Lisabona la cald – ziua 2

Această zi nu a început prea bine. Dimineaţa a fost înnorat, apoi a început să plouă torenţial. După vreo 2 ore ploaia s-a mai potolit, iar noi am luat-o uşurel, printre picături, către Sao Vicente da Fora, o mânăstire dedicată celui care în 1173 a devenit patronul Lisabonei. Un loc interesant, care merită văzut. A urmat apoi Feira da Ladra, adică Târgul Hoaţei, un fel de talcioc unde nu v-aş sfătui să călcaţi vreodată. Nu doar pentru că obiectele oferite sper vânzare erau nişte gunoaie amărâte (poate vreo 5% dintre ele să fi prezentat vreun oarecare interes pentru… nu ştiu pentru cine, poate doar pentru colecţionari excentrici), dar totul mirosea a vechi, a igrasie şi a murdărie. Lângă Feira de Ladra, o biserica, Santa Engracia, oarecum neinteresantă. Dacă o săriţi, nu aţi pierdut nimic.

Abia apoi a început însă colindatul adevărat. Cred că am parcurs cel puţin 15 km, căci am luat-o apoi din nou spre Se, unde am putut intra de data aceasta, o catedrală foarte sobră, fără opere de artă, care poate impresiona, poate, doar prin acest aer de pietate rigidă. Am umblat apoi pe aproape toate străduţele din Alfama. De semnalat Rua dos Bacalhoeiros, plină de restaurante asiatice, mai ales indiene şi chinezeşti, cu preţuri foarte convenabile.

Un cartier interesant, ca un labirint. Se spune că a fost construit de arabi, prin secolele VII – X, şi a fost total distrus de cutremurul din 1755. Cu toate acestea, păstrează încă aerul unui cartier arab, este un fel de casbah, sau o medina, extrem de aglomerat şi de îmbârligat.
Lisabona - Alfama
Curiozităţile nu se opresc însă aici. Multe dintre străzi sunt unite prin scări abrupte, pietruite. Există şi câteva funicluare, dar majoritatea se bat cu piciorul şi, după câteva astfel de ascensiuni, începi să simţi altfel zecile şi sutele de trepte care se succed una după alta. Dar asta nu este de ajuns.
Lisabona - Alfama
Închipuiţi-vă locuinţe late de maxim 2 m. Pe aceeaşi faţadă, despărţite de doar câteva zeci de centimentru, erau uşi aparţinând unor case diferite, numerotate cu grijă: strada X, nr. 25, 27, 29, 31 etc. Cum or fi acele case, doar Dumnezeui ştie (plus locatarii lor, bineînţeles).
Lisabona - Alfama
Totul este foarte încurcat, căci există nu doar străzi, ci şi scări, traversări, alei, bulevarde, uneori numite aproape identic: escadinha de Chao do Loureiro, travessa de Chao do Loureiro, rua de Chao do Loureiro, beco de Chao do Loureiro, largo de Chao do Loureiro, praça de Chao do Loureiro, avenida de Chao do Loureiro.
Ca şi cum asta nu era de ajuns, uneori inscripţiile astea erau una lângă alta, de nu mai ştiai pe ce lume te afli.
Lisabona - Alfama
Lume multă pe străzi, mai ales turişti şi mulţi emigranţi din Africa şi Asia. Ca şi la Barcelona, aceştia par a face toată muncă, localnicii fiind angrenaţi în activităţi misterioase şi mai puţin vizibile, căci nu prea îi întâlneşti. Sunt destui homelessi şi cerşetori, surprinzător niciunul dintre ei nu era român, poate ca Portugalia este prea departe şi prea săracă pentru a stârni interesul tuciuriilor şi leprelor aflate în exces pe la noi. Zic săracă, pentru că până acum am impresia că nivelul lor de trai este sub al nostru, sau cam la fel.
Lisabona - Cersetor
După amiaza am dedicat-o altui cartier, Baixa Avenida, foarte duferit de Alfama. Clădirile sunr mult mai moderne şi mai bine îngrijite, spaţiile sunt mai mari, pieţele mai spaţioase, clădirile arată într-adevăr ca cele dintr-o capitală europeană. Am vizitat Praça do Comercio care este în renovare, apoi ne-am plimbat pe rua Augusta, extrem de turistică, plină de magazine, apoi Praça dos Restauradores si rua das Portas de Santo Antao, acesata fiind plină de restaurante care servesc mai ales fructe de mare şi bucătărie aşa-zisă tradiţional portugheză. Oferta este însă extrem de săracă, acelaşi bacalhau (cod), aceiaşi creveţi cu usturoi şi acelaşi orez cu fructe de mare.
Am mâncat la unul dintr ele, un peşte la grătar, iar eu am vrut un iepure la cuptor, dar pentru că „chelnerul” nu a fost în stare să mă lămurească modul în care este gătit iepurele, am renunţat şi am luat un pui gătit cu sos de piri-piri.
Pui cu sos de piri-piri
Merlucius fript
Ce să vă spun? Banale, în cel mai bun caz. Încă aştept un preparat care să mă facă să-l comand cu entuziasm şi care să-mi placă fără rezerve. Este abia a doua zi şi nu mi-am pierdut speranţa.

Citeste si articolul →   Mâncătorii de paste

O ultimă curiozitate. În Alfama, nu departe de strada pe care locuim, există un loc oficial pentru… urinat. N-am mai văzut aşa ceva niciodată, este chiar pe stradă, aproape în văzul lumii, căci este ferit, oarecum, doar de un fel de paravan metalic. În fine, câte bordeie, atâtea obiceie.
Lisabona: urinarium-ul din Alfama.
Ca să nu închei în această notă, vreau să vă spun două cuvinte despre ceramica portugheză. Nu doar despre deja celebrele azulejos, faianţa (preluată de la mauri) cu care îşi împodobesc zidurile caselor, ci despre vasele (farfurii, castroane, tăvi, boluri etc.) extrem de frumoase. Cele de calitate sunt foarte scumpe, iar fragilitatea lor le face şi cam dificil de transportat. Oricum, sunt splendide şi merită măcar să-ţi speli ochii cu ele ori de câte ori ai ocazia.

Vă anunţ de asemenea că mi-am cumpărat o carte de bucătărie portugheză. Sper să gătesc unele dintre reţete după întoarcerea acasă. Un alt lucru pe care vreau să-l anunţ este că am gustat vinul de Porto, cumpărat de la magazinul de lângă casă. Este un vin foarte dulce, tare şi aromat, potrivit ca digestiv. De altfel vinurile de Porto sunt extrem de populare. Am văzut în diverse magazine diverse tipuri de vinuri de Porto, unele vechi de mulţi ani şi la preţuri fabuloase, de peste 2-300 euro sticla. Vinul luat de mine, Tawny Porto – Barao de Forrester, provine din… supermarket şi m-a costat doar 6 euro. Sunt sigur că nici nu merită mai mult. Acelaşi vin, în magazinele din centru, cele pentru turişti, costa 13 euro. Chiar mi-am făcut obiceiul de a analiza preţurile din magazine după cel al vinului de Porto luat de mine; dacă trece de 6 euro, deja sunt sigur că magazinul cere pe produse mult mai mult decât merită acestea.

Citeste si articolul →   Bangkok, mon amour – partea 5

Sper ca mâine să revin cu noutăţi interesante, căci urmează un alt, sau alte cartiere: Bairo Alto în mod sigur şi, dacă avem timp, Belem.

În aceeaşi serie de articole:
Lisabona la cald – ziua 1
Lisabona la cald – ziua 3
Lisabona la cald – ziua 4
Lisabona la cald – zilele 5 şi 6
Lisabona la cald – ultima zi
Lisabona la rece


10 comentarii pe “Lisabona la cald – ziua 2

  1. bee spune:

    portughezii traiesc cam de 3 ori mai bine decat noi. ;a noi e 150 E sal. mediu pe cand la ei, 525. diferenta fata de 1300 la francezi , dar e totusi diferenta fata de noi.. si destul de mare.
    poate par mai saraci pentru ca se imbraca simplu, nu se impopotoneaza ca don’soarele noastre intolite din mall si cand se duc sa ia paine.

    • Radu Popovici spune:

      @bee: Nu sunt la curent cu salariile medii pe economie la ei si la noi, este posibil sa fie adevarat ce spuneti. Sunt oameni mai modesti, este adevarat, si mi-au placut foarte mult.

  2. Corina spune:

    Anul pe 1 aprilie eram la Lisabona. Mi-a placut foarte mult orasul, si Portugalia in general. Am stat 5 saptamani intr-un orasel frumos, Santiago do Cacem, curat si civilizat. Si DA, portughezii sunt putin mai … saracuti decat noi, insa am avut impresia ca sunt alt fel de oameni, mai civilizati, mai cu bun simt…
    Si acum o constatare, nici nu stiu daca e de ras sau de plans, anul trecut am facut o poza aceluiasi baiat cu acelasi catel care tine in gura recipientul ala pt bani…e tot acolo, nu-mi vine sa cred! Nu se pot atasa poze, asa-i? sa va arat dovada 😛

  3. Liviu spune:

    Citesc cu mare interes seria aceasta dedicata Lisabonei si-mi face placere sa traiesc si eu amintirile mele de acolo. Am insa si cateva comentarii, nu pentru a te contrazice ci pentru a clarifica unele dileme. Informatia cum ca Alfama „a fost total distrusa de cutremurul din 1755” este una eronata. De fapt Alfama este singurul cartier care a ramas in picioare in urma acelui cutremur, in contrast cu Baixa (careia i s-ar adauga si zona Chiado), care a fost reconstruita de la zero. Sursa: http://en.wikipedia.org/wiki/Alfama In ceea ce priveste denumirile strazilor chiar ma bucura enumerarea facuta pentru ca imi este cel mai bun sprijin in ceea ce vreau sa spun. In ciuda aparentei asemanari, eticheta pe care o poarta numele este cel mai lamuritor amanunt pentru un anumit loc. Este de fapt un foarte bun mijloc de indexare a zonelor din Lisabona. Zona este foarte usor de stabilit prin numele pe care il poarta: Chao do Loureiro. Tipul strazii este de fapt cel care precizeaza pozitia exacta iar locuitorilor le este de la sine inteles lucrul asta: scari (escadinha – ceea ce s-ar gasi in fotografia pusa in articol), culoar (travessa), strada (rua), alee (beco), piateta (largo), piata (praça), bulevard (avenida). E de fapt mijlocul cel mai bun de a usura accesul si (mai ales) posibilitatea de a iesi din acele zone labirintice.
    Cartierul Baixa Avenida nu exista. Zona din josul orasului, dintre Praça do Comercio si Praça dos Restauradores se numeste simplu Baixa. Avenida da Liberdade incepe abia apoi, fara legatura cu Baixa, iar cele care trec pe langa rau n-au treaba cu denumirea zonei. In orice caz, imi place mult ca ti-ai facut timp sa scrii despre experienta ta acolo. Voi citi si restul.

    • Radu Popovici spune:

      @Liviu: Este adevarat, afirmatia mea este gresita. Alfama a ramas in picioare, chiar si asa insa a suferit destul de pe urma cutremurului. Trebuia s-o nuantez. In ce priveste Baixa Avenida, eu asa am citit pe harta. Chiar nu sunt interesat in mod special de istoria si geografia Lisabonei, asa ca nu am mai stat sa verific si harta. Nu am un blog de calatorii, am scris ca un simplu turist deschis la nou si relativ curios sa inteleaga cat de cat o cultura si o civilizatie care au lasat urme adanci in istorie. Ma interesa mai mult partea gastronomica, atat cat se putea intelege din ea in goana unei saptamani cu o „agenda” extrem de incarcata. Oricum, precizarile tale sunt folositoare celor care vor sa viziteze acest oras si ma bucur ca retraiesti astfel amintiri placute.

  4. Ada spune:

    E superba ceramica portugheza, am si eu cateva piese de Coimbra, nu am ajuns pe acolo dar prieteni de-ai mei mi-au adus cate ceva, stiindu-mi pasiunea pt ceramica. E clar ca e scumpa, ca mai peste tot in Europa, poate e normal sa coste mult, pictura e manuala, totusi. Si ceramica romaneasca a ajuns sa aiba preturi prohibitive 🙁

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Este scumpa si pe la noi, dar tot nu ajunge la 23 de euro un bol, sau 67 de euro un platou. Ma rog, astea sunt preturi pentru turisti, nu stiu cat costa direct la producator, banuiesc ca maxim jumatate din pret.

  5. badday spune:

    am fost si eu in lisabona. mancarea nu m-a impresionat deloc. acolo pe unde esti tu cazat am comandat o supa de rosii pentru ca din cati eram atat am putut traduce din meniu (fara dictionar). fiecare dintre noi stia cate un pic de spaniola, engleza, italiana sau franceza, dar din pacate deloc portugheza. ospatarul nu stia nici o limba straina, curios pentru a acea zona chiar este una turistica.
    supa de rosii a fost infecta, era un fel de suc de rosii, dar mai prost decat cel facut de noi, in care au pus niste patrunjel sau nu stiu ce verdeata loco. cel mai castigat a fost un coleg care a cerut ceva la nimereala, orientandu-se doar dupa pret :). a avut noroc sa fie un fel de omleta, cu masline si ceva salam…

    si noi am ras si am facut fotografii la „urinol”, si chiar am zis ca civilizatia lor e putin aiurea…

    • Radu Popovici spune:

      @badday: Eu am noroc ca stapanesc bine limbajul culinar in cateva limbi, asa ca m-am desurcat cu meniul. De altfel, cred ca am si avut noroc ca am dat mereu peste meniuri in mai multe limbi. N-am mancat pe langa casa, deci nu stiu cum sunt scrise meniurile zonei, dar sigur voi face asta in zilele urmatoare. In ce priveste mancarea portugheza, pare OK pana acum, dar fara sa exceleze. Sa vedem cum se vor solda urmatoarele vizite la restaurant.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.