Cunosc bine această piaţă, unde am fost de zeci de ori. Nu este o piaţă ieftină, dar are avantajul deloc de neglijat că este aproape de locuinţa mea; timpul îmi este mai preţios decât banii. Deşi se numeşte Piaţa Traian şi este, de fapt, vizavi de fosta Hală Traian, eu o numesc, din obişnuinţă, hala Traian. Fără să creau, i-am dat un nume potrivit, căci piaţa este cu adevărat o… hală. Este adăpostită într-o clădire mare, de formă rectangulară, nu foarte bine aerisită, deşi cele câteva porţi sunt în permanenţă deschise. Spaţiul închis creează şi aici o atmosferă destul de apăsătoare, ca de seră, iar în zilele călduroase nu este tocmai un loc unde se poate respira uşor.

Faptul că piaţa este aşezată exact vizavi de un Mega Image nu pare să-i dăuneze, căci, aşa cum mi-a spus o vânzătoare, „la Mega vegetalele sunt aproape sub orice critică, aşa că lumea cumpără de la noi”. După părerea mea lucrurile nu stau chiar aşa. Am vazut adesea şi în supermarketuri vegetale care păreau de bună calitate. Şi eu prefer să cumpăr din piaţă, dacă îmi este în drum, şi dacă găsesc produsele respective. Dacă am nevoie de mango, rodii, avocado, carambola sau altă năzbâtie, atunci mă duc direct la Mega Image.
Piata Traian - Bucuresti
Să revenim la piaţă. Încă de la intrare paznicul mi-a făcur semn că nu am voie cu aparatul foto, clădirea fiind o proprietate privată. A trebuit să vorbesc cu şeful pieţei care, după ce s-a interesat, cu o mină oarecum îngrijorată, dacă vreau să fotografiez structurile pieţei (nici măcar nu sunt prea sigur că ştiu ce înseamnă asta), aflând că ceea ce mă interesează sunt doar tarabele cu produse şi cumpărătorii, mi-a dat aprobarea. Bineînţeles, odată ajuns în interior a trebuit, căci aşa este politicos, să cer aprobarea fiecărui deţinător de tarabă. Nu am avut nicio problemă, oamenii au fost extrem de amabili.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Am avut chiar o discuţie destul de lungă cu o doamnă care avea închiriate 4 tarabe aflate într-o poziţie foarte bună, chiar la intrare, pe mijlocul pieţei. Am avut o discuţie despre preţuri, doamna recunoscând că acestea nu sunt mici din cauza chiriilor cerute de proprietarul pieţei (se pare că acesta este un grec, unul dintre cei care au avut afacerea Mega Image). În ciuda crizei, mi s-a spus că proprietarul grec nu doar că nu a scăzut chiriile, ci le-a mărit cu circa 25%. Penteu 4 tarabe doamna plăteşte acum 3200 lei. Adunând restul cheltuielilor (transport, contabil, salarii, impozite) cheltuielile ajung pe la 6500 de lei, sumă pe care nu reuşeşte s-o scoată în fiecare lună. Am întrebat-o de ce nu pleacă în altă piaţă, iar răspunsurile ei mi-au dezvăluit că, pe lângă o clientelă deja formată, birocraţia înspăimântătoare şi cheltuielile legate de ea sunt motivul care o ţin legată de acest loc.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Hala Traian este ceva mai săracă în produse pe lângă Piaţa Miniş şi mai scumpă cu circa 10-20%, ceea ce este destul de mult. Puteţi vedea produsele în fotografii, aşa că nu insist să le enumăr; vă menţionez doar că verdeţurile aromate ca busuioc, cimbrişor şi mentă sunt imexistente, fructele sunt mai puţine şi aproape toate sunt aduse din import.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Întrebând pe ici pe colo am aflat că la noi în ţară nu se mai produce aproape nimic. La ţară au rămas doar bătrânii, iar cei care se încumetă să producă pentru comercializare se lovesc de greutăţi insurmontabile. Una dintre ele este transportul; de obicei oamenii nu au maşini şi nici altă posibilitate să transporte marfa la oraş în timp util, aşa că ori vând câte ceva pe la marginea drumului, ori se trezesc peste ei cu intermediarii, mulţi dintre ei ţigani, care le cumpără marfa la preţ de nimic şi o revând cât pot ei de scump. Din câte am putut afla şi observa, nu cred că în această piaţă vinde vreun producător direct.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Pe laturile halei sunt câteva magazine, majoritatea alimentare. Am vazut peşte proaspăt, care mişca încă pe tarabe, am văzut brânzeturi şi carne de foarte bună calitate şi, cel mai interesant pentru mine, un magazin (despre care am mai pomenit şi cu alte ocazii) cu produse aduse direct din Grecia: ulei de măsline de diverse calităţi, de la cel cretan extra virgin (excepţional de bun) până la cel obţinut din sâmburii măslinelor (oleo di sansa), iaurt grecesc, gogoşari umpluţi cu brănză sau cu ton, tot felul de peşti afumaţi, muraţi şi marinaţi, miere, brânzeturi de multe feluri (Graviera, Kefalotiri, Halumi, Feta, Htipiti, Manouri etc.), multe tipuri de măsline, verdeţuri uscate, vin, cataif, baclavale, tzatziki şi alte câteva.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Când am cerut îngăduinţa să fotografiez, am avut surpriza ca patroana (soşul său este grec şi este cel ce se ocupă de aprovizionare) să mă întrebe dacă nu sunt „domnul Radu”. Mi-a povestit că a fost vizitată de câteva persoane care au cumpărat de la ea celebrul iaurt grecesc şi care au povestit că au venit acolo la recomandarea mea. Este vorba despre articolul meu despre iaurt, unde am povestit ce tipuri de iaurt folosesc în reţete. Mi-a părut bine că i-am trimis câţiva clienţi, căci deşi preţurile nu sunt deloc mici, acest magazin este locul unde îţi poţi face câteodată o mică plăcere, cumpărând câte o delicatesă aproape de negăsit în altă parte.
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Piata Traian - Bucuresti
Din păcate, nici afacerile familiei greco-române nu merg foarte bine. Au fost nevoiţi să închidă al doilea lor magazin, cel din Piaţa Matache. Au însă tenacitatea şi curajul de a încerca să deschidă altul în Piaţa Dorobanţi, unde preţurile sunt mai mari şi unde ar putea avea loc cu produsele lor. Din câte ştiu eu despre acea piaţă, produsele lor ar putea fi chiar printre cele mai ieftine, cu condiţia să păstreze preţurile din Hala Traian.
Piata Traian - Bucuresti
Cam acestea au fost impresiile culese în piaţa Hala Traian. Are părţile ei bune şi foarte bune, are şi defecte, dintre care cel mai mare sunt preţurile. Nu vreau să bat monedă pe lăcomia proprietarului grec (nicio legătură cu familia greco-română care aduce produse din Grecia), omul îşi cunoaşte afacerile şi problemele, dar se pare că alţi proprietari au înţeles că este criză şi au scăzut preţurile, tocmai ca să lase un respiro chiriaşilor şi, implicit, clientului final. După ce am vazut evoluţia preţului la roşiile dragi mie, cele din Piaţa Miniş, care s-au scumpit după ce au început să se cumpere bine, îmi dau seama că înţelegerea crizei este o şosea cu două sensuri. Dacă patronii scad chiria, fără ca acest lucru să se vadă în preţurile de pe tarabe, cred că o scad inutil.

În aceeaşi serie de articole:
Piaţa Miniş
Piata Traian – partea 2