Joi, 25.03.2010, a fost o zi închisa. A plouat, uneori torential, în mai multe reprize. Am preferat sa luam din nou trenul spre Sintra, ca sa vizitam Quinta da Regaleira si Palatul de la Montserrate.
Înainte de a lua autobuzul catre Quinta da Regaleira, ne-am… regalat cu un suc proaspat de portocale si cateva queijadas, adica produse de patiserie specifice Portugaliei. Daca pasteis de Belem mi s-au parut de nota 9, poate pentru ca aduc la gust cu cremsnitul fara a fi însa mai bune, cele din fotografia de mai jos, în special cea cu seminte de pin la suprafata, mi s-au parut de nota 10.
Extrem de gustoase, toate preparate cu multe galbenusuri de ou, niste bombe calorice delicioase. Nu mergem atat de des în Portugalia, asa ca am înlaturat gandurile legate de calorii si ne-am bucurat de bunatati.
Quinta da Regaleira s-a dovedit a fi un palat, de fapt un domeniu, caci palatul are si o gradina imensa, extrem de frumos. În opinia mea se bate de la egal la egal cu Micul Trianon si cu Parque Güell de la Barcelona. Daca ajungeti în Sintra, alocati minunilor din zona macar 2 zile, caci merita cu prisosinta. Am vizitat palatul si capela si am colindat prin parc vreo 2 ore încantatoare.
Am pornit apoi spre palatul de la Montserrate, dar acesta s-a dovedit a fi închis. Nu am cercetat mai adanc motivele, caci a început o ploaie torentiala si am fugit sa ne adapostim; umbrelele noastre nu faceau fata.
În cele din urma ploaia s-a potolit, iar noi ne-am întors în Sintra. Era frig si umed, si am intrat sa ne încalzim într-un bar-restaurant, unde ne-am simtit atat de bine încat am si mancat. Doar dorada la gratar, cu cartofi copti în coaja si cu o mica salata alaturi, totul udat cu un vin portughez alb, un Dao sec si rece. Minunata masa!
Ne-a servit chiar patroana, o frantuzoaica venita la Sintra în urma cu cativa ani, fugind dintr-un Paris care i s-a parut prea aglomerat, prea galagios si prea stressant. Am înteles-o perfect, caci si eu cochetez, macar o data pe an, cu ideea de a pleca din Bucuresti, care mi se pare din ce în ce mai greu de suportat.
Lisabona ne astepta si ea cu nori de ploaie si cu picaturi razlete. Se însera deja, dar tot am colindat centrul vreo ora-doua si ne-am oprit, în cele din urma, la Casa Suiça, poate cea mai vestita patiserie din Portugalia, cu o oferta extrem de variata si de interesanta. Am luat mai multe bunatati, toate produse traditionale, a caror mare problema este ca sunt absolut delicioase. Nu te mai poti opri din mancat. Le-am acompaniat cu un vin de Porto dulce, iar eu cred ca m-am îngrasat instantaneu cu vreo 2 kg.
Ehei, tot ceea ce ne place si ne face bine se termina, din pacate, la un moment dat. Astazi, vineri 26.03.2010, ne bem cafeaua si ne facem bagajele. Mai dam o mica raita prin oras ca sa cumparam suveniruri pentru cei de acasa, iar la ora 16 decolam spre Bucuresti.
Am plecat de acasa obositi, cu creierii în pioneze, tanjind dupa cîteva momente de relaxare. Ne întoarcem cu febra musculara de la atata mers, dar cu mintea limpede si cu sufletele împacate.
La revedere Lisabona, oras plin de farmec, la revedere Portugalia, tara care m-a învatat sa o respect! Sper sa ne revedem curand!
In aceeasi serie de articole:
Lisabona la cald – ziua 1
Lisabona la cald – ziua 2
Lisabona la cald – ziua 3
Lisabona la cald – ziua 4
Lisabona la cald – zilele 5 si 6
Lisabona la rece
Salut! Cautam pe google retetele lui Radu Anton si am dat peste acest site minunat 🙂 . Articolele despre Lisabona mi s-au parut superbe si le-am citit fara rasuflare. Fratele meu s-a stabilit in Portugalia de cativa ani buni si aceste articole m-au facut sa ma simt mai aproape de el. Multumesc
@Natalia: Fratele tau este un om norocos. Mi-a placut foarte mult cat am vazut din Portugalia, desi restaurantele m-au cam dezamagit. 🙂
Se simte ca aceasta serie de articole a fost scrisa la cald. Lucrurile sunt tratate mai superficial, dar cu multa implicare personala. Aceste mici reportaje au un aer real, se simt ca sunt adevarate si ca ai scris asa cum ai simtit.
Restul articolelor tale de calatorie au fost scrise altfel, presupun ca la ceva timp dupa intoarcerea acasa. Dupa ce le-am citit de toate trag concluzia ca Asia te-a atins mai profund decat Europa si ca acolo ti-a placut mai mult.
@memphis: Asa este, pentru mine Asia este inegalabila si mi s-a lipit teribil de suflet. 🙂 In ce priveste scrisul la cald, probabil ai dreptate si aici.
Multumesc Radu. Spre deosebire de tine noi nu vrem sa mancam neaparat chestii locale si traditionale. Voi incerca neaparat macar un restaurant indian!
@mircea: Daca tot faci asta, incearca si unul chinezesc… poate chiar unul african, desi acestea sunt mai rare. Am gasit doar unul, dar deschidea seara si apoi nu ne-a mai fost in drum. Un restaurant brazilian curatel gasesti pe langa Oceanariu; desigur, sunt ele mai multe, dar nu le-am intalnit noi.
Tartele arata excelent. Imi vine sa musc din monitor! 🙂
@simina: Cred ca erau cateva zeci, sau sute, de tipuri de tartute din astea. Le vindeau in doua dimensiuni: cea normala, si una cam la 2 treimi din cea normala. Din cele normale muscai de 2-3 ori. 🙂
Ultima zi se pare ca a fost una cu bunatati. 🙂 Pe cand articolele de sinteza despre Lisabona? Sunt curioasa ce concluzii ai tras.
@andra: In cateva zile, am nevoie de putin timp ca sa ma adun si sa-mi sistematizez impresiile.
Mi-a placut mult toata seria de articole, mai ales ca urmeaza sa merg si eu la Lisabona luna viitoare. Bineinteles, nu voi ocoli Sintra.
Ai dreptate cu restaurantele din zonale turistice, de cele mai multe ori sa mananca prost acolo. Ceea ce m-a incantat la Lisabona sunt produsele de patiserie, care arata foarte bine. abia astept sa le gust. Totusi, unde ai mancat cat de cat bine?
@mircea: Am mancat bine la restaurantul indian de langa castel, am mancat bine in Sintra, acel peste la gratar, si am mai mancat bine langa manastirea ieronimilor la acel restaurant situat la cativa metri de Pasteis de Belem. Acolo poti impusca trei iepuri: manastirea, care este superba, mancare buna si acele pasteis care merita incercate. Sa nu faci greseala mea: am vrut peste tot sa comand preparate tipic portugheze, iar oferta este foarte saraca. Puteam sa comand, foarte comod, tot felul de peste, fructe de mare, porc si iepure la gratar si nu as mai fi avut parte de rateuri.