Mâncătorii de paste

Dacă vă număraţi printre cei care preferă oraşe ca Viena, Frankfurt sau Zurich, este posibil ca Napoli să nu vă placă. Nu este caracterizat, nici pe departe, de curăţenia cvasi-farmaceutică din oraşele germano-austriece-elveţiene şi nici nu pare a fi guvernat de aceleaşi legi, fie ele juridice, fie naturale. Este un oraş aglomerat, destul de murdar, plin de „cicatricele” lăsate de nenumăratele străzi şi imobile aflate în reparaţie, cu o circulaţie haotică, demnă de Istanbul sau Bangkok, cu câini vagabonzi şi cerşetori.

Dacă însă vă număraţi, ca şi mine, printre cei care respiră cu plăcere şi nesaţ aerul Mediteranei şi care trepidează la ritmurile acesteia, vă va plăcea cu siguranţă. Cu toate micile sale defecte, Napoli este un oraş plin de personalitate, viu, dinamic, „mustind” de energie, cu clădiri monumentale, străzi vechi şi pitoreşti şi, aş îndrăzni să spun, plin de căldură, deşi acest sfârşit de martie m-a întâmpinat acolo cu vânt, frig, nori şi ploaie.
Napoli 2011
Am închiriat un mic apartament pe via Toledo (un fel de Calea Victoriei în Bucureşti), care a costat simţitor mai ieftin decât un hotel şi a avut avantajul că se afla la cel mult 15-20 de minute de mers pe jos de oricare dintre punctele de interes ale oraşului. Mai mult, era practic la 10 metri distanţă de Quartieri Spagnoli, una dintre părţile vechi ale oraşului, un cartier extrem de pitoresc şi plin de viaţă. Poate cei mai în vârstă dintre dvs. îşi amintesc filmele italieneşti din anii 60-70, cu clădiri aglomerate, rufe întinse şi copii ţipând, cu gospodine care strigau în gura mare, cu bărbaţi mustăcioşi care ieşeau la geam, în maiouri, ca să tragă câteva fumuri de ţigară. Filmele acelea cu Alberto Sordi şi Ana Magnani, cu Marcello Mastroianni şi Claudia Cardinale, cu Sofia Loren şi Monica Vitti. Filmele au avut ca decor locuri ca acesta şi, credeţi-mă, a fost unul dintre cartierele care mi-au plăcut cel mai mult. Nu doar datorită pitorescului indiscutabil, ci şi datorită magazinelor alimentare şi restaurantelor.
Napoli 2011
Este unul dintre locurile în care mai rezistă aprozarele de cartier (pline de anghinare, sparanghel, flori de dovleac, roşii, vinete, citrice), micile măcelării, pescăriile care oferă creveţi, caracatiţe, calmari, dorade, hamsii, scoici şi midii vii, magazinaşele cu paste, vinuri şi uleiuri, ca şi cârciumioarele mici, cu doar câteva mese, unde se mănâncă excelent şi la preţuri convenabile.
Napoli 2011
Fiindcă vorbim de mâncare, trebuie spus că Napoli nu este doar locul de naştere al pizzei moderne (voi posta foarte curând un articol despre acest lucru) ci şi oraşul în care pastele sunt la ele acasă. Cândva, prin secolul al XVII-lea, Napoli şi-a dublat populaţie, trecând de la 200.000 la 400.000 de locuitori (astăzi are peste 1.700.000). Napolitanii fuseseră cunoscuţi până atunci ca „mâncători de frunze”, căci alimentul preferat erau legumele. Dublarea populaţiei, fenomen care s-a petrecut în întreaga Europă la începutul Epocii Moderne, nu a însemnat însă şi dublarea producţiei alimentare. Legumele şi carnea au început să lipsească, iar perioadele de foamete au început să fie tot mai dese. Irlandezii şi germanii s-au salvat cu cartofi, dar salvarea napolitanilor a venit de la paste, care au început să fie produse în cantităţi din ce în ce mai mari, acoperind necesarul de carbohidraţi al unei populaţii aflată în creştere.
Napoli 2011
Din „mâncători de frunze” napolitanii s-au transformat în „mâncători de paste” şi nici nu vă puteţi închipui câte feluri de paste se comercializează în magazinele alimentare ale oraşului. Am văzut acolo nu doar sute de feluri de paste despre care auzisem deja, dar şi multe alte zeci de feluri despre care habar nu aveam. Am mâncat paste aproape în fiecare zi, de la lasagna la paccheri şi de la radiatori la taglieroni, cu tot felul de sosuri, în special pe bază de roşii.
Napoli 2011
Napoli 2011
Nu vreau să mă întind prea mult cu acest articol, aşa că voi menţiona doar foarte pe scurt o altă specialitate a zonei, şi anume Limoncello, celebrul lichior de lămâi (Campania, regiunea unde este situat Napoli, fiind renumită pentru „agrumi”, adică citrice: lămâi, portocale si citroane (sau citronuri?), adică Citrus medica, un fruct pe care eu l-am văzut până acum doar aici, asemănător unei lămâi uriaşe, cu coaja bulbucată), care se comercializează în zeci de calităţi şi chiar în mai multe variante, combinat cu diverse alte arome, cel mai popular astfel de limoncello fiind unul uşor amărui, aromatizat cu vreo 30 de ierburi, rădăcini şi fructe diferite.
Napoli 2011
Vă las să priviţi fotografiile şi vă recomand o vizită, chiar scurtă, la Napoli. Există o expresie despre care pomenesc absolut toţi cei care trec prin Napoli: „vedi Napoli e poi mori”, adică „să vezi Napoli şi apoi să mori”, căci ai văzut, se pare, tot ce poate fi mai minunat. Nu zic nu, oraşul este frumos, dar nu chiar într-atât încât să mori pentru el. Aş prefera „vedi Napoli e poi ritorni”, adică, „vezi Napoli şi apoi întoarce-te acolo”. Eu asta am de gând să fac.
Napoli 2011

Citeste si articolul →   Mic concediu Sicilian (3)

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011


  1. Cristina spune:

    Buna ziua tuturor. Napoli….pentru mine este a doua casa, sotul meu fiind aproape napoletan, adica la 60km de Napoli. Eu am norocul sa inteleg si sa vorbesc putin dialectul lor, deci este un avantaj. Dar si fara sa-l intelegi, napoletanii sunt ca no, ospitalieri, simpatici, distractivi…si daca n-au un euro in buzunar, ei canta si sunt veseli. Cat privesc gunoaiele, fac parte din decor….acolo este vorba de cei care gestioneaza gunoiul, adica Camorra. Mancarea? Eu sunt obisnuita, acasa si eu gatesc paste, diverse retete. Noroc ca (scuze de cacofonie) este un magazin in Baneasa care vinde Prodotti tipici italiani, tot ce vrei..de la paste, salamuri, prosciutti, formaggi, vini, olio, pane..etc. Pizza? Mie imi place pizza lor, in general Margherita. Si eu fac acasa foarte des, ne place. Dulciuri? Celebrul Baba`, un fel de savarina (dar in alta forma) insiropata cu mult rom si cu crema de vanilie, foarte bun. Sau celebrele sfogliatelle, niste pateuri din foetaj cu crema de vanilie. Si gata cu mancarea…mergem la Sorrento care este foarte frumos si unde sunt cele mai bune lamai din care se face celebrul limoncello. Mergem si la Capri? Sau la Pozzuoli unde s-a nascut Sofia Loren? despre astea, cu proxima ocazie. Sa aveti un weekend minunat, oriunde va aflati.

  2. Pantea Mircea spune:

    „vedi Napoli e poi mori”, adică „să vezi Napoli şi apoi să mori”

    Se spune că în trecut a existat un sat lîngă Napoli, numit Mori. Iar zicala era „să vezi Napoli şi apoi să vezi şi Mori”. Sensul acestei zicale fiind că pot fi importante atît lucrurile mari cît şi cele mici. Apoi, treptat, zicala s-a transformat în cea pe care o ştim azi, deoarece toată lumea auzise de Napoli, dar nu prea se ştia ce e cu acest Mori.
    S-ar putea să fie doar o legendă urbană.

    • Radu Popovici spune:

      @Mircea: Interesant. Desi singurul Mori inregistrat este in alta provincie, Ventano parca, la vreo 800 km distanta de Napoli. Poate a existat un oras antic Mori? Atunci de ce expresia este in italiana si nu in latina: „Videre Neapolim et Mori”? 🙂

  3. kris spune:

    Napoli „mille colori” cam asa vad eu orasul iubit sau urat de multi. Si ca sa vezi toate „culorile” ar fi nevoie sa traiesti efectiv aici. In 16 ani de cand stau eu nu pot sa spun ca am vazut tot Napoli si probabil nici nu voi avea cum sa ating toate coltisoarele 🙂
    Radu, ai prins si o perioada in care e chiar foarte murdar orasul (iar pb gunoaielor!) din fericire nu e mereu asa (curatenia strazilor se face in fiecare dimineata si chiar de doua pe zi).
    Cat despre probleme…sunt multe, dar tineti cont ca suntem peste 2 milioane de locuitori, aproape 6 milioane in toata Campania. Si..ar mai fi de continuat dar ma opresc aici.
    Ma bucur ca pe ansamblu ti-a placut pe la noi 🙂

  4. kris spune:

    „Vedi Napoli e poi mori ” era de fapt „vedi Napoli e poi vai a Maiori (pe coasta amalfitana) 🙂
    Eu am cam vazut toata Italia, panoramele de la Napoli raman unice cu siguranta (vezi Posillipo, Vomero, etc) 🙂

  5. Claudia spune:

    La Napoli nu am ajuns, inca; sper sa facem o calatorie acolo in curand.
    Foarte frumos prezentat, mi-am adus aminte de pietele ambulante de la Milano, care seamana un pic cu cele de la noi; foarte curate si cu produse variate.

  6. cristi-j spune:

    ai spus ca „nu vreau sa ma intind prea mult cu acest articol” … eu as fi preferat sa te intinzi cat de mult posibil … hahaha
    frumoase poze si nasc un pic de invidie si frustrare ca nu sunt destule astfel de locuri si suficient de accesibile si pe la noi .
    astept articolul cu pizza si o sa comentez mai mult acolo .

  7. Katze spune:

    Hallo,
    Nu cred ca intentia acestui blog este de a jigni diferitele nationalitati care isi impart „batrana Europa”.
    Ar fi insa pacat sa ne lasam influentati de parerile masei occidentale sau orientale!
    Sau ma insel? 🙂
    O seara placuta
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Asa este, nu te inseli, dar ne lasam fara voie influentati de prejudecati, de mass-media, de propriile experiente. Nu putem sa nu reactionam atunci cand simtim o nedreptate. Acum ce sa fac, turistii cu pricina m-au umplut de manie. Nu am vrut sa jignesc, ci doar sa „echilibrez” putin balanta, sa indepartez cumva acel dispret afisat de ei fata de orasul in care erau oaspeti.
      Asta am simtit atunci. Imi pare rau ca asta te-a ofensat si te inteleg, asa ca, te rog, primeste scuzele mele adresate civilizatiei germane si hai sa ne oprim aici.

  8. Radu Popovici spune:

    @Katze: Germanii au coborat din Scandinavia, teritoriu care era dincolo de ultima Thule, asa ca din punctul de vedere al grecilor si romanilor erau barbari ce traiau dincolo de granitele Europei asa cum o concepeau ei.
    Desigur exprimarea mea nu a fost totalmente corecta si daca te lezeaza pot sa o modific spunand: „cand inca germanii nu aparusera pe scena istoriei”.
    Oricum, nu am vrut sa-i jignesc pe germani ci doar sa critic modul in care se comporta unii dintre ei. Exact ca occidentalii care viziteaza Romania si, odata intorsi acasa, vorbesc doar despre gropi, gunoaie, caini vagabonzi si coruptie, ignorand in mod nedrept lucrurile bune vazute.

  9. Katze spune:

    Hallo,
    am o nelamurire! Ai scris mai sus ” cand inca germanii nici nu calcasera prin Europa „. M-ar interesa sa aflu cand au venit in Europa si de unde???
    ana maria ciolacu@ cred ca vara purtau blana de iepure iar, iarna aveau nevoie de blanuri mai groase caci in tinuturile nordice este mai frig.
    In ce priveste imperiul roman ar trebui sa ne amintim de granitele sale si de amestecul diferitelor „nationalitati” care au contribuit la imensa dezvoltare culturala a latinilor! Traian, Apollodor nu s-au nascut in Roma!
    O seara placuta
    Katze

  10. alison spune:

    multumim ,frumos de tot! gindindu-ma la filmele acelor ani imi dau seama ca ai evocat exact acele scene care mi-s intiparite in creier, deja am inceput sa simt forfota aceea frumoasa, care pentru mine exprima un fapt foarte simplu: bucuria de a trai… senzatie care pare estompata aici, daca nu chiar lipsa, de multe ori…

    • Radu Popovici spune:

      @alison: Acolo parca traiesti in alta epoca. Daca nu ar fi motocicletele si masinile moderne, ai zice ca locul a ramas incremenit in anii ’60-’70. 🙂

  11. mircea spune:

    Mie imi plac curatenia si ordinea germana, dar si veselia si dinamismul mediteranei. Si soarele. 🙂 Mi-a placut articolul si cred ca nu mi-ar strica nici mie un drum la Neapole.

  12. Ana Maria Ciolacu spune:

    Eu locuiesc in nordul Italiei, in Bologna, unde pastele se fac mult in casa, proaspete (cine are timp bineinteles,iar eu am) si au o mare importanta in alimentatia italienilor. Privesc si eu cu amaraciune spre ce se intampla in Sud, mai ales in Napoli. E de plans sub multe aspecte, iar gunoiul e cel mai nesemnificativ din ele. 🙂 De la 18 la 80 de ani mii de orbi intr-un singur cartier, in altul mii de invalizi, toti ies la pensie la 30 de ani fara sa fi muncit o zi in viata lor si mai au si insotitori platiti de stat (!!!) adica de noi, restul tarii, care chiar platim taxele (ca in Sud asta e un sport care nu se practica). Mafia inca topeste in acid „rau platnicii”, etc. Astea sunt adevaruri, insa cum ai spus tu si cum spune si iubitul meu: nu putem uita un lucru, cand nemtii si englezii traiau in copaci si se imbracau cu piei de iepuri, in leaganul civilizatiei romanii se imbracau in matasuri fine, cu bijuterii de aur si locuiau in palate. Asta e, nu toti pot fi perfecti…Viva la pasta!! :))

    • Radu Popovici spune:

      @Ana Maria: Asa este. Romanii se imbracau bine si aveau bijuterii, dar mai construiau si apeducte, aveau poeti, istorici, filozofi si oratori, faureau o gastronomie si au civilizat toata Europa. Multi uita lucrurile astea.
      Sigur ca Napoli are defecte, dar nu este singurul oras cu lenesi, hoti si mafioti.

  13. Nelu_A spune:

    Nici mie nu mi-a placut pizza servita in Italia. Si cred ca este o parere unanim confirmata de toti românii cu care am vorbit si care au vizitat Italia.

    Cât despre gunoaiele din orase, pot spune ca strazile din Milano pareau stradutele din zona Grivitei 🙂 In schimb orasele mici precum Verona, Padova sau chiar Venetia au avut un farmec deosebit.

    Nu am vizitat pâna acum decât nordul Italiei, astfel incât orice recenzie a sudului este binevenita. Oricum este o zona mai pitoreasca, lipsita de tenta industriala a nordului.

    Multumesc, Radu, si iti urez sa te delectezi pe mai departe cu frumusetea si savoarea napoletane!!!!

    • Radu Popovici spune:

      @Nelu_A: Cu pizza am avut si eu experiente mai curand neplacute la Napoli. Asa este, gunoaie sunt peste tot, dar cred ca o opinie obiectiva asupra unui oras nu tine cont doar de murdaria de pe strazi, ci si de toate celelalte aspecte. AM vazut un grup de turisti germani care fotografiau ostentativ un maldar mare de gunoi (era impresionant de mare, dar 99% din el erau ambalaje de la magazinele din zona, si inca multe dintre ele ambalate in saci de plastic, adica nu erau resturi scarboase). Pun pariu ca s-au dua acasa, in oraselele lor trase cu rigla, si au aratat pozele prietenilor; probabil au comentat: „Ia uite ce mizerie fac macaronarii astia… ce necivilizati”, uitand ca propria lor civilizatie se datoreaza in mare masura civilizatiilor vechi din Italia, atat de vechi incat erau la apogeu cand inca germanii nici nu calcasera prin Europa.

  14. mira spune:

    Zilele trecute am vazut pe national geo. un documentar, cu partea nevazuta a orasului Napoli, gunoi in mijlocul strazii, da’ multtt!
    Cu 11 ani in urma am fost in Italia- Roma, Venetia, si am locuit timp de o sapt langa Napoli. A fost o experienta groaznica as putea spune, fusesem intr-o competitie sportiva internationala, conditii de cazare sub ale noastre, cu mult…insa pe stada gaseam mereu tarabe cu fructe proaspete, timp de o sapt numai fructe am mancat…nu mi-a placut mancarea lor! Desi ador pizza si pastele…nu le-am putut manca, din cauza unui condiment(nu era oregano). In schimb inghetata e super!
    Acum locuiesc langa Frankfurt am Main, e curat, liniste, dar imi lipsesc legumele si fructele adevarate. Si aici sunt piete, fie miercuri, vineri sau sambata, depinde de oras. Dar fructe si legume sanatoase ca acasa, nu-s nicunde !

    • Radu Popovici spune:

      @mira: Mie mi-a placut orasul, cu toate gunoaiele sale. Mi-a placut si mancarea, pastele chiar sunt foarte bune. nu stiu ce condiment ti-at fiputut displace atat de mult, caci in afara de usturoi, ceapa, busuioc, oregano, rozmarin, piper, capere si ardei iute nu prea folosesc altele.

  15. mircea spune:

    eu am fost la Neapole anul trecut si am avut exact aceleasi senatii ca tine. cred ca ai prins bine spiritul orasului atat cat poate fi el surprins in cateva zile. nu ne-ai spus cum ti s-a parut mancarea acolo.

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Am de gand sa vorbesc si despre mancare in articolele viitoare. A fost buna, uneori chiar foarte buna, cu exceptia pizzei care nu mi-a placut deloc. In fine, mie nu-mi place pizza de felul meu, asa ca s-ar putea sa fie doar vina mea. 🙂

  16. Laura Pricop spune:

    Pare un oras pe gustul meu. Niciodata nu am inteles fascinatia unora dintre prietenii mei pentru Viena; mie mi se pare un oras „mort”, lipsit de scinteie. In fine, fiecare cu preferintele sale.
    Mi-au placut mult si pozele si am retinut si link-ul pe care se poate gasi cazare. Ai zburat cu low-cost?

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: Da, am zburat cu Blue Air si a fost OK. Atentie sa te duci doar cu bagaje de mana, caci te taxeaza cu 30-35 de euro pentru fiecare valiza mare, care merge in cala. 🙁 Eu am patit-o. Bagajul a costat cat un bilet.

  17. Alex spune:

    M-a intrigat mult povestea cu ‘inchiriat apartament mai ieftin ca la hotel’. Ai folosit vreun site pentru asa ceva, sau cunosteai pe cineva?
    Multumesc

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.