V-am promis ca voi reveni asupra scurtei (din pacate) calatorii la Lisabona, dupa ce amintirile vor fi apucat sa se sedimenteze putin. Am revazut fotografiile si mi-am recitit telegraficele descrieri de la fata locului, ca sa reintru în atmosfera. Pot sa va pun ca, dupa aceasta trecere în revista mi s-a facut dor de capitala lusitana.
Lisabona mi-a placut mult. Cand spun Lisabona ma refer la întregul oras: oameni, cladiri, atmosfera, istorie, cultura, piete, magazine, transport etc. Adica la toate acele elemente ce dau adancime unui întreg univers. Oamenii sunt extrem de binevoitori, amabili, placuti, modesti, muncitori si – calitate pe care o apreciez enorm, fiindca traiesc în Romania, unde ma “lovesc” des de concetatenii nostri – sunt bine educati. Daca ma gandesc bine, mai au înca o calitate: vorbesc o limba extrem de interesanta, care suna ca o spaniola vorbita cu un puternic accent moldovenesc si care pare sa nu se potriveasca deloc cu varianta ei scrisa. Poti citi si întelege cam 30% din portugheza, dar cand o auzi vorbita, intri în ceata densa. De unde nu te astepti ti se agata de auz cate un “s”, “a”, sau “j”.
Cartierele vechi sunt fermecatoare. Nu foarte curate, pline de un farmec usor decrepit care parca te învaluie cu o aura misterioasa si romantica. Casele sunt decorate cu azulejos, unele dintre ele foarte frumoas, strazile sunt înguste, întortocheate, pavate cu pietre albe si zig-zagheaza pe… verticala, caci mereu urci sau cobori, indiferent de directie. Bine ca iarna nu ninge la Lisabona, caci cartiere întregi, ca Alfama, Bario Alto, Baixa si Belem ar fi un derdelus imens.
Cartierele moderne sunt curate, mult mai curate ca Bucurestiul, arhitectura este moderna iar transportul este de o punctualitate care m-a uluit.
Criza este însa vizibila si la ei. Multe cladiri par parasite, altele, la fel de multe, sunt de vanzare. Cred ca un sfert din restaurantele întalnite erau si ele în aceeasi situatie. Fiindca am adus vorba de restaurante, trebuie sa scriu în sfarsit cateva randuri si despre mancare.
Mancarea portugheza din cartile de bucate este foarte interesanta. Robusta, satioasa, fara “înflorituri”, cu ingrediente proaspete, condimentata potrivit, pline de gust si arome naturale, acompaniata de vinuri de buna calitate. Gatita bine si cu dragoste probabil ca exact asa este. Restaurantele pe care si le poate permite turistul obisnuit, servesc însa alta… mancare de peste.
Cele mai multe aratau ponosite, iar chelnerii aratau si ei ca si cum ar fi purtat hainele de saptamana trecuta. M-am uitat de cateva ori cum pleaca vasele murdare si se intersecteaza pe drum cu cele care veneau cu mancare proaspata, cum usa de la closet era aproape lipita de cea de la bucatarie, cum singura toaleta deservea atat clientii cat si ospatarii si bucatarii, cum farfuriile cu preparate calde erau neîncalzite, cum chelnerul îsi baga degetele dincolo de marginea farfuriei si multe altele. Îmi închipui cum aratau bucatariile….
Sunt sigur ca la noi aceste restaurante nici nu ar fi primit aviz de functionare. Nu-i vorba, la noi legislatia este cea din UE, adica aceeasi ca în Portugalia, dar se aplica aberant si discretionar, lasandu-te practic la cheremul autoritatilor; legea pare facuta în asa fel încat sa înlesneasca functionarimii accesul larg la spaga, mita si bacsis. Încep sa ma îndoiesc ca “bacsis” ar fi un cuvant preluat de la turci, mai ca-mi vine a crede ca ei l-au luat de la noi…
În fine, ca sa revin la mancarea portugheza, nu am fost încantat de ce am mancat la restaurant: în multe cazuri bucatele erau fara gust, fara textura, cam fade. Am avut însa si experiente placute, mai ales cu bucatele gatite mai simplu, fara sosuri. Pestele este bun, mai ales la gratar (am mancat unul memorabil, o dorada, în Sintra), fructele de mare sunt si ele bune, porcul îl gatesc în multe feluri, dar cam gras pentru gustul meu. Orezul este mai degraba de ocolit, nu prea stiu sa-l gateasca, sau soiul de orez nu este prea prietenos. Este poate nedrept sa compar soiul local cu Basmati, Jasmine sau Arborio, dar n-am ce face daca astea sunt standardele cu care m-am obisnuit.
Carnatii lor m-au “terorizat”, nu mi-a placut niciunul: un sfat gratuit, ocoliti sangeretele, n-am mancat niciodata ceva mai scarbos, si slava Domnului, am gustat în Asia si insecte, si viermi prajiti si diverse alte chestii despre care prefer sa nu stiu ce au fost, dar macar erau bune la gust.
Leguminoasele sunt OK, am încercat naut si fasole. Mi-a displacut însa modul în care sunt gatite legumele: rasfierte, flescaite, fade… total neprietenoase.
În concluzie, restaurantele din cartierele turistice au ca scop facutul banilor, nu servirea unei gastronomii traditionale si de calitate. Sunt… era sa zic “fabrici de mancare”, dar de fapt sunt doar la nivelul unor “ateliere”.
Gasiti o multime de restaurante indiene, chinezesti, africane, italienesti etc. Am încercat unul indian, si ne-a oferit una dintre cele mai bune mese luate acolo. Aveti deci o rezerva demna de luat în seama în aceste restaurante, mai ales ca cele indiene prezinta în special preparate din Goa, cele chinezesti mancaruri din Macao, cele africane bucate din Mozambic si Angola, adica zone influentate culinar de Portugalia; pot fi deci asimilate oarecum bucatariei locale.
Vinurile portugheze sunt foarte bune si pentru toate buzunarele. Porto, Madeira, Vinho Verde, Douro, toate merita atentie. Preferatul nostru a fost Vinho Verde foarte rece, o licoare sprintara, usor sampanizata, racoroasa, extrem de prietenoasa si potrivita mai ales zilelor de vara. Aluneca usor pe gat, mergea foarte bine cu peste, fructe de mare, salate si gratar de pui. Extrem de agreabil, Vinho Verde a fost o surpriza foarte placuta.
Foarte buna si patiseria portugheza. Pasteis de Belem, sau de Nata (sunt acelasi lucru), sunt excelente, desi fiecare îmbucatura este o mica bomba calorica datorita cantitatii imense de galbenusuri de ou, la care se adauga, agravand problema, zahar, unt si lapte. De fapt cea mai mare problema a acestor pasties este gustul lor extraordinar. Ai manca kilograme întregi si nu te-ai satura de ele!
Pietele Lisabonei au ramas oarecum un mister. Adica piata, caci am putut depista una singura, Mercado da Ribeira, socotita cea mai mare din oras. Departe de efervescenta si eleganta pietelor din Barcelona, sau de uluitoarea diversitate si de tumultul celor din Asia, Mercado da Ribeira este o piata spatioasa, dar cam în lipsa de marfa si de cumparatori.
Nu am vazut niciodata o piata atat de pustie, desi oferta de marfuri era destul de interesanta: mult peste, fructe legume, leguminoase, mustar, ceva sosuri iuti preparate din piri-piri, muraturi si flori.
Zero condimente, slab de tot la capitolul carne, la fel la lactate. Una peste alta, ma asteptam la mai mult de cea mai mare piata a unei capitale europene civilizate si, banuiam eu, înca nu atat de afectata de “fenomenul supermarket”. Voi folosi totusi ca ilustratii doar fotografii din piata, caci materialul foto referitor la mancare a fost postat în serialul dedicat Lisabonei.
Dupa Bruxelles si Lisabona, mi-am ajustat pretentiile culinare. Nu ma mai astept la nimic bun în restaurantele din zonele turistice. Daca voi da peste ceva decent, voi sti ca am aproape am atins maximul posibil. Daca voi gasi ceva cu adevarat bun, ma voi considera deja fericit si norocos!
Cu toate “maraielile” mele legate de prestatia restaurantelor din Lisabona, alte cusururi importante nu am putut depista. Lisabona merita cu prisosinta sa fie vizitata. Ştie sa ti se agate de suflet si sa se faca iubita. Plimbati-va, ascultati fado, beti un Vinho Verde rece ca gheata si comandati mancare simpla: peste la gratar, creveti cu usturoi, fripturi… nu va complicati cu mancarea lor gatita. Şi, mai ales, nu uitati de pasteis, doar pentru ele si tot merita batut drumul pana acolo.
In aceeasi serie de articole:
Lisabona la cald – ziua 1
Lisabona la cald – ziua 2
Lisabona la cald – ziua 3
Lisabona la cald – ziua 4
Lisabona la cald – zilele 5 si 6
Lisabona la cald – ultima zi
Mi-e ft dor de Lisabona! incerc sa gasesc resurse sa ma pot intoarce curand acolo si sper ca pana in primavara anului viitor sa o pot faca, macar pt cateva zile… M-a fascinat totul, insa, parca cel mai frumos lucru de acolo sunt oamenii… toti emana o energie si o bucurie de a trai extraordinara!
Despre mancare, pot sa spun ca cea mai buna masa am avut-o la un restaurant mexican, situat in cel mai mare outlet, cel de pe malul celalalt al raului. Nici nu mai stiu cum se numeste, insa, acolo am mancat prima data banane verzi pane si au fost geniale! Un restaurant cu fel principal gratar din orice carne iti trece prin minte, cu o garnitura compusa din vreo 10 feluri, superdiversificate. Daca ajungeti si il incercati, as fi curioasa de parerea voastra!
In rest distrati-va si profitati de timpul petrecut acolo pt ca veti avea parte de multa nostalgie dupa ce veti parasi orasul!
@lulu: Foarte adevarat. Oamenii mi-au facut si mie o impresie extraordinara.
Lisabona este un orax superb…incredibil de frumos…adica toata Portugalia ii frumoasa…am fost si eu acolo si am stat 8 ani de zile…si ma bucur foarte mult pt ca mio placut la nebunie…oamenii de acolo sunt foarte amabili si muncitori…
@ana maria: Si mie mi-au placut enorm si Lisabona, si oamenii, si fado. m-as reintoarce acolo oricand. Te invidiez ca ai stat acolo atatia ani. 🙂
Peste doua saptamani plec intr=o excursie in Portugalia!
Multumesc frumos pentru sfaturi. Ma documentez, totdeauna, inainte de plecare.
p.s. peste spuneti , doar pestele este sigur?
@Incertitudini: Pestele gatit simplu, pe gratar, mi-a placut mie cel mai mult. La fel carnea si crevetii. Cred ca am si avut ghinion la alegerea restaurantelor. Nu va luati neaparat dupa mine, mergeti pe mana dvs. Vedeti cum arata preparatele, cereti lamuriri, uitati-va si ce mananca cei din jur.
Da, Barcelona are niste piete frumoase, iar cea de pe Ramblas are “un ceva” deosebit.
Cat priveste Lisabona, pacat ca nu ati mancat un bacalao, indiferent de cum era pregatit. Sunt specialisti. Apoi, si un “rodaballo” (e un peste tip calcan) pregatit de eiar fi fost superb. Mmmmm….
Lisabona are un iz deosebit. E un oras foarte frumos. Merita sa fie vizitat.
@monica: Bacalhaua ma mancat, dar din pacate nu nu l-a gatit vreun specialist. A fost doar banal si cam plin de ulei. In rest, iubesc Lisabona.
si eu am fost tare dezamagita de Mercado da Ribeira 🙁
@Mazilique: Pai nu cred ca avea cum sa nu dezamageasca. Mi-as fi dorit sa particip cateva zile macar la viata unei familii portugheze, sa vad de unde se aprovizioneaza ei si ce isi pregatesc de-ale gurii acasa. Am legat o oarecare amicitie cu gazdele noastre, poate mai trecem pe acolo peste 2-3 ani si ii voi ruga sa ne fie ghizi culinari in jurul Lisabonei. Am facut ceva asemanator in Creta si am descoperit lucruri incredibil de interesante.
Radu, te inteleg perfect. Poti face ce zice fatduck doar cu riscul de a-ti desfacsura tot concediul in cautare de restaurante cu culoare locala si necontaminate de turisti. Am avut sansa sa locuiesc 6 luni la Paris si doar asa am reusit, avand deci mult timp disponibil, sa descopar localurile din cartierele neturistice, relativ ieftine si cu mancare foarte buna.
draga radu, daca ai stii de cite ori m-am certat cu nevasta pentru ca o tiram rupta de foame prin cartiere neturistice, folosindu-mi doar intuitia pentru a gasi un restaurant stiut doar de localnici.
de cele mai multe ori am reusit sa descopar adevarate nestemate, de care autorii ghidurilor nici nu auzisera. plus ca mi-am facut si o tehnica atunci cind aleg un restaurant oriunde in europa:
1. meniul sa nu fie trecut la intrare in engleza
2. sa fie plin de oameni care sa para de-ai locului
3. sa nu existe niciun magazin de suveniruri sau atractie turistica pe o raza de minim un kilometru
si acum imi aduc aminte de o bodega din praga, unde am mincat cea mai buna supa de varza de pe pamint. de ce am intrat acolo? pentru ca vazusem pe geam o gasca de batrinei jucind carti.
@fatduck: Asta inseamna ca iti rupi mult din timpul care la mine este destinat acelor “must do” din orice oras cu ceva istorie si arta prin el. La mine calatoriile acestea sunt cam de 1 saptamana si nu am timp sa colind dupa carciumioarele despre care povestesti. Criteriile tale sunt OK si, intuitiv, le stiu si eu, dar ma lovesc de lipsa de timp. Nu am cand merge 4-5 Km doar ca sa mananc ceva de-al locului si, in plus, vacanta este pentru amandoi, adica si pentru sotia mea, nu doar pentru mine. Nu pot sa nu tin cont si de ceea ce-si doreste ea.
Asta este, pe viitor voi incerca sa aloc 2 saptamani unui astfel de oras, ca sa am timp de toate cele. 🙂
Eu nu m-as muta la Barcelona, din cauza de barcelonezi, dar la Lisabona as face-o cu mare placere. Sicilia este de mult timp pe lista mea, dar isi asteapta randul, ca si Vienam, Laos, Indonezia, Malaezia, Brazilia, Maroc, Tunisia si multe multe altele. 🙁
excelent, se pliaza extrem de mult cu ceea ce am trait si eu in noiembrie 2009 acolo.
la fel, am ramas si eu putin descumpanit ca nu sunt piete dese de legume, asa cum sunt, de exemplu, in palermo (nu vorbim de barcelona/alte orase mari).
de aceea, cand timpul iti va permite, si fiindca esti iubitor de gastronomie iti recomand o excursie in sicilia.
pentru mine, dupa atatia ani de calatorii cuinare, cred ca e paradisul culinar nr.1 – in materie de piete.
eu am zis, chiar daca prefer zonele nordice ale europei, din motive de clima si de sange nonlatin (o chestie personala, nu ma intreba 🙂 ) – dovada ca m-am mutat in irlanda, ei bine ptr, mine barcelona si lisabona ar fi orasele din sudul europei in care m-as muta oricand.
lisabona – in concluzie – e superba prin totalitatea a ceea ce este ea 🙂 .
Eu, ca o scorpioana ce sunt, nu aduc laude daca nu cred in ceea ce spun, iar cand critic ceva nu o fac nici cu rautate nici cu invidie (iar la auto-critica stau si mai bine). Daca site-ul nu ar fi fost bun, nu m-as fi fidelizat. Adevarul este ca in acest domeniu faci treaba buna; treci bine peste medie !
Si acum gata cu laudele !
Am citit toata seria de articole despre Lisabona. Ai scris lucruri interesante si utile celor care ar dori sa calatoreasca acolo si sa nu-si strice stomacul cu cozido a portuguesa. Ai dreptate, pentru un bucatar scrii excelent si faci poze foarte bune! 🙂
lisabona trebuie neaparat vizitata de revelion. o sa va ploua, o sa va rataciti pe stradutele imposibil de in panta, nu o sa va dea pe spate mincarea, mai ales in centru (daca mergeti in restaurantlee mici cit o garsoniera confort 2 din cartiere, o sa fie cu totul altceva – am mincat intr-un asemenea stabiliment bacalhau cu niste cartofi fierti la aburi de mi-au schimbat filozofia culinara)
totusi, merita sa prindeti revelionul aici, cind toti ies la miezul noptii pe balcoane cu oale,tigai, cratite plus linguri cit mai mari. si bat in ele pina se sperie toate necazurile de mai an.
@fatduck: Cred ca asta ar fi cea mai buna solutie cand calatoresti: sa cauti carciunile din cartietrele nebatute de turisti, sau sa fii invita la masa de localnici, acasa la ei. Partea proasta cu carciumioarele din cartierele ne-turistice este ca nu am timp sa umblu dupa ele (vreau sa vizitez cat mai multe locuri importante, ca biserici, muzee, castele etc.), mai ales daca stau doar cateva zile.
Multumesc pentru reluarea calatoriei la Lisabona cu comentarii si fotografii; relatarea este sugestiva, interesanta si cititul este o placere; talentul gastronomic este dublat de cel al scriiturii, fapt constatat de mine de la primele retete descoperite aici. Ne-ai invatat rau ! ?
@Mirela Stanescu: Multumesc, esti amabila, ca intotdeauna. Pentru un bucatar scriu binisor, pentru un fotograf gatesc acceptabil, iar pentru un scriitor fac poze bunicele. 🙂
Multumesc pentru detalii Radu. Asteptam post-ul asta si sper sa ma simt la fel de bine in Lisabona.
@Cristi Gheorghe: Iti doresc din tot sufletul. Bafta!