Asa cum îmi propusesem de ieri, la 9:30 eram deja în Mercado de Ribeiro, singura piata de alimente semnalata de ghiduri. Piata este situata destul de departe de noi si, din pacate, nu este nici pe traseul nostru de vizitare a rasului. Am facut, deci, un drum special pana acolo. Citisem lucruri frumoase despre ea (înfiintata în 1882, distrusa de foc si apoi reconstruita pe la 1902, renovata în 1930, peste 10.000 mp suprafata etc.), lucruri care atestau traditie si promiteau diversitate de marfuri si aflux de cumparatori, adica exact ceea ce îmi place la o piata a unei mari capitale.
Desigur, dupa ce am vazut anii trecuti extraordinarele piete barceloneze, La Boqueria si Santa Caterina nu ma asteptam ca Mercado de Ribeiro sa ma entuziasmeze. Şi nici nu a facut-o. As zice si ca nici nu avea cum, caci erau prezenti maxim 10 comercianti în sectiunea de legume si niciunul în cea de peste si carne.
Duminica piata este închisa si m-am gandit ca luni, dupa aceasta pauza, ar putea fi o foarte buna zi pentru vanzari. Ei bine, eram singurii „cumparatori”!
Nu sunt lamurit înca daca lunea este o zi proaspa, nici daca venisem prea devreme, ori prea tarziu; m-am uitat atent, nimic nu dovedea vreo activitate febrila la primele ore ale zilei, si nimic nu prevestea întetirea ei în orele urmatoare. Am facut cateva poze si am plecat cu buzele umflate, mai ales ca nu am gasit nimic deosebit (cu exceptia maniocului) nici printre legumele si fructele expuse pe standuri.
Am vizitat apoi Parque das Naçoes si Oceanariumul. Foarte frumoase, cu o mentiune speciala pentru Oceanarium care este unul dintre cele mai mari din lume. Am colindat apoi partea moderna a orasului care este remarcabila, iar cladirea garii Orientes, conceputa de celebrul arhitect Calatrava, este de-a dreptul senzationala.
În ce priveste mancarea, satui de atata bacalhau si peste la gratar, am facut o derogare de la regula si am mancat la un restaurant indian, aflat chiar la 50 m de casa noastra. A fost o surpriza extrem de placuta, caci bucatarul era indian (sau semana al naibii de bine cu un indian), orezul Basmati a fost perfect, iar cele doua curry-uri comandate, cel de creveti (caril camarao) si cel de crabi (xeque caranguejo) au fost extrem de aromate si picante exact atat cat trebuie.
Cateva vorbe bune despre vinurile de Vinho Verde (pronuntat aproximativ „viniu verdji”). Am baut deja cateva sticle, asa ca începem sa fi putintel în tema; bineînteles ma refer la vinurile de masa, nu la specialitati. Cele albe (branco) sunt foarte fructate, racoritoare, unele sortimente (cum este Casal Garcia) sunt chiar putintel acidulate, nu au „nas” puternic, adica aroma nu este deosebita, dar sunt foarte placute si usoare; sunt vinuri de masa, de cursa lunga, de baut la o discutie de cateva ore cu prietenii. Pretul este si el foarte bun, de la 3-4 euro sticla de 750 ml în supernarket, pana la 10 euro în restaurant. Daca ajungeti în Portugalia, nu le ocoliti.
Cam atata pentru astazi. Maine, directia Sintra, un fel de Mamaia combinata cu Sinaia, un loc celebru, în trecut locul preferat al regilor Portugaliei, un loc ce-mi starneste curiozitatea.
In aceeasi serie de articole:
Lisabona la cald – ziua 1
Lisabona la cald – ziua 2
Lisabona la cald – ziua 3
Lisabona la cald – zilele 5 si 6
Lisabona la cald – ultima zi
Lisabona la rece
Ma bucur Radu ca e totul ok in Lisabona.
Am fost incantati si noi de Alfama, si ma bucur ca stati acolo, e un cartier/zona absolut incredibila. Noi am stat mai langa piata centrala, dar doar ca am gasit un pret excelent la pensiune, €40 pe noapte, nu ca ar fi fost central.
Sper sa va bucurati de papabun si in Sintra, dupa vizita la castelul cel multicolorat 🙂 .
Distractie placuta si pofta mare!
@Cristi: Alfama este teribil de interesant. Am fost si in Sintra, si in Pena si ne-a placut foarte mult. Noi am platit 55 de euro pe noapte, pentru un apartament superb. Suntem foarte multumiti.