Lisabona la cald – ultima zi

Joi, 25.03.2010, a fost o zi închisă. A plouat, uneori torenţial, în mai multe reprize. Am preferat să luăm din nou trenul spre Sintra, ca să vizităm Quinta da Regaleira şi Palatul de la Montserrate.

Înainte de a lua autobuzul către Quinta da Regaleira, ne-am… regalat cu un suc proaspăt de portocale şi câteva queijadas, adică produse de patiserie specifice Portugaliei. Dacă pasteis de Belem mi s-au părut de nota 9, poate pentru că aduc la gust cu cremşnitul fără a fi însă mai bune, cele din fotografia de mai jos, în special cea cu seminţe de pin la suprafaţă, mi s-au părut de nota 10.
Queijadas in Sintra
Extrem de gustoase, toate preparate cu multe gălbenuşuri de ou, nişte bombe calorice delicioase. Nu mergem atât de des în Portugalia, aşa că am înlăturat gândurile legate de calorii şi ne-am bucurat de bunătăţi.

Quinta da Regaleira s-a dovedit a fi un palat, de fapt un domeniu, căci palatul are şi o grădină imensă, extrem de frumos. În opinia mea se bate de la egal la egal cu Micul Trianon şi cu Parque Güell de la Barcelona. Dacă ajungeţi în Sintra, alocaţi minunilor din zonă măcar 2 zile, căci merită cu prisosinţă. Am vizitat palatul şi capela şi am colindat prin parc vreo 2 ore încântătoare.
Quinta da Regaleira
Am pornit apoi spre palatul de la Montserrate, dar acesta s-a dovedit a fi închis. Nu am cercetat mai adânc motivele, căci a început o ploaie torenţială şi am fugit să ne adăpostim; umbrelele noastre nu făceau faţă.

În cele din urmă ploaia s-a potolit, iar noi ne-am întors în Sintra. Era frig şi umed, şi am intrat să ne încălzim într-un bar-restaurant, unde ne-am simţit atât de bine încât am şi mâncat. Doar doradă la grătar, cu cartofi copţi în coajă şi cu o mică salată alături, totul udat cu un vin portughez alb, un Dao sec şi rece. Minunată masă!
Dorada la gratar
Ne-a servit chiar patroana, o franţuzoaică venită la Sintra în urmă cu câţiva ani, fugind dintr-un Paris care i s-a părut prea aglomerat, prea gălăgios şi prea stressant. Am înţeles-o perfect, căci şi eu cochetez, măcar o dată pe an, cu ideea de a pleca din Bucureşti, care mi se pare din ce în ce mai greu de suportat.

Lisabona ne aştepta şi ea cu nori de ploaie şi cu picături răzleţe. Se însera deja, dar tot am colindat centrul vreo oră-două şi ne-am oprit, în cele din urmă, la Casa Suiça, poate cea mai vestită patiserie din Portugalia, cu o ofertă extrem de variată şi de interesantă. Am luat mai multe bunătăţi, toate produse tradiţionale, a căror mare problemă este că sunt absolut delicioase. Nu te mai poţi opri din mâncat. Le-am acompaniat cu un vin de Porto dulce, iar eu cred ca m-am îngrăşat instantaneu cu vreo 2 kg.
Pastelaria de la Casa Suiça
Ehei, tot ceea ce ne place şi ne face bine se termină, din păcate, la un moment dat. Astăzi, vineri 26.03.2010, ne bem cafeaua şi ne facem bagajele. Mai dăm o mică raită prin oraş ca să cumpărăm suveniruri pentru cei de acasă, iar la ora 16 decolăm spre Bucureşti.
Am plecat de acasă obosiţi, cu creierii în pioneze, tânjind după cîteva momente de relaxare. Ne întoarcem cu febră musculară de la atâta mers, dar cu mintea limpede şi cu sufletele împăcate.

Citeste si articolul →   Lisabona la cald - ziua 2

La revedere Lisabona, oraş plin de farmec, la revedere Portugalia, ţară care m-a învăţat să o respect! Sper să ne revedem curând!

In aceeasi serie de articole:
Lisabona la cald – ziua 1
Lisabona la cald – ziua 2
Lisabona la cald – ziua 3
Lisabona la cald – ziua 4
Lisabona la cald – zilele 5 şi 6
Lisabona la rece


12 comentarii pe “Lisabona la cald – ultima zi

  1. Natalia spune:

    Salut! Cautam pe google retetele lui Radu Anton si am dat peste acest site minunat 🙂 . Articolele despre Lisabona mi s-au parut superbe si le-am citit fara rasuflare. Fratele meu s-a stabilit in Portugalia de cativa ani buni si aceste articole m-au facut sa ma simt mai aproape de el. Multumesc

    • Radu Popovici spune:

      @Natalia: Fratele tau este un om norocos. Mi-a placut foarte mult cat am vazut din Portugalia, desi restaurantele m-au cam dezamagit. 🙂

  2. memphis spune:

    Se simte ca aceasta serie de articole a fost scrisa la cald. Lucrurile sunt tratate mai superficial, dar cu multa implicare personala. Aceste mici reportaje au un aer real, se simt ca sunt adevarate si ca ai scris asa cum ai simtit.
    Restul articolelor tale de calatorie au fost scrise altfel, presupun ca la ceva timp dupa intoarcerea acasa. Dupa ce le-am citit de toate trag concluzia ca Asia te-a atins mai profund decat Europa si ca acolo ti-a placut mai mult.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Asa este, pentru mine Asia este inegalabila si mi s-a lipit teribil de suflet. 🙂 In ce priveste scrisul la cald, probabil ai dreptate si aici.

  3. mircea spune:

    Multumesc Radu. Spre deosebire de tine noi nu vrem sa mancam neaparat chestii locale si traditionale. Voi incerca neaparat macar un restaurant indian!

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Daca tot faci asta, incearca si unul chinezesc… poate chiar unul african, desi acestea sunt mai rare. Am gasit doar unul, dar deschidea seara si apoi nu ne-a mai fost in drum. Un restaurant brazilian curatel gasesti pe langa Oceanariu; desigur, sunt ele mai multe, dar nu le-am intalnit noi.

    • Radu Popovici spune:

      @simina: Cred ca erau cateva zeci, sau sute, de tipuri de tartute din astea. Le vindeau in doua dimensiuni: cea normala, si una cam la 2 treimi din cea normala. Din cele normale muscai de 2-3 ori. 🙂

  4. mircea spune:

    Mi-a placut mult toata seria de articole, mai ales ca urmeaza sa merg si eu la Lisabona luna viitoare. Bineinteles, nu voi ocoli Sintra.
    Ai dreptate cu restaurantele din zonale turistice, de cele mai multe ori sa mananca prost acolo. Ceea ce m-a incantat la Lisabona sunt produsele de patiserie, care arata foarte bine. abia astept sa le gust. Totusi, unde ai mancat cat de cat bine?

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Am mancat bine la restaurantul indian de langa castel, am mancat bine in Sintra, acel peste la gratar, si am mai mancat bine langa manastirea ieronimilor la acel restaurant situat la cativa metri de Pasteis de Belem. Acolo poti impusca trei iepuri: manastirea, care este superba, mancare buna si acele pasteis care merita incercate. Sa nu faci greseala mea: am vrut peste tot sa comand preparate tipic portugheze, iar oferta este foarte saraca. Puteam sa comand, foarte comod, tot felul de peste, fructe de mare, porc si iepure la gratar si nu as mai fi avut parte de rateuri.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.