Mancatorii de paste

Daca va numarati printre cei care prefera orase ca Viena, Frankfurt sau Zurich, este posibil ca Napoli sa nu va placa. Nu este caracterizat, nici pe departe, de curatenia cvasi-farmaceutica din orasele germano-austriece-elvetiene si nici nu pare a fi guvernat de aceleasi legi, fie ele juridice, fie naturale. Este un oras aglomerat, destul de murdar, plin de „cicatricele” lasate de nenumaratele strazi si imobile aflate în reparatie, cu o circulatie haotica, demna de Istanbul sau Bangkok, cu caini vagabonzi si cersetori.

Daca însa va numarati, ca si mine, printre cei care respira cu placere si nesat aerul Mediteranei si care trepideaza la ritmurile acesteia, va va placea cu siguranta. Cu toate micile sale defecte, Napoli este un oras plin de personalitate, viu, dinamic, „mustind” de energie, cu cladiri monumentale, strazi vechi si pitoresti si, as îndrazni sa spun, plin de caldura, desi acest sfarsit de martie m-a întampinat acolo cu vant, frig, nori si ploaie.
Napoli 2011
Am închiriat un mic apartament pe via Toledo (un fel de Calea Victoriei în Bucuresti), care a costat simtitor mai ieftin decat un hotel si a avut avantajul ca se afla la cel mult 15-20 de minute de mers pe jos de oricare dintre punctele de interes ale orasului. Mai mult, era practic la 10 metri distanta de Quartieri Spagnoli, una dintre partile vechi ale orasului, un cartier extrem de pitoresc si plin de viata. Poate cei mai în varsta dintre dvs. îsi amintesc filmele italienesti din anii 60-70, cu cladiri aglomerate, rufe întinse si copii tipand, cu gospodine care strigau în gura mare, cu barbati mustaciosi care ieseau la geam, în maiouri, ca sa traga cateva fumuri de tigara. Filmele acelea cu Alberto Sordi si Ana Magnani, cu Marcello Mastroianni si Claudia Cardinale, cu Sofia Loren si Monica Vitti. Filmele au avut ca decor locuri ca acesta si, credeti-ma, a fost unul dintre cartierele care mi-au placut cel mai mult. Nu doar datorita pitorescului indiscutabil, ci si datorita magazinelor alimentare si restaurantelor.
Napoli 2011
Este unul dintre locurile în care mai rezista aprozarele de cartier (pline de anghinare, sparanghel, flori de dovleac, rosii, vinete, citrice), micile macelarii, pescariile care ofera creveti, caracatite, calmari, dorade, hamsii, scoici si midii vii, magazinasele cu paste, vinuri si uleiuri, ca si carciumioarele mici, cu doar cateva mese, unde se mananca excelent si la preturi convenabile.
Napoli 2011
Fiindca vorbim de mancare, trebuie spus ca Napoli nu este doar locul de nastere al pizzei moderne (voi posta foarte curand un articol despre acest lucru) ci si orasul în care pastele sunt la ele acasa. Candva, prin secolul al XVII-lea, Napoli si-a dublat populatie, trecand de la 200.000 la 400.000 de locuitori (astazi are peste 1.700.000). Napolitanii fusesera cunoscuti pana atunci ca „mancatori de frunze”, caci alimentul preferat erau legumele. Dublarea populatiei, fenomen care s-a petrecut în întreaga Europa la începutul Epocii Moderne, nu a însemnat însa si dublarea productiei alimentare. Legumele si carnea au început sa lipseasca, iar perioadele de foamete au început sa fie tot mai dese. Irlandezii si germanii s-au salvat cu cartofi, dar salvarea napolitanilor a venit de la paste, care au început sa fie produse în cantitati din ce în ce mai mari, acoperind necesarul de carbohidrati al unei populatii aflata în crestere.
Napoli 2011
Din „mancatori de frunze” napolitanii s-au transformat în „mancatori de paste” si nici nu va puteti închipui cate feluri de paste se comercializeaza în magazinele alimentare ale orasului. Am vazut acolo nu doar sute de feluri de paste despre care auzisem deja, dar si multe alte zeci de feluri despre care habar nu aveam. Am mancat paste aproape în fiecare zi, de la lasagna la paccheri si de la radiatori la taglieroni, cu tot felul de sosuri, în special pe baza de rosii.
Napoli 2011
Napoli 2011
Nu vreau sa ma întind prea mult cu acest articol, asa ca voi mentiona doar foarte pe scurt o alta specialitate a zonei, si anume Limoncello, celebrul lichior de lamai (Campania, regiunea unde este situat Napoli, fiind renumita pentru „agrumi”, adica citrice: lamai, portocale si citroane (sau citronuri?), adica Citrus medica, un fruct pe care eu l-am vazut pana acum doar aici, asemanator unei lamai uriase, cu coaja bulbucata), care se comercializeaza în zeci de calitati si chiar în mai multe variante, combinat cu diverse alte arome, cel mai popular astfel de limoncello fiind unul usor amarui, aromatizat cu vreo 30 de ierburi, radacini si fructe diferite.
Napoli 2011
Va las sa priviti fotografiile si va recomand o vizita, chiar scurta, la Napoli. Exista o expresie despre care pomenesc absolut toti cei care trec prin Napoli: „vedi Napoli e poi mori”, adica „sa vezi Napoli si apoi sa mori”, caci ai vazut, se pare, tot ce poate fi mai minunat. Nu zic nu, orasul este frumos, dar nu chiar într-atat încat sa mori pentru el. As prefera „vedi Napoli e poi ritorni”, adica, „vezi Napoli si apoi întoarce-te acolo”. Eu asta am de gand sa fac.
Napoli 2011

Citeste si articolul →   Salata picanta de cuscus cu fructe

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

Napoli 2011

  1. Cristina spune:

    Buna ziua tuturor. Napoli….pentru mine este a doua casa, sotul meu fiind aproape napoletan, adica la 60km de Napoli. Eu am norocul sa inteleg si sa vorbesc putin dialectul lor, deci este un avantaj. Dar si fara sa-l intelegi, napoletanii sunt ca no, ospitalieri, simpatici, distractivi…si daca n-au un euro in buzunar, ei canta si sunt veseli. Cat privesc gunoaiele, fac parte din decor….acolo este vorba de cei care gestioneaza gunoiul, adica Camorra. Mancarea? Eu sunt obisnuita, acasa si eu gatesc paste, diverse retete. Noroc ca (scuze de cacofonie) este un magazin in Baneasa care vinde Prodotti tipici italiani, tot ce vrei..de la paste, salamuri, prosciutti, formaggi, vini, olio, pane..etc. Pizza? Mie imi place pizza lor, in general Margherita. Si eu fac acasa foarte des, ne place. Dulciuri? Celebrul Baba`, un fel de savarina (dar in alta forma) insiropata cu mult rom si cu crema de vanilie, foarte bun. Sau celebrele sfogliatelle, niste pateuri din foetaj cu crema de vanilie. Si gata cu mancarea…mergem la Sorrento care este foarte frumos si unde sunt cele mai bune lamai din care se face celebrul limoncello. Mergem si la Capri? Sau la Pozzuoli unde s-a nascut Sofia Loren? despre astea, cu proxima ocazie. Sa aveti un weekend minunat, oriunde va aflati.

  2. Pantea Mircea spune:

    „vedi Napoli e poi mori”, adica „sa vezi Napoli si apoi sa mori”

    Se spune ca în trecut a existat un sat lînga Napoli, numit Mori. Iar zicala era “sa vezi Napoli si apoi sa vezi si Mori”. Sensul acestei zicale fiind ca pot fi importante atît lucrurile mari cît si cele mici. Apoi, treptat, zicala s-a transformat în cea pe care o stim azi, deoarece toata lumea auzise de Napoli, dar nu prea se stia ce e cu acest Mori.
    S-ar putea sa fie doar o legenda urbana.

    • Radu Popovici spune:

      @Mircea: Interesant. Desi singurul Mori inregistrat este in alta provincie, Ventano parca, la vreo 800 km distanta de Napoli. Poate a existat un oras antic Mori? Atunci de ce expresia este in italiana si nu in latina: “Videre Neapolim et Mori”? 🙂

  3. kris spune:

    Napoli “mille colori” cam asa vad eu orasul iubit sau urat de multi. Si ca sa vezi toate “culorile” ar fi nevoie sa traiesti efectiv aici. In 16 ani de cand stau eu nu pot sa spun ca am vazut tot Napoli si probabil nici nu voi avea cum sa ating toate coltisoarele 🙂
    Radu, ai prins si o perioada in care e chiar foarte murdar orasul (iar pb gunoaielor!) din fericire nu e mereu asa (curatenia strazilor se face in fiecare dimineata si chiar de doua pe zi).
    Cat despre probleme…sunt multe, dar tineti cont ca suntem peste 2 milioane de locuitori, aproape 6 milioane in toata Campania. Si..ar mai fi de continuat dar ma opresc aici.
    Ma bucur ca pe ansamblu ti-a placut pe la noi 🙂

  4. kris spune:

    “Vedi Napoli e poi mori ” era de fapt “vedi Napoli e poi vai a Maiori (pe coasta amalfitana) 🙂
    Eu am cam vazut toata Italia, panoramele de la Napoli raman unice cu siguranta (vezi Posillipo, Vomero, etc) 🙂

  5. Claudia spune:

    La Napoli nu am ajuns, inca; sper sa facem o calatorie acolo in curand.
    Foarte frumos prezentat, mi-am adus aminte de pietele ambulante de la Milano, care seamana un pic cu cele de la noi; foarte curate si cu produse variate.

  6. cristi-j spune:

    ai spus ca “nu vreau sa ma intind prea mult cu acest articol” … eu as fi preferat sa te intinzi cat de mult posibil … hahaha
    frumoase poze si nasc un pic de invidie si frustrare ca nu sunt destule astfel de locuri si suficient de accesibile si pe la noi .
    astept articolul cu pizza si o sa comentez mai mult acolo .

  7. Katze spune:

    Hallo,
    Nu cred ca intentia acestui blog este de a jigni diferitele nationalitati care isi impart “batrana Europa”.
    Ar fi insa pacat sa ne lasam influentati de parerile masei occidentale sau orientale!
    Sau ma insel? 🙂
    O seara placuta
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Asa este, nu te inseli, dar ne lasam fara voie influentati de prejudecati, de mass-media, de propriile experiente. Nu putem sa nu reactionam atunci cand simtim o nedreptate. Acum ce sa fac, turistii cu pricina m-au umplut de manie. Nu am vrut sa jignesc, ci doar sa “echilibrez” putin balanta, sa indepartez cumva acel dispret afisat de ei fata de orasul in care erau oaspeti.
      Asta am simtit atunci. Imi pare rau ca asta te-a ofensat si te inteleg, asa ca, te rog, primeste scuzele mele adresate civilizatiei germane si hai sa ne oprim aici.

  8. Radu Popovici spune:

    @Katze: Germanii au coborat din Scandinavia, teritoriu care era dincolo de ultima Thule, asa ca din punctul de vedere al grecilor si romanilor erau barbari ce traiau dincolo de granitele Europei asa cum o concepeau ei.
    Desigur exprimarea mea nu a fost totalmente corecta si daca te lezeaza pot sa o modific spunand: “cand inca germanii nu aparusera pe scena istoriei”.
    Oricum, nu am vrut sa-i jignesc pe germani ci doar sa critic modul in care se comporta unii dintre ei. Exact ca occidentalii care viziteaza Romania si, odata intorsi acasa, vorbesc doar despre gropi, gunoaie, caini vagabonzi si coruptie, ignorand in mod nedrept lucrurile bune vazute.

  9. Katze spune:

    Hallo,
    am o nelamurire! Ai scris mai sus ” cand inca germanii nici nu calcasera prin Europa “. M-ar interesa sa aflu cand au venit in Europa si de unde???
    ana maria ciolacu@ cred ca vara purtau blana de iepure iar, iarna aveau nevoie de blanuri mai groase caci in tinuturile nordice este mai frig.
    In ce priveste imperiul roman ar trebui sa ne amintim de granitele sale si de amestecul diferitelor “nationalitati” care au contribuit la imensa dezvoltare culturala a latinilor! Traian, Apollodor nu s-au nascut in Roma!
    O seara placuta
    Katze

  10. alison spune:

    multumim ,frumos de tot! gindindu-ma la filmele acelor ani imi dau seama ca ai evocat exact acele scene care mi-s intiparite in creier, deja am inceput sa simt forfota aceea frumoasa, care pentru mine exprima un fapt foarte simplu: bucuria de a trai… senzatie care pare estompata aici, daca nu chiar lipsa, de multe ori…

    • Radu Popovici spune:

      @alison: Acolo parca traiesti in alta epoca. Daca nu ar fi motocicletele si masinile moderne, ai zice ca locul a ramas incremenit in anii ’60-’70. 🙂

  11. mircea spune:

    Mie imi plac curatenia si ordinea germana, dar si veselia si dinamismul mediteranei. Si soarele. 🙂 Mi-a placut articolul si cred ca nu mi-ar strica nici mie un drum la Neapole.

  12. Ana Maria Ciolacu spune:

    Eu locuiesc in nordul Italiei, in Bologna, unde pastele se fac mult in casa, proaspete (cine are timp bineinteles,iar eu am) si au o mare importanta in alimentatia italienilor. Privesc si eu cu amaraciune spre ce se intampla in Sud, mai ales in Napoli. E de plans sub multe aspecte, iar gunoiul e cel mai nesemnificativ din ele. 🙂 De la 18 la 80 de ani mii de orbi intr-un singur cartier, in altul mii de invalizi, toti ies la pensie la 30 de ani fara sa fi muncit o zi in viata lor si mai au si insotitori platiti de stat (!!!) adica de noi, restul tarii, care chiar platim taxele (ca in Sud asta e un sport care nu se practica). Mafia inca topeste in acid “rau platnicii”, etc. Astea sunt adevaruri, insa cum ai spus tu si cum spune si iubitul meu: nu putem uita un lucru, cand nemtii si englezii traiau in copaci si se imbracau cu piei de iepuri, in leaganul civilizatiei romanii se imbracau in matasuri fine, cu bijuterii de aur si locuiau in palate. Asta e, nu toti pot fi perfecti…Viva la pasta!! :))

    • Radu Popovici spune:

      @Ana Maria: Asa este. Romanii se imbracau bine si aveau bijuterii, dar mai construiau si apeducte, aveau poeti, istorici, filozofi si oratori, faureau o gastronomie si au civilizat toata Europa. Multi uita lucrurile astea.
      Sigur ca Napoli are defecte, dar nu este singurul oras cu lenesi, hoti si mafioti.

  13. Nelu_A spune:

    Nici mie nu mi-a placut pizza servita in Italia. Si cred ca este o parere unanim confirmata de toti romanii cu care am vorbit si care au vizitat Italia.

    Cat despre gunoaiele din orase, pot spune ca strazile din Milano pareau stradutele din zona Grivitei 🙂 In schimb orasele mici precum Verona, Padova sau chiar Venetia au avut un farmec deosebit.

    Nu am vizitat pana acum decat nordul Italiei, astfel incat orice recenzie a sudului este binevenita. Oricum este o zona mai pitoreasca, lipsita de tenta industriala a nordului.

    Multumesc, Radu, si iti urez sa te delectezi pe mai departe cu frumusetea si savoarea napoletane!!!!

    • Radu Popovici spune:

      @Nelu_A: Cu pizza am avut si eu experiente mai curand neplacute la Napoli. Asa este, gunoaie sunt peste tot, dar cred ca o opinie obiectiva asupra unui oras nu tine cont doar de murdaria de pe strazi, ci si de toate celelalte aspecte. AM vazut un grup de turisti germani care fotografiau ostentativ un maldar mare de gunoi (era impresionant de mare, dar 99% din el erau ambalaje de la magazinele din zona, si inca multe dintre ele ambalate in saci de plastic, adica nu erau resturi scarboase). Pun pariu ca s-au dua acasa, in oraselele lor trase cu rigla, si au aratat pozele prietenilor; probabil au comentat: “Ia uite ce mizerie fac macaronarii astia… ce necivilizati”, uitand ca propria lor civilizatie se datoreaza in mare masura civilizatiilor vechi din Italia, atat de vechi incat erau la apogeu cand inca germanii nici nu calcasera prin Europa.

  14. mira spune:

    Zilele trecute am vazut pe national geo. un documentar, cu partea nevazuta a orasului Napoli, gunoi in mijlocul strazii, da’ multtt!
    Cu 11 ani in urma am fost in Italia- Roma, Venetia, si am locuit timp de o sapt langa Napoli. A fost o experienta groaznica as putea spune, fusesem intr-o competitie sportiva internationala, conditii de cazare sub ale noastre, cu mult…insa pe stada gaseam mereu tarabe cu fructe proaspete, timp de o sapt numai fructe am mancat…nu mi-a placut mancarea lor! Desi ador pizza si pastele…nu le-am putut manca, din cauza unui condiment(nu era oregano). In schimb inghetata e super!
    Acum locuiesc langa Frankfurt am Main, e curat, liniste, dar imi lipsesc legumele si fructele adevarate. Si aici sunt piete, fie miercuri, vineri sau sambata, depinde de oras. Dar fructe si legume sanatoase ca acasa, nu-s nicunde !

    • Radu Popovici spune:

      @mira: Mie mi-a placut orasul, cu toate gunoaiele sale. Mi-a placut si mancarea, pastele chiar sunt foarte bune. nu stiu ce condiment ti-at fiputut displace atat de mult, caci in afara de usturoi, ceapa, busuioc, oregano, rozmarin, piper, capere si ardei iute nu prea folosesc altele.

  15. mircea spune:

    eu am fost la Neapole anul trecut si am avut exact aceleasi senatii ca tine. cred ca ai prins bine spiritul orasului atat cat poate fi el surprins in cateva zile. nu ne-ai spus cum ti s-a parut mancarea acolo.

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Am de gand sa vorbesc si despre mancare in articolele viitoare. A fost buna, uneori chiar foarte buna, cu exceptia pizzei care nu mi-a placut deloc. In fine, mie nu-mi place pizza de felul meu, asa ca s-ar putea sa fie doar vina mea. 🙂

  16. Laura Pricop spune:

    Pare un oras pe gustul meu. Niciodata nu am inteles fascinatia unora dintre prietenii mei pentru Viena; mie mi se pare un oras “mort”, lipsit de scinteie. In fine, fiecare cu preferintele sale.
    Mi-au placut mult si pozele si am retinut si link-ul pe care se poate gasi cazare. Ai zburat cu low-cost?

    • Radu Popovici spune:

      @Laura: Da, am zburat cu Blue Air si a fost OK. Atentie sa te duci doar cu bagaje de mana, caci te taxeaza cu 30-35 de euro pentru fiecare valiza mare, care merge in cala. 🙁 Eu am patit-o. Bagajul a costat cat un bilet.

  17. Alex spune:

    M-a intrigat mult povestea cu ‘inchiriat apartament mai ieftin ca la hotel’. Ai folosit vreun site pentru asa ceva, sau cunosteai pe cineva?
    Multumesc

Dă-i un răspuns lui Radu Popovici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.