Am primit zilele trecute, spre degustare, cateva pachetele cu branza Leerdammer. A început sa fie un lucru obisnuit pentru agentiile de PR si publicitate în a-si sfatui clientii, producatori si/sau importatori, sa ofere spre degustare bloggerilor diferite mostre. Este o modalitate de promovare ieftina si, in acelasi timp, bine targetata.
În ceea ce ma priveste, nu ma deranjeaza sa scriu cateva randuri despre un aliment care ofera o buna calitate în raport cu pretul si cu publicul tinta.
În plus, marturisesc ca mi-a placut reîntalnirea cu o branza olandeza, dupa scurtul meu sejur la Amsterdam. Chiar daca preferintele mele se îndreapta net spre branzeturile tari si îndelung maturate, o branza trebuie judecata nu doar functie de preferintele personale, ci si dupa criterii obiective.
Din pacate, expeditorii pachetului nu au considerat necesar sa ofere informatii cu adevarat utile. Ce mi s-a oferit a fost un format A5, cu un text banal si neconvingator, redactat într-un limbaj, as zice, deja caracteristic:
„Leerdammer este o branza de origine olandeza cu un gust irezistibil, usor dulceag, cu note de nuci – gustarea perfecta pentru orice moment al zilei. Leerdammer, irezistibil pana la ultima felie! Încearca si tu si spune-ne daca ti-a placut!”
Singurele informatii cu adevarat folositoare sunt doar trei: numele branzei, faptul ca provine din Olanda si ca are gust dulceag, cu note de nuci. Într-adevar, Leerdammer este o branza olandeza, are un gust „potolit”, cu accente dulcegi, si merge foarte bine cu nucile.
Ca unul care am fost, practic, invitat sa povestesc despre Leerdammer, simt însa nevoia unor informatii suplimentare, cum ar fi timpul de maturare, branzeturi cu care seamana, ce o deosebeste de aceste branzeturi, istoria ei etc.
A trebuit deci, sa ma informez singur, si asta nu de dragul expeditorului sau al producatorului, ci pentru ca ma simt penibil sa postez pe blog ceva lipsit totalmente de substanta. Aflati, deci, ca Leerdammer este o branza semitare, obtinuta din lapte de vaca si maturata o perioada cuprinsa între 3 si 12 luni. Nu pot decat sa presupun ca ceea ce am primit eu este maturat cel mult 3 luni. Gustul ei devine mai pregnant pe masura ce se învecheste, deci ar fi sost interesant sa gust si o varianta de branza maturatza timp de 1 an. Poate gasesc una la viitoarea calatorie în Olanda.
Este o branza similara ca aspect cu Emmental, dar are, cel putin asa se spune, un gust mai bland si mai rotund. Sectiunea sa prezinta gauri, iar una dintre campaniile publicitare din Olanda afirma, în gluma, ca gustul se concentreaza în jurul acestora.
Leerdammer nu este o branza cu traditie, ea a fost inventata în 1977 de Cees Boterkooper, care detinea un mic atelier de lactate în Schoonrewoerd, apartinand municipalitatii Leerdam, orasul care a dat numele branzei, si de Bastiaan Baars, care avea un magazin de branzeturi într-o localitate din apropiere. Acestia au initiat în 1970 o colaborare care avea sa aiba ca rezultat branza Leerdammer. Aceasta era diferita de Gouda, Emental sau Edam, branze cu care trebuia sa concureze. Sectiunea cu gauri si gustul diferit erau atuurile de care s-a folosit ca sa intre pe piata.
Branza este produsa astazi de Bel Group, care este singurul detinator al marcii Leerdammer, restul producatorilor marketand branza ca Maasdam.
Mi s-au oferit spre degustare mai multe feluri de Leerdammer, patru dintre ele feliate si una ambalata ca bucata întreaga, numite Original (în varianta feliata si bucata întreaga), Caractère, Lightlife si Delacrème. Gustul lor nu este deloc irezistibil, asa cum puncteaza în doua randuri textul de pe flyer-ul primit de mine, ci mai degraba destul de banal. Seamana binisor cu multe alte branzeturi aflate deja pe piata. Preferata mea, ca sa desemnez totusi una, a fost ultima varianta, Delacrème, poate fiindca este cea mai grasa si mai catifelata (de, are adaus de smantana).
Ce parere am despre ceea ce mi s-a trimis? Leerdammer-ul din pachetul meu a fost o branza normala, decenta, de supermarket. Genul de branza feliata, ambalata într-un fresh pack, comoda atunci cand vrei sa mananci ceva în graba, la micul dejun de pilda, si nu ai mari pretentii.
Nu stiu ce pret are în magazine, dar presupun ca este unul care corespunde calitatii. Aici nici nu prea ai loc de mari scamatorii, caci piata este plina de produse aflate la mare concurenta, deci trebuie sa te încadrezi într-o marja destul de stransa.
Branza Leerdammer din pachetul meu este un produs destinat marelui public, fara mari valente organo-leptice, dar probabil OK pentru pretul sau. Este înca o marca de branza care intra pe piata noastra, dar din pacate nu prea aduce ceva în plus fata de cele deja existente.
Înca o branza pentru cumparatorul neinformat si nepasator, preocupat de pret mai mult decat de calitate.
Desigur, este nevoie si de aceste produse, ba chiar, data fiind situatia (aici discutia ar fi una lunga si astazi nu am chef de ea), ele sunt si vor fi preponderente în oferta magazinelor mari. În ce ma priveste, Leerdammer-ul feliat în 4 variante a fost exact ceea ce ma asteptam: o branza industriala, banala, corecta, decenta si targetata catre publicul de supermarket.
Leerdammer este in jur de 7 lei pachetul.
Într-adevar este o branza „de supermarket” un pic mai buna decat concurenta.
@Jollyca: Adica vreo 56 lei/kg, fiindca un pachet are 125 g. Hmm…