altă posibilitate să transporte marfa la oraş în timp util, aşa că ori vând câte ceva pe la marginea drumului, ori se trezesc peste ei cu intermediarii, mulţi dintre ei ţigani, care le cumpără marfa la preţ de nimic şi o revând cât pot ei de scump. Din câte am putut afla şi observa, nu cred că în această piaţă vinde vreun producător direct.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Pe laturile halei sunt câteva magazine, majoritatea alimentare. Am vazut peşte proaspăt, care mişca încă pe tarabe, am văzut brânzeturi şi carne de foarte bună calitate şi, cel mai interesant pentru mine, un magazin (despre care am mai pomenit şi cu alte ocazii) cu produse aduse direct din Grecia: ulei de măsline de diverse calităţi, de la cel cretan extra virgin (excepţional de bun) până la cel obţinut din sâmburii măslinelor (oleo di sansa), iaurt grecesc, gogoşari umpluţi cu brănză sau cu ton, tot felul de peşti afumaţi, muraţi şi marinaţi, miere, brânzeturi de multe feluri (Graviera, Kefalotiri, Halumi, Feta, Htipiti, Manouri etc.), multe tipuri de măsline, verdeţuri uscate, vin, cataif, baclavale, tzatziki şi alte câteva.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Când am cerut îngăduinţa să fotografiez, am avut surpriza ca patroana (soşul său este grec şi este cel ce se ocupă de aprovizionare) să mă întrebe dacă nu sunt „domnul Radu”. Mi-a povestit că a fost vizitată de câteva persoane care au cumpărat de la ea celebrul iaurt grecesc şi care au povestit că au venit acolo la recomandarea mea. Este vorba despre articolul meu despre iaurt, unde am povestit ce tipuri de iaurt folosesc în reţete. Mi-a părut bine că i-am trimis câţiva clienţi, căci deşi preţurile nu sunt deloc mici, acest magazin este locul unde îţi poţi face câteodată o mică plăcere, cumpărând câte o delicatesă aproape de negăsit în altă parte.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Din păcate, nici afacerile familiei greco-române nu merg foarte bine. Au fost nevoiţi să închidă al doilea lor magazin, cel din Piaţa Matache. Au însă tenacitatea şi curajul de a încerca să deschidă altul în Piaţa Dorobanţi, unde preţurile sunt mai mari şi unde ar putea avea loc cu produsele lor. Din câte ştiu eu despre acea piaţă, produsele lor ar putea fi chiar printre cele mai ieftine, cu condiţia să păstreze preţurile din Hala Traian.
Piata Traian - Bucuresti
Cam acestea au fost impresiile culese în piaţa Hala Traian. Are părţile ei bune şi foarte bune, are şi defecte, dintre care cel mai mare sunt preţurile. Nu vreau să bat monedă pe lăcomia proprietarului grec (nicio legătură cu familia greco-română care aduce produse din Grecia), omul îşi cunoaşte afacerile şi problemele, dar se pare că alţi proprietari au înţeles că este criză şi au scăzut preţurile, tocmai ca să lase un respiro chiriaşilor şi, implicit, clientului final. După ce am vazut evoluţia preţului la roşiile dragi mie, cele din Piaţa Miniş, care s-au scumpit după ce au început să se cumpere bine, îmi dau seama că înţelegerea crizei este o şosea cu două sensuri. Dacă patronii scad chiria, fără ca acest lucru să se vadă în preţurile de pe tarabe, cred că o scad inutil.

Citeste si articolul →   Omul care împute locul – partea 2

În aceeaşi serie de articole:
Piaţa Miniş
Piata Traian – partea 2


  1. Amalia spune:

    Ehe… am amintiri frumoase cu aceasta piata, m-am nascut si locuiesc in acest cartier la 5 minute de piata,era mult mai mare pe vremuri, cuprindea si parcarea de peste drum.
    Pe vremea aceea in piata veneau doar producatori autentici, ma trimetea mama dupa cate ceva sau ma lua tata cand avea el chef sa-si exerseze talentul lui de armean get beget, negocia la sange orice produs, mie imi era chiar jena uneori, dar oamenii se obisnuisera si chiar il simpatizau.
    Daca doriti sa mai intalniti producatori autentici (sper ca nu vor fi ultimii) mergeti in piata Berceni, acolo am vazut cativa,batrani, cu tenul brazdat de riduri si ars de soare, cu mainile muncite si cu privirea aceea a omului incercat de greutati dar impacat cu viata.
    Mi-e dor de ei, imi aduc aminte de copilarie si nu numai.
    Mi-e dor si de tanti Maria, laptareasa care venea la noi acasa in fiecare duminica cu cosul de papura plin cu bunatati. Noi copiii abia o asteptam, ieseam mereu pe poarta sa prindem momentul si sa-i dam de stire mamei, apoi ne repezeam la paine si asteptam cu nerabdare sa ne imparta mama portiile cu lapte proaspat, branza si smantana.
    Tanti Maria facea parte din familie, o iubeam toti. Batea drum lung din Bolintin Vale pana la noi, dar se citea pe fata ei bucuria cand ne vedea cu cata pofta mancam noi copiii din produsele ei, era suprema apreciere. Nu pleca pana nu ne vedea mancand , sufletul ei se hranea cu bucuria noastra si
    ospitalitatea familiei si pleca impacata ca truda ei a fost rasplatita.
    Stiu, unii vor spune ca o facea si pentru bani dar noi atunci nu asta simteam. Cand ratiunea domina nu mai suntem capabili sa percepem semnalele sufletului.
    Un scriitor armean spunea odată: „Fiecare om trăieşte în lume şi într-o imagine a sa despre lume”.

    Blogul dumneavoastra nu este unul obisnuit in de-ale bucatariei ci unul in care daca stii sa cauti si citesti cu atentie gasesti muuulte retete pentru suflet. Putem sa invatam multe lucruri despre cum ar trebui sa facem piata, sa nu fie ceva facut la repezeala ci sa incercam sa empatizam cumva si cu persoana de la care cumparam.
    Suntem prea grabiti si pierdem din vedere insasi secretul unui preparat care nu trebuie sa fie doar pentru stomac ci necesar si pentru suflet, acel preparat cuprinde ingredientele cuparate dar si sentimentele pe care le-a avut cel ce le-a cumparat si gatit pana in momentul in care reteta a ajuns in
    farfurie. De aceea iubim atat de mult mancarea gatita de mamele sau bunicile noastre,e multa dragoste si bucurie in farfuria aceea, tot sufletul lor pus pe tava.
    Ar mai fi multe de spus dar m-am intins la vorba si am deviat de la subiectul in cauza.
    Va multumesc pentru caldura pe care mi-ati transmis-o citind articolele dumneavoastra. Viata lunga si fericita.

    • Radu Popovici spune:

      @Amalia: Multumesc pentru acest comentariu care spune lucruri frumoase si care imi aduce aminte de tinerete si adolescenta. Si dvs. o viata asa cum va doriti.

  2. Ada spune:

    despre piata Traian nu pot sa spun decat ca o evit cat de mult pot, chiar daca stau la 5 min de mers pe jos, nu numai din cauza preturilor dar nici nu gasesti ce iti trebuie, cand iti trebuie, toata vara a fost zmeura 8-10 lei peste tot, numai acolo era cel putin dublu si n-o cred nici pe cea care motiveaza preturile prin chiriile mari, asta e textul lor de dimineata pana seara, plus ca te pacalesc de nu te vezi daca isi dau seama ca nu prea te pricepi.

  3. Ada spune:

    magazin grecesc am vazut in Piata Floreasca, presupun ca e si mai scump, nu stiu daca e acelasi patron grec dar produsele sunt asemanatoare, ba cred ca si la Matache mai era unul

  4. Ada spune:

    @Radu: ai cumparat uleiul de care spune @balauru? te intreb de curiozitate pt. ca eu am fost pacalita de grecul respectiv, daca e cel pe care il cheama Nikos si are o agentie de turism prin care trimite romani la o pensiune a familiei lui la Platamonas, am luat o canistra de cinci litri la un pret modic dar uleiul era amestec, asa ca nu am facut nici un gheseft, chestia care m-a enervat rau de tot a fost ca mi s-a spus ca e ulei extravirgin de cea mai buna calitate, de la un mic producator, acela obtinut manual in gospodariile proprietarilor de livezi de maslini. Nu m-a putut pacali pt. ca eu cunosteam uleiul acela de la prietenii greci pe care i-am avut in facultate si care primeau regulat de acasa astfel de ulei. De atunci nu ma mai arunc la chilipiruri cand vine vorba de greci.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Inca nu am cumparat acel ulei, desi aveam de gand. Ce-mi spui tu acum imi cam intareste suspiciunile, caci am vazut recent Koroneiki in Kos la un pret de 30 de euro per kg, adica mult mai scump decat oferta despre care vorbesti.

  5. Cristof 50 spune:

    Rog respectuos sa ma indrumati la un magazin din Bucuresti cu produse alimentare grecesti, de preferinta masline si ulei de masline in ambalaj original. Caut un anumit produs. Multumesc

    • Radu Popovici spune:

      @Cristof 50: Din pacate, cu exceptia micului magazinas din Piata Traian eu nu mai stiu un alt magazin grecesc. Poate stiu cititorii. Sau, poate incercati online? Si la Bacania Veche se mai gasesc unele lucruri interesante.

  6. balauru spune:

    Radu, sincer sa fiu, cand l-am cumparat i-am recomandat sa ia legatura cu tine, sa-ti puna la dispozitie macar 1 L, ca sa-i faci un „review” si sa-l postezi pe site. Fie ca a uitat, fie nu a vrut. Si cred ca nu a indraznit, pentru ca mie personal mi s-a parut un om cu foarte mult bun simt.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Tot ce este posibil. Iarta-mi prudenta, dar m-am fript de nenumarate ori cu comerciantii de alimente. Fie m-au pacalit datorita ignorantei mele in unele domenii, fie au incercat dar n-au reusit. Oricum, respectand prezumtia de nevinovatie, voi comanda si eu un bidon de la ei. Poate oamenii au un deal excelent in Creta, desi soiul Koronaiki este dat naibii de scump; si mai este si destul de rar. Din cate stiu eu, chiar si in Creta doar 20% din culturile de maslini sunt de soi Koronaiki, restul sunt in principal varietatile Media Oblonga (Throumbolia-Chonrtrolia) si Mamilaris. Intr-adevar, cel mai bun ulei Koronaiki se produce la Chania, dar si la Heraklion, Lasithi si Sitia.
      Oricum, il voi incerca si eu.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Suna foarte bine si daca in recipiente este chiar ce scrie pe eticheta, atunci este un ulei care merita cu prisosinta pretul de 107 lei la 5 kg.

  7. balauru spune:

    Ulei de masline bun (tot din Creta) se gaseste si prin alte parti in Bucuresti. Eu am cumparat acum cateva luni una bucata bidon de tabla, 5 L, cu 86 lei. Culmea, mi-a fost livrat acasa … chiar de patronul firmei. Sunt niste baieti care au o agentie de turism, cu oferte exclusiv in Grecia. Se pare ca unul dintre patroni a locuit cativa ani in Creta. Si cum turismul cam scartaie … au zis sa mai faca si ei un ban. Cu acodul lui Radu, am sa postez si site-ul respectiv, desi sunt convins ca multa lume il stie.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Poti sa pui link-ul. 86 lei mi se pare putin, chiar prea putin pentru un ulei de calitate. In fine, nu are rost sa ma pronunt pana nu il vad. Sper sa ma insel, dar am ajuns sa nu mai am incredere in comercianti.

  8. Corina spune:

    Foarte buna si utila ideea ta cu pietele, iar Piata Traian o vizitez din cand in cand, desi Oborul mi-e mai in drum.
    Impreuna cu comentariile care urmeaza la fiecare post, ne putem face o privire de ansamblu.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina; Asta am si urmarit, mai ales ca su nu prea sunt in tema cu pietele. Maine merg in Piata Amzei, poate dau o raita si pe la K-Lite.

  9. Nico spune:

    Ah, uitasem! Am experimentat si Hala Traian unde produsele aveau pret dublu fata de Progresu, iar calitatea la jumatate. Nu mi-a placut. Ai zice ca e o zona cvasi ultracentrala si ca produsele ar trebui sa fie mai selecte, insa nu e asa.

    • Radu Popovici spune:

      @Nico: Ai dreptate este o piata scumpa. si nu doar din cauya chiriei. Sper sa ajung candva si in Progresu, este cam departe de mine.

  10. Nico spune:

    Am locuit cativa ani aproape de piata Progresu. Poate ca nu are magazine cu produse grecesti sau altele, insa la capitolul legume proaspete sta foarte bine si la calitate si la pret, ba chiar si la cantitate.
    Acum locuiesc prea departe, insa cand am ocazia, tot mai trec pe acolo.

  11. memphis spune:

    Cand iti vad pozele mi se face dor de tara. Am fost si eu adesea atat prin piata Traian cat si prin vechea hala Traian. Am atatea amintiri din acea zona. 🙂

  12. simina spune:

    Eu am fost una dintre cei care au cumparat iaurt grecesc. Foarte bun si nu asa scump cum ma asteptam. La celelalte produse au preturi destul de marisoare, mai putin la uleiul de masline si branzeturi care sunt mai scumpe in supermarket. Piata este asa cum ai descris-o tu, am recunoscut-o perfect. Trista situatia cu produsele romanesti, ar trebui neaparat ca guvernantii sa faca ceva in directia asta, poate macar dupa ce fura tot ce mai este de furat.
    Un articol bun si obiectiv, felicitari.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Sincer nu cred ca printre guvernanti exista cineva dispus sa se lase de furat si sa-si sacrifice timpul si nervii incercand sa faca un bine tarii. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.