Limete uscate pe birou

Acum cateva luni am cumpărat o cantitate mai mare de limete pentru un eveniment organizat la Bistro GUXT, legat de bucataria asiatica. La sfârşitul acestuia mi-au rămas neatinse câteva limete, pe care le-am aşezat pe o farfurie mare, pe biroul meu. Le-am lăsat acolo săptămâni de zile, ca să văd ce se întâmplă cu ele.
Limete uscate

Tot citind despre bucătăriile iraniană, israeliană, siriană etc. aflasem despre diverse feluri de limete uscate şi începusem să mă simt interesat. Am de gând să reproduc, cum scrie la carte, limetele uscate, negre, numite “loomi”, caracteristice culturii culinare din Orientul Mijlociu, dar deocamdată am făcut propriul experiment, foarte simplu şi uşor de reprodus, de altfel.

Nu am făcut nimic special, doar am lăsat limetele să se usuce lent, la temperatuta camerei, adică pe la 22-25 °C. A durat mult, nici nu mai ştiu exact cât… poate 2 luni. În tot acest timp au mirosit frumos, a citrice, şi au început să se strângă, să se scofâlcească puţin şi să-şi schimbe culoarea: din verde vibrant culoarea a devenit verde-cenuşie, cu note gălbui şi vineţii.
La un moment dat a pierit şi mirosul. Aveam în faţă nişte fructe uscate, uşoare, arătând nu prea apetisant.

Am decis să le tai în jumătate, ca să văd ce se întâmplase în interior. Am făcut acest lucru cu un cuţit foarte bine ascuţit şi am reuşit o tăietură aproape perfectă, fără să sfărâm coaja. Miejul căpătase o culoare mierie, şi se strânsese în jurul membranelor ce delimitau o dată feliile de miez. Din nou, limetele mele uscate nu arătau prea grozav nici în interior.

Am avut însă o surpriză. Parfumul era extraordinat. Aroma de citrice devenise doar o notă secundară, prim-planul fiind dominat de arome de caramel, stafide, prune şi smochine uscate, cu uşoare adieri de miere şi ciocolată. Un adevărat deliciu.
Gustul era, însă, mai aproape de “destinaţia” iniţială a fructului: acrişor, dar fără acea notă “cristalin” de proaspătă a limetei, ci parcă mai corpolentă, uşor mai dulceagă şi un pic amăruie. Oricum, foarte interesant şi plăcut.

Vă voi spune ce am de gând să fac mai departe. Vreau să folosesc aceste limete, tăiate bucăţele ori pisate, ca aromatizant pentru sosurile ce vor însoţi peştele şi puiul. Vă voi ţine, bineînţeles, la curent cu experimentele şi sper să iasă ceva deosebit, căci şi gustul, dar mai ales aroma, limetelor uscate sunt deosebite. Încă nu ştiu ce se va întâmpla cu aroma dacă limetele sunt gătite lent în sos, circa 20-25 de minute, dar abia aştept să aflu.

Ştiu că limetele uscate vor da un gust acrişor, cu nuanţe amărui-dulcege şi cu acea notă caracteristică, de fruct uscat, pe care nu ştiu cum s-o numesc. Nu stiu însă ce efect vor avea temperatura şi timpul de gătit asupra aromei; voi afla curând.


2 comentarii pe “Limete uscate pe birou

  1. cristi-j spune:

    Coincidenta. Am venit cu ceva calamansi, unele cumparate mai devreme iar altele in ultima zi. Cele mai vechi m-am decis sa le las la uscat pentru ca nu mai aratau prea bine si incepusera deja sa se usuce in valiza. Exact ca tine, pur si simplu la temperatura camerei. Acum e mult mai cald iar ele sunt o treime cat limetele asa ca va dura mult mai putin. Inca nu stiu ce sa fac cu ele dar probabil le voi adauga la un sos fara sa le gatesc prea mult.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.