În acest final de săptămână am organizat la Casa „Mara” din Slănic-Prahova un eveniment culinar la care au participat prieteni din spaţiul real, dar şi din cel virtual.


Au fost prezenţi 3 copii (3, 5 şi 12 ani) şi 20 de adulţi, sosiţi în special din Bucureşti, dar şi din Ploieşti sau Bacău, cu toţii dornici să petreacă două-trei zile relaxante, să mănânce lucruri deosebite şi, în principal, să cunoască oameni noi. Nu a fost vreo întâlnire între pasionaţi de gastronomie, deşi câţiva dintre cei prezenţi găteau acasă în mod obişnuit, ci între oameni dornici de comunicare.


Aş zice şi curajoşi, căci deşi televiziunile şi presa se întreceau în a bombarda populaţia cu titluri ca „România sub gheţuri”, „Infernul alb” şi altele asemenea, comparând nişte fenomene absolut obişnuite pe timp de iarnă cu o calamitate la nivel naţional, au sosit cu toţii la timp şi în deplină stare de „funcţionalitate”, voioşi şi flămânzi.



Din punctul meu de vedere a fost o experienţă absolut fabuloasă. Am gătit cinci mese pentru oaspeţii mei (am avut şi ajutoare, căci pe rând Camil, Gabi şi Viviana au pus mâna la treabă alături de mine), sâmbătă seară cădeam din picioare de oboseală, dar a fost nostim, cu multe râsete şi glume. Cea mai mare mulţumire a mea a fost faptul că bucatele au plăcut mult (unele au avut chiar un succes deosebit) şi că lumea s-a simţit bine.



Sâmbătă seară, am încins şi un foc de tabără, acompaniat de mult vin fiert şi de muzică, şi am amplasat grătarul meu Ascona, primit de la campinggrill.ro – despre care v-am mai povestit şi cu altă ocazie – în zăpadă şi m-am pus pe gătit: bruschetta, legume cu vinegretă, frigărui de pui cu sos de arahide şi cu sos nuoc cham, somon glazurat cu miere şi mirodenii, frigărui de fructe cu sos de smântână şi altele asemenea. Încă o dată Ascona mi-a dovedit cât este de uşor de manevrat şi de versatil. Este o încântare să lucrezi cu el şi, pe viitor, am intenţia să-i explorez toate opţiunile.



Dulceţurile, gemurile şi murăturile de casă au avut mare succes, dulce-de-iute şi arde-iute au fost, ca de obicei, preferatele tuturor; vinul, coniacul şi palinca produse tradiţional au avut şi ele „susţinătorii” lor. La sfârşitul evenimentului toţi cei cu care am discutat mi-au spus că s-au simţit foarte bine, că le-a plăcut mâncarea şi că vor reveni cu prima ocazie.




Cum spuneam, am muncit enorm şi nu prea am avut timp să fac şi fotografii, dar sper că ceea ce vedeţi (fotografiile mele şi cele oferite cu generozitate de Camil) să vă ajute să vă faceţi o idee. Duminică la prânz eram obosit, cu mâinile crăpate de ger, cu câteva tăieturi superficiale pe degete, miroseam tot a mâncare, dar eram şi fericit că totul a ieşit bine.


Pentru prima dată, chiar cred că a ieşit foarte bine. Câteva mici amănunte pot fi, totuşi, perfectibile, lucru pe care îl voi face la cea de-a doua ediţie a „Marii Grătăreli” de pe 2-4 martie 2012. Trei zile perfecte ca să fie oferite cadou de 1 martie doamnelor importante din viaţa noastră. Amănunte veţi găsi pe pagina de FaceBook a casei „Mara”.