Cunosc bine aceasta piata, unde am fost de zeci de ori. Nu este o piata ieftina, dar are avantajul deloc de neglijat ca este aproape de locuinta mea; timpul îmi este mai pretios decat banii. Desi se numeste Piata Traian si este, de fapt, vizavi de fosta Hala Traian, eu o numesc, din obisnuinta, hala Traian. Fara sa creau, i-am dat un nume potrivit, caci piata este cu adevarat o… hala. Este adapostita într-o cladire mare, de forma rectangulara, nu foarte bine aerisita, desi cele cateva porti sunt în permanenta deschise. Spatiul închis creeaza si aici o atmosfera destul de apasatoare, ca de sera, iar în zilele calduroase nu este tocmai un loc unde se poate respira usor.
Faptul ca piata este asezata exact vizavi de un Mega Image nu pare sa-i dauneze, caci, asa cum mi-a spus o vanzatoare, „la Mega vegetalele sunt aproape sub orice critica, asa ca lumea cumpara de la noi”. Dupa parerea mea lucrurile nu stau chiar asa. Am vazut adesea si în supermarketuri vegetale care pareau de buna calitate. Şi eu prefer sa cumpar din piata, daca îmi este în drum, si daca gasesc produsele respective. Daca am nevoie de mango, rodii, avocado, carambola sau alta nazbatie, atunci ma duc direct la Mega Image.
Sa revenim la piata. Înca de la intrare paznicul mi-a facur semn ca nu am voie cu aparatul foto, cladirea fiind o proprietate privata. A trebuit sa vorbesc cu seful pietei care, dupa ce s-a interesat, cu o mina oarecum îngrijorata, daca vreau sa fotografiez structurile pietei (nici macar nu sunt prea sigur ca stiu ce înseamna asta), afland ca ceea ce ma intereseaza sunt doar tarabele cu produse si cumparatorii, mi-a dat aprobarea. Bineînteles, odata ajuns în interior a trebuit, caci asa este politicos, sa cer aprobarea fiecarui detinator de taraba. Nu am avut nicio problema, oamenii au fost extrem de amabili.
Am avut chiar o discutie destul de lunga cu o doamna care avea închiriate 4 tarabe aflate într-o pozitie foarte buna, chiar la intrare, pe mijlocul pietei. Am avut o discutie despre preturi, doamna recunoscand ca acestea nu sunt mici din cauza chiriilor cerute de proprietarul pietei (se pare ca acesta este un grec, unul dintre cei care au avut afacerea Mega Image). În ciuda crizei, mi s-a spus ca proprietarul grec nu doar ca nu a scazut chiriile, ci le-a marit cu circa 25%. Penteu 4 tarabe doamna plateste acum 3200 lei. Adunand restul cheltuielilor (transport, contabil, salarii, impozite) cheltuielile ajung pe la 6500 de lei, suma pe care nu reuseste s-o scoata în fiecare luna. Am întrebat-o de ce nu pleaca în alta piata, iar raspunsurile ei mi-au dezvaluit ca, pe langa o clientela deja formata, birocratia înspaimantatoare si cheltuielile legate de ea sunt motivul care o tin legata de acest loc.
Hala Traian este ceva mai saraca în produse pe langa Piata Minis si mai scumpa cu circa 10-20%, ceea ce este destul de mult. Puteti vedea produsele în fotografii, asa ca nu insist sa le enumar; va mentionez doar ca verdeturile aromate ca busuioc, cimbrisor si menta sunt imexistente, fructele sunt mai putine si aproape toate sunt aduse din import.
Întreband pe ici pe colo am aflat ca la noi în tara nu se mai produce aproape nimic. La tara au ramas doar batranii, iar cei care se încumeta sa produca pentru comercializare se lovesc de greutati insurmontabile. Una dintre ele este transportul; de obicei oamenii nu au masini si nici alta posibilitate sa transporte marfa la oras în timp util, asa ca ori vand cate ceva pe la marginea drumului, ori se trezesc peste ei cu intermediarii, multi dintre ei tigani, care le cumpara marfa la pret de nimic si o revand cat pot ei de scump. Din cate am putut afla si observa, nu cred ca în aceasta piata vinde vreun producator direct.
Pe laturile halei sunt cateva magazine, majoritatea alimentare. Am vazut peste proaspat, care misca înca pe tarabe, am vazut branzeturi si carne de foarte buna calitate si, cel mai interesant pentru mine, un magazin (despre care am mai pomenit si cu alte ocazii) cu produse aduse direct din Grecia: ulei de masline de diverse calitati, de la cel cretan extra virgin (exceptional de bun) pana la cel obtinut din samburii maslinelor (oleo di sansa), iaurt grecesc, gogosari umpluti cu branza sau cu ton, tot felul de pesti afumati, murati si marinati, miere, branzeturi de multe feluri (Graviera, Kefalotiri, Halumi, Feta, Htipiti, Manouri etc.), multe tipuri de masline, verdeturi uscate, vin, cataif, baclavale, tzatziki si alte cateva.
Cand am cerut îngaduinta sa fotografiez, am avut surpriza ca patroana (sosul sau este grec si este cel ce se ocupa de aprovizionare) sa ma întrebe daca nu sunt „domnul Radu”. Mi-a povestit ca a fost vizitata de cateva persoane care au cumparat de la ea celebrul iaurt grecesc si care au povestit ca au venit acolo la recomandarea mea. Este vorba despre articolul meu despre iaurt, unde am povestit ce tipuri de iaurt folosesc în retete. Mi-a parut bine ca i-am trimis cativa clienti, caci desi preturile nu sunt deloc mici, acest magazin este locul unde îti poti face cateodata o mica placere, cumparand cate o delicatesa aproape de negasit în alta parte.
Din pacate, nici afacerile familiei greco-romane nu merg foarte bine. Au fost nevoiti sa închida al doilea lor magazin, cel din Piata Matache. Au însa tenacitatea si curajul de a încerca sa deschida altul în Piata Dorobanti, unde preturile sunt mai mari si unde ar putea avea loc cu produsele lor. Din cate stiu eu despre acea piata, produsele lor ar putea fi chiar printre cele mai ieftine, cu conditia sa pastreze preturile din Hala Traian.
Cam acestea au fost impresiile culese în piata Hala Traian. Are partile ei bune si foarte bune, are si defecte, dintre care cel mai mare sunt preturile. Nu vreau sa bat moneda pe lacomia proprietarului grec (nicio legatura cu familia greco-romana care aduce produse din Grecia), omul îsi cunoaste afacerile si problemele, dar se pare ca alti proprietari au înteles ca este criza si au scazut preturile, tocmai ca sa lase un respiro chiriasilor si, implicit, clientului final. Dupa ce am vazut evolutia pretului la rosiile dragi mie, cele din Piata Minis, care s-au scumpit dupa ce au început sa se cumpere bine, îmi dau seama ca întelegerea crizei este o sosea cu doua sensuri. Daca patronii scad chiria, fara ca acest lucru sa se vada în preturile de pe tarabe, cred ca o scad inutil.
În aceeasi serie de articole:
Piata Minis
Piata Traian – partea 2
Ehe… am amintiri frumoase cu aceasta piata, m-am nascut si locuiesc in acest cartier la 5 minute de piata,era mult mai mare pe vremuri, cuprindea si parcarea de peste drum.
Pe vremea aceea in piata veneau doar producatori autentici, ma trimetea mama dupa cate ceva sau ma lua tata cand avea el chef sa-si exerseze talentul lui de armean get beget, negocia la sange orice produs, mie imi era chiar jena uneori, dar oamenii se obisnuisera si chiar il simpatizau.
Daca doriti sa mai intalniti producatori autentici (sper ca nu vor fi ultimii) mergeti in piata Berceni, acolo am vazut cativa,batrani, cu tenul brazdat de riduri si ars de soare, cu mainile muncite si cu privirea aceea a omului incercat de greutati dar impacat cu viata.
Mi-e dor de ei, imi aduc aminte de copilarie si nu numai.
Mi-e dor si de tanti Maria, laptareasa care venea la noi acasa in fiecare duminica cu cosul de papura plin cu bunatati. Noi copiii abia o asteptam, ieseam mereu pe poarta sa prindem momentul si sa-i dam de stire mamei, apoi ne repezeam la paine si asteptam cu nerabdare sa ne imparta mama portiile cu lapte proaspat, branza si smantana.
Tanti Maria facea parte din familie, o iubeam toti. Batea drum lung din Bolintin Vale pana la noi, dar se citea pe fata ei bucuria cand ne vedea cu cata pofta mancam noi copiii din produsele ei, era suprema apreciere. Nu pleca pana nu ne vedea mancand , sufletul ei se hranea cu bucuria noastra si
ospitalitatea familiei si pleca impacata ca truda ei a fost rasplatita.
Stiu, unii vor spune ca o facea si pentru bani dar noi atunci nu asta simteam. Cand ratiunea domina nu mai suntem capabili sa percepem semnalele sufletului.
Un scriitor armean spunea odata: “Fiecare om traieste în lume si într-o imagine a sa despre lume”.
Blogul dumneavoastra nu este unul obisnuit in de-ale bucatariei ci unul in care daca stii sa cauti si citesti cu atentie gasesti muuulte retete pentru suflet. Putem sa invatam multe lucruri despre cum ar trebui sa facem piata, sa nu fie ceva facut la repezeala ci sa incercam sa empatizam cumva si cu persoana de la care cumparam.
Suntem prea grabiti si pierdem din vedere insasi secretul unui preparat care nu trebuie sa fie doar pentru stomac ci necesar si pentru suflet, acel preparat cuprinde ingredientele cuparate dar si sentimentele pe care le-a avut cel ce le-a cumparat si gatit pana in momentul in care reteta a ajuns in
farfurie. De aceea iubim atat de mult mancarea gatita de mamele sau bunicile noastre,e multa dragoste si bucurie in farfuria aceea, tot sufletul lor pus pe tava.
Ar mai fi multe de spus dar m-am intins la vorba si am deviat de la subiectul in cauza.
Va multumesc pentru caldura pe care mi-ati transmis-o citind articolele dumneavoastra. Viata lunga si fericita.
@Amalia: Multumesc pentru acest comentariu care spune lucruri frumoase si care imi aduce aminte de tinerete si adolescenta. Si dvs. o viata asa cum va doriti.
despre piata Traian nu pot sa spun decat ca o evit cat de mult pot, chiar daca stau la 5 min de mers pe jos, nu numai din cauza preturilor dar nici nu gasesti ce iti trebuie, cand iti trebuie, toata vara a fost zmeura 8-10 lei peste tot, numai acolo era cel putin dublu si n-o cred nici pe cea care motiveaza preturile prin chiriile mari, asta e textul lor de dimineata pana seara, plus ca te pacalesc de nu te vezi daca isi dau seama ca nu prea te pricepi.
magazin grecesc am vazut in Piata Floreasca, presupun ca e si mai scump, nu stiu daca e acelasi patron grec dar produsele sunt asemanatoare, ba cred ca si la Matache mai era unul
@Ada: Cel de la Matache apartinea grecului care are magazin in Piata Traian. Din cate stiu l-a inchis acum vreo 2-3 luni.
@Radu: ai cumparat uleiul de care spune @balauru? te intreb de curiozitate pt. ca eu am fost pacalita de grecul respectiv, daca e cel pe care il cheama Nikos si are o agentie de turism prin care trimite romani la o pensiune a familiei lui la Platamonas, am luat o canistra de cinci litri la un pret modic dar uleiul era amestec, asa ca nu am facut nici un gheseft, chestia care m-a enervat rau de tot a fost ca mi s-a spus ca e ulei extravirgin de cea mai buna calitate, de la un mic producator, acela obtinut manual in gospodariile proprietarilor de livezi de maslini. Nu m-a putut pacali pt. ca eu cunosteam uleiul acela de la prietenii greci pe care i-am avut in facultate si care primeau regulat de acasa astfel de ulei. De atunci nu ma mai arunc la chilipiruri cand vine vorba de greci.
@Ada: Inca nu am cumparat acel ulei, desi aveam de gand. Ce-mi spui tu acum imi cam intareste suspiciunile, caci am vazut recent Koroneiki in Kos la un pret de 30 de euro per kg, adica mult mai scump decat oferta despre care vorbesti.
Rog respectuos sa ma indrumati la un magazin din Bucuresti cu produse alimentare grecesti, de preferinta masline si ulei de masline in ambalaj original. Caut un anumit produs. Multumesc
@Cristof 50: Din pacate, cu exceptia micului magazinas din Piata Traian eu nu mai stiu un alt magazin grecesc. Poate stiu cititorii. Sau, poate incercati online? Si la Bacania Veche se mai gasesc unele lucruri interesante.
Ok, comanda-l, si eventual posteaza si o parere. Vreau sa stiu si eu daca am luat teapa sau nu 🙂
Radu, sincer sa fiu, cand l-am cumparat i-am recomandat sa ia legatura cu tine, sa-ti puna la dispozitie macar 1 L, ca sa-i faci un “review” si sa-l postezi pe site. Fie ca a uitat, fie nu a vrut. Si cred ca nu a indraznit, pentru ca mie personal mi s-a parut un om cu foarte mult bun simt.
@balauru: Tot ce este posibil. Iarta-mi prudenta, dar m-am fript de nenumarate ori cu comerciantii de alimente. Fie m-au pacalit datorita ignorantei mele in unele domenii, fie au incercat dar n-au reusit. Oricum, respectand prezumtia de nevinovatie, voi comanda si eu un bidon de la ei. Poate oamenii au un deal excelent in Creta, desi soiul Koronaiki este dat naibii de scump; si mai este si destul de rar. Din cate stiu eu, chiar si in Creta doar 20% din culturile de maslini sunt de soi Koronaiki, restul sunt in principal varietatile Media Oblonga (Throumbolia-Chonrtrolia) si Mamilaris. Intr-adevar, cel mai bun ulei Koronaiki se produce la Chania, dar si la Heraklion, Lasithi si Sitia.
Oricum, il voi incerca si eu.
http://www.ulei-masline.ro/
@balauru: Suna foarte bine si daca in recipiente este chiar ce scrie pe eticheta, atunci este un ulei care merita cu prisosinta pretul de 107 lei la 5 kg.
Ulei de masline bun (tot din Creta) se gaseste si prin alte parti in Bucuresti. Eu am cumparat acum cateva luni una bucata bidon de tabla, 5 L, cu 86 lei. Culmea, mi-a fost livrat acasa … chiar de patronul firmei. Sunt niste baieti care au o agentie de turism, cu oferte exclusiv in Grecia. Se pare ca unul dintre patroni a locuit cativa ani in Creta. Si cum turismul cam scartaie … au zis sa mai faca si ei un ban. Cu acodul lui Radu, am sa postez si site-ul respectiv, desi sunt convins ca multa lume il stie.
@balauru: Poti sa pui link-ul. 86 lei mi se pare putin, chiar prea putin pentru un ulei de calitate. In fine, nu are rost sa ma pronunt pana nu il vad. Sper sa ma insel, dar am ajuns sa nu mai am incredere in comercianti.
Ar trebui sa dau si eu o raita prin piata asta. M-ar tenta sa iau ulei de masline si iaurt de la grecii tai. 🙂
@Mircea: Bine ar fi sa fie ai mei. M-as muta la ei, in Grecia. 🙂
Foarte buna si utila ideea ta cu pietele, iar Piata Traian o vizitez din cand in cand, desi Oborul mi-e mai in drum.
Impreuna cu comentariile care urmeaza la fiecare post, ne putem face o privire de ansamblu.
@Corina; Asta am si urmarit, mai ales ca su nu prea sunt in tema cu pietele. Maine merg in Piata Amzei, poate dau o raita si pe la K-Lite.
Ah, uitasem! Am experimentat si Hala Traian unde produsele aveau pret dublu fata de Progresu, iar calitatea la jumatate. Nu mi-a placut. Ai zice ca e o zona cvasi ultracentrala si ca produsele ar trebui sa fie mai selecte, insa nu e asa.
@Nico: Ai dreptate este o piata scumpa. si nu doar din cauya chiriei. Sper sa ajung candva si in Progresu, este cam departe de mine.
Am locuit cativa ani aproape de piata Progresu. Poate ca nu are magazine cu produse grecesti sau altele, insa la capitolul legume proaspete sta foarte bine si la calitate si la pret, ba chiar si la cantitate.
Acum locuiesc prea departe, insa cand am ocazia, tot mai trec pe acolo.
Cand iti vad pozele mi se face dor de tara. Am fost si eu adesea atat prin piata Traian cat si prin vechea hala Traian. Am atatea amintiri din acea zona. 🙂
@memphis: Si eu am multe amintiti de acolo, desi aproape nimic nu a ramas ca acum 30-40 de ani…
Eu am fost una dintre cei care au cumparat iaurt grecesc. Foarte bun si nu asa scump cum ma asteptam. La celelalte produse au preturi destul de marisoare, mai putin la uleiul de masline si branzeturi care sunt mai scumpe in supermarket. Piata este asa cum ai descris-o tu, am recunoscut-o perfect. Trista situatia cu produsele romanesti, ar trebui neaparat ca guvernantii sa faca ceva in directia asta, poate macar dupa ce fura tot ce mai este de furat.
Un articol bun si obiectiv, felicitari.
@simina: Sincer nu cred ca printre guvernanti exista cineva dispus sa se lase de furat si sa-si sacrifice timpul si nervii incercand sa faca un bine tarii. 🙁