La pomul laudat…

Harbin – restaurant chinezesc
Str. Paunescu – Paltin Ion nr. 12, sector 3

Nu am mai scris de mult o „cronica” de restaurant. Am pus ghilimele pentru ca fac acest lucru ca un amator, nu ca un specialist în restauratie; în fine, este blogul meu si fac ce vreau cu el, asa ca îmi permit sa-mi spun parerile, chiar daca o fac asa, ca amator. Din pacate, trebuie sa relatez o experienta mai putin placuta, dar care a avut macar rolul de a-ma face sa modific sistemul de punctaj pe care îl folosisem pana acum.

Nu am ascuns niciodata pasiunea mea pentru bucataria asiatica, asa ca prietenii ma tin la curent cu tot ceea ce reusesc ei sa afle despre ingrediente, restaurante etnice, carti etc.
De cateva ori mi s-a spus: „Exista un restaurant chinezesc, Harbin îi zice, este cel mai bun; mancarea este de exceptie, iar preturile mici”. Bineînteles ca o astfel de recomandare nu ma putea lasa rece, si doar faptul ca sunt extrem de ocupat a facut ca între ultima recomandare si vizita la locul respectiv sa treaca 2-3 luni. Acum ma gandesc ca, poate, Harbin s-a prostit în acest rastimp, caci nu pot crede ca prietenii m-au dezinformat.

Trebuie sa încep prin a spune ca am fost atat de dezamagit, încat nici nu am facut poze; nu a meritat. De scris însa trebuie sa scriu, desi o fac cu inima grea, ca de fiecare data cand trebuie sa critic un restaurant asiatic. Aceasta vizita m-a facut sa introduc un nou criteriu de apreciere, criteriu pe care îl socotisem acoperit „by default” de orice restaurant: igiena. Pana si umilul „Naser” avea acoperit acest aspect.

Sa revin la „harbinul” nostru… Mi-am luat consoarta de mana si am purces acolo, într-o zi de duminica, acum vreo 2 saptamani. Restaurantul este aproape de noi, asa ca am luat-o tropa-tropa pe jos, desi era frig, batea vantul si bura putintel.
Am ajuns la fata locului si, desi fusesem avertizat ca nu arata extraordinar, am ramas putin descumpanit. Curtea era plina de banci, mese si scaune stivuite unele peste altele, amintire a gradinii care functionase pe timpul verii. Arata ca un depozit trist. La usa, un afis mare ne avertiza: „Exclusiv pentru fumatori”. Nu am nimic cu fumatorii atata timp cat nu trebuie sa le respir fumul, iar afisul parca mi-a retezat elanul, mai ales ca, pe geam, puteam vedea ca toate mesele sunt ocupate.
Asta este, ne-am zis, daca este plin înseamna ca se mananca bine; acum, n-or fuma chiar toti clientii, unii vor avea gurile ocupate cu mancare. Hai sa intram, totusi.

Citeste si articolul →   10 chestii care ma calca pe nervi în restaurante

Zis si facut. Restaurantul era înghesuit, cu tavanul jos, întunecat si plin de fum. O tanara chinezoaica, vorbind o romaneasca acceptabila, ne-a îndrumat spre singura masa libera, undeva catre fundul restaurantului.
Ni s-au adus meniurile si am început sa cercetez lista de preparate. Langa noi, la o alta masa, un cuplu de tineri sporovaia vesel. La un moment dat, cand ajunsesem pe la mijlocul meniului (care este într-adevar foarte stufos, cred ca are 100 de feluri), fata face o saritura si se muta pe alt scaun. Motivul? Pe perete, chiar langa ea, si langa mine daca tot veni vorba, una bucata proteina, în valoare de un gandac rosu de bucatarie (genul cel mai scarbos de gandac, în opinia mea) tropaia vesela. Am luat rapid un servetel si am încercat sa-l culeg; proteina era însa vivace, asa ca s-a ferit si a ripostat. Dupa o scurta lupta a sfarsit strivita de podea.
Tinerii de alaturi au urmarit cu simpatie desfasurarea înfruntarii si, la grimasa mea de scarba, baiatul m-a asigurat: „Totusi, se mananca foarte bine aici, sa stiti…” Aveam un nod în gat si mi-am consultat consoarta daca este cazul sa plecam. Afara începuse sa ploua de-a binelea iar vantul se întetise, acasa frigiderul era aproape gol (lucru rar la mine, dar uite ca se mai întampla). Pe de alta parte, chiar eram curios cum este mancarea, iar ca masura de precautie mi-am promis sa ma uit atent în farfurie înainte de a face orice altceva. Am comandat, chiar nu mai conteaza ce anume, si pana ni s-a adus mancarea am avut timp sa cercetez mai atent localul.
Chinezii de o anumita factura nu exceleaza prin curatenie, am putut sa vad asta peste tot pe unde i-am întalnit, iar cei ce tin „Harbin”-ul fac parte exact din aceasta categorie. Localul era slinos, plin de fum, înghesuit, zgomotos, asa cum sunt restaurantele chinezesti, doar ca lipsea pitorescul autentic; eram, de fapt, într-o imitatie proasta de local chinezesc traditional. Cu toate acestea, era plin ochi, si cu romani, dar si cu chinezi, iar singura masa din apropiere care s-a eliberat cat am fost noi acolo, s-a reocupat în mai putin de 5 minute cu o noua transa de clienti.
La closet nu am avut curaj sa ma duc, am preferat sa tin totul în mine si sa-mi rezolv problemele ulterior, în mediul mult mai prietenos de acasa.

Citeste si articolul →   “Recunoasteti alimentul din imagine?” – rezultate finale

Mancarea a fost, din fericire, fara adaus suspect de proteine; mi s-a parut chiar bine gatita, dar nu exceptional. Probabil, la acel aflux de clienti, este greu sa mai bibilesti fiecare portie. Serviciul a fost însa dezolant de slab, iar pretul nici pe departe atat de mic cum mi-a fost laudat. Cu aproape aceiasi bani mananc cel putin la fel de bine la Templul Soarelui (mai ales daca am noroc si prind bucatarul care îmi place mie), iar serviciul, atmosfera si igiena sunt net superioare.

Ca sa închei, ne-am dus la pomul laudat si ne-am cam întors cu sacul gol; bine ca nu am avut probleme digestiva si nici nu am „adoptat”, contra vointei noastre, vreun gandac roscovan.
Sunt confuz, caci nu-mi pot explica afluenta de public, coroborata cu mizeria, fumul si înghesuiala… nu-mi vine sa cred ca toti clientii „Harbin”-ului au vocatia sordidului. Poate ca localul s-a „prostit” doar în ultimele 2-3 luni? Nu s-a mai facut curatenie, au început sa „cultive” gandaci, au angajat chelneri noi, criza i-a facut sa mareasca preturile, portiile au intrat la apa, bucatarii s-au plictisit, sau au ramas în inferioritate numerica? Poate ca îmi scapa mie ceva, dar, pana ma lamuresc, concluzia este, pentru mine, una singura si anume cea de mai jos:

Concluzie: mancarea: 4 puncte, serviciul: 2 puncte, atmosfera: 1 punct, portii: 4 puncte, pret: 4 puncte, igiena: 0 puncte. Un total de 15 puncte din 30 posibile si zau daca merita mai mult.

Sunt ferm hotarat sa nu mai calc pe acolo vreodata (se pare, deci, ca voi ramane nelamurit cum de se împaca mizeria cu afluxul de clienti) si socotesc minusurile acestui restaurant ca pe o ofensa personala, caci bucataria asiatica este atat de buna încat nu suport faptul ca cineva, fie el si chinez, îsi bate joc de ea.

Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin


5 comentarii pe “La pomul laudat…

  1. Cristi Gheorghe spune:

    Nu mi-a placut nimic la ei. Au fost unele preparate medii, iar cel mai mult m-a dezamagit o supa de pui cu porumb. Era dulce si destul de dubioasa

  2. Cristi Roman spune:

    Am fost si eu acum vreo 2 ani jumatate, cred, la Harbin, si daca-mi aduc bine aminte am avut cam aceleasi opinii.
    Intr-adevar, am constatat, cred ca peste tot in lume, nu doar in Romania, curatenia din restaurantele chinezesti nu e punctul forte.
    Imi aduc aminte de la vizita de la Harbin ca am ramas cu senzatia de „ulei, ulei mult, in exces”. Cred ca singurul fel care mi-a placut atunci a fost carne de porc facuta pe plita incina, la masa, cu legume.
    De altfel, acum vad ca in topul meu de 41 restaurante testate intr-un an, Harbin a ocupat in final locul 35, asa ca asta spune totul.
    Ce preparat ti-a placut cel mai mult la Harbin sau ce te-a nemutumit, culinar, la ei?

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi Roman: Nu pot sa spun ca mi-a placut ceva, caci de cand imi gatesc singur si am ingredientele specifice, prefer mancarea chinezeasca facuta de mine. cea de la Harbin este OK, nu pot spune ca este proasta, dar parca n-are „scanteie”… parca fiecarui fel ii lipseste cate ceva, ca aspect sau aroma.
      Cred ca cel mai bine am mabcat la „Templul Soarelui” care are (sau avea, ca n-am mai fost pe-acolo de vreo 4 luni) doi bucatari: unul gateste foarte bine, celalalt gateste prea gras. Intr-un timp chiar le stiam turele si-l ocoleam pe cel de-al doilea.

  3. Cristi Gheorghe spune:

    In sfarsit cineva care are o parere proasta despre spelunca numita Harbin. Am ajuns si eu pe acolo. Pe langa aspectul jalinc, nci mancarea nu mi-a placut. Mai bine un ban in plus pentru o portie de la Asia (ca tot e in zona) decat orice de la Harbin.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi Gheorghe: Chiar spelunca, ai dreptate. In ce priveste Asia, am fost acolo acum vreo 2 ani si stiu ca mancarea mi-a placut, desi localul este tot inghesuit, asta daca nu fac eu vreo confuzie.

Dă-i un răspuns lui Radu Popovici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.