De câţiva ani Sicilia se află constant pe lista destinaţiilor europene pe care le socotesc a fi cele mai tentante. De ce? Din mai multe motive, toate subiective. Mi se părea, şi mi se pare încă, una dintre cele mai exotice locuri din Europa. Insulele m-au fascinat întotdeauna, căci sunt, fiecare în sine, un mic univers separat şi diferit, care a reuşit să-şi păstreze ceva mai bine tradiţiile şi particularităţile, deşi globalizarea şi turismul de masă le erodează continuu.
Radu Popovici - Sicilia

Sicilia este cea mai mare insulă a Mediteranei. Suprafaţa sa este de circa 25.000 kmp, adică circa 11% din suprafaţa României, dar are o populaţie care depăşeşte cinci milioane. Este mai mare, mai populată şi, probabil, mai interesantă, decât câteva ţări europene.

Întreaga Italie practic „musteşte” de istorie, dar Sicilia este un caz aparte prin moştenirea sa feniciano-greco-romano-bizantino-arabo-normando-catalano-franceză; aceasta se vede nu doar în modul în care sunt construite oraşele, clădirile şi străzile vechi, ci şi în dialectul local, în temperamentul şi chiar în dieta localnicilor.
Sicilia este, cel puţin cum o văd eu, un loc încă misterios şi surprinzător, cu peisaje superbe, cu mâncare delicioasă, cu vinuri bune, cu milioane de măslini, migdali, portocali şi lămâi, cu pieţe pline de sunet şi culoare, unde abundă legumele, fructele şi peştele… un loc unde aş putea trăi din plin timp de câteva luni, sau chiar câţiva ani.
Radu Popovici - Sicilia
Bucătăria siciliană a fost în sine o tentaţie pentru mine. Am citit mult despre ea, am şi susţinut la GUXT două evenimente dedicate bucatelor şi vinurilor siciliene, dar eram teribil de curios s-o verific la faţa locului.
Ocazia de a vizita Sicilia ne-am creat-o la sfârşitul anului trecut. Atunci am rezervat biletele de avion, un low-cost bineînţeles, am făcut traseul, am rezervat camerele la hotel, am închiriat maşina etc. Nu am reuşit să stăm în Sicilia decât 8 zile şi, cu toate lecturile de documentare şi cu toate strădaniile mele de a înţelege cultura locală, nu pot să afirm decât că abia am reuşit să întredeschid uşa care mă despărţea de ea.
Radu Popovici - Sicilia
În rândurile ce urmează vă voi povesti cum am văzut eu lucrurile şi ce am înţeles din ele. Este foarte posibil să le fi înţeles doar parţial, sau chiar deloc. Este posibil ca la o nouă călătorie în aceste locuri, să văd cu totul altfel lucrurile. Mi s-a întâmplat aceasta în Creta, de pildă, aşa că nu este exclus să se repete. Fiţi, deci, îngăduitori şi luaţi cele scrise doar ca pe o încercare de a relata, în mod foarte subiectiv, lucrurile văzute, auzite şi gustate de mine în cele 8 zile de periplu sicilian.

În acest prim episod al seriei dedicată Siciliei, voi puncta doar câteva impresii generale, nelegate de mâncare, băutură, pieţe şi magazine alimentare, ci de oricare alte probleme, în general, de care se poate izbi un turist normal.

Vremea
Ei, aici au fost mari probleme. Primele 4 zile a plouat aproape continuu. Au existat mici pauze, dar nu cred că vreuna dintre ele a depăşit 30 de minute (poate să se fi întâmplat asta doar noaptea, când am fost prea ocupat cu dormitul ca să mai pot supraveghea şi vremea). Credeţi-mă, a fost groaznic, aproape depresiv.
Radu Popovici - Sicilia
Pe lângă ploaie, am mai fost „binecuvântaţi” şi cu un vânt destul de tenace, ca şi cu temperaturi scăzute. Combinaţia ploaie, vânt şi frig a fost extrem de persistentă în Erice, o localitate situată ceva mai spre munte, unde am dârdâit efectiv de frig; cred că mi-a mai fost atât de frig doar pe când eram în armată, acum vreo 40 de ani. Pot spune că acea duminică petrecută în Erice ne-a cam pus capac, aşa că am decis să nu mai plecăm în vacanţă niciodată în luna martie, poate doar în vreo ţară ecuatorială. Şi nici în aprilie, aşa ca să fim siguri. Sfatul meu, dacă vreţi să nergeţi în Sicilia în afara lunilor caniculare de vară, alegeţi începutul lunii mai sau sfărşitul lui septembrie ori începutul lunii octombrie.

Traseu
Cursa Blue Air cu care ne-am deplasat ateriza şi decola de pe aeroportul Fontanarossa, din Catania. Doream neapărat să vizităm Palermo, Agrigento, Monreale şi Taormina, aşa că ne-am făcut programul astfel ca să ne atingem scopul.
Radu Popovici - Sicilia
După sosirea în Catania, am plecat imediat spre Palermo, cu un Opel închiriat. Am stat 4 zile în Palermo, de unde am făcut incursiuni în Monreale, Trapani şi Erice, după care ne-am îndreptat spre Catania, via Agrigento. În Catania am stat 3 nopţi; de aici am făcut doar o incursiune, una mai scurtă, în Taormina. Practic, am atins toate locurile pe care le doream, dar dacă ne-ar fi ajutat şi vremea, am mai fi ajuns, probabil, în Marsala şi Siracuza, poate chiar şi în Messina.

Hoteluri
Pe baza altor păţanii in concedii anterioare, ne decisesem deja, cu vreo doi ani în urmă, să nu mai ne cazăm decât în hoteluri de minim 4 stele.
În Palermo am locuit la un hotel foarte frumos, Centrale Palace Hotel, situat pe via Vittorio Emanuele, foarte central. Camerele nu erau prea mari, dar spaţiile comune erau de-a dreptul luxoase, cu tavane din sticlă, cu uşi cu geamuri din cristal, cu candelabre, mobilier de epocă, draperii, tablouri, statui şi toate cele. O plăcere…
Radu Popovici - Sicilia
În Catania am rezervat camere la hotel Liberty, situat pe via San Vito, din nou într-o zonă foarte centrală. Dacă Centrale Palace ne impresionase foarte plăcut, Liberty a fost şi mai şi.
Ca să vă dau doar un exemplu: camera în care am stat, numită Audacia (fiecare cameră avea un nume, nu un număr: Magnificenza, Forza, Bellezza etc.) era înaltă de circa 4,5 m, avea tavanul sculptat şi pictat, iar mobilierul era decorat în stil Art Deco (numit în Italia Liberty, de unde şi numele hotelului). Arăta chiar superb, iar spaţiile comune erau impecabile.
Le recomand cu tărie pe ambele.
Radu Popovici - Sicilia
Clădiri
Palermo, un oraş vechi, pe alocuri străvechi, cu construcţii superbe, monumentale, mi-a adus aminte de Bucureşti. Ca şi în oraşul meu natal, clădirile palermitane din centru sunt frumoase, mari, monumentale, elegante, dar multe dintre ele sunt şi murdare, decrepite, deteriorate, coşcovite, neglijate. Şi la Bucureşti şi la Palermo, dacă doar câteva zeci de clădiri istorice ar fi renovate corect, peisajul citadin ar fi cu totul altfel.
Radu Popovici - Sicilia
Tot ca la Bucureşti, în unele zone curăţenia este relativă, iar în altele, mai depărtate de centru, lipseşte cu desăvârşire. Ce-i drept, la Palermo am prins un weekend şi o vreme ploioasă, aşa că este posibil ca în zile normale, de lucru, oraşul să fie mai curat decât ce am văzut noi.

Străzi şi drumuri
În toate oraşele vechi europene, în zonele lor istorice, străzile sunt înguste, întortocheate şi nu rareori înclinate, propunând uimitoare şi primejdioase rampe sau pante. Palermo are câteva străzi atât de înguste, încât abia poţi trece cu o maşină mai mică, doar dacă pliezi oglinzile laterale.
Radu Popovici - Sicilia
Circulaţia este nu dificilă, ci foarte dificilă, iar cei care se plâng că Bucureştiul este aglomerat ar putea avea surpriza să remarce că Palermo nu este deloc mai prejos.
Parcarea este o mare problemă, iar mulţimea de sensuri interzise şi de „bretele” de ocolire întăreşte senzaţia de disconfort a şoferilor. Palermo este unul dintre oraşele în care îmi găsesc justificare pentru faptul că nu m-am obosit să-mi iau carnet de conducere.

Catania este ceva mai generoasă, căci este un oraş reconstruit aproape total în secolul al XVIII-lea, după devastatoarea erupţie a Etnei din 1669 şi cutremurul din 1693. Străzile sunt mai largi şi parcările mai numeroase şi mai uşor accesibile.

Drumurile siciliene, cu excepţia autostrăzilor, sunt prost semnalizate şi prost marcate, iar în ce priveşte numele străzilor sicilienii sunt de o… discreţie uimitoare şi confuzantă; ele apar extrem de rar şi se întâmplă uneori să mergi sute de metri pe o stradă până să afli cum se numeşte. Un lucru nu neapărat binevenit atunci când eşti străin de oraş. În fine, totuşi, nimic din ceea ce nu se poate rezolva cu un GPS sau cu o hartă.

Dacă în ce priveşte clădirile, se pare că municipalităţile siciliene nu au bani pentru renovarea lor, cu autostrăzile şi şoselele se schimbă lucrurile. Nu cred că am rulat pe vreo autostradă sau şosea la care să nu se efectueze diverse îmbunătăţiri. Se lucra intens la ele, ceea ce a dat peste cap semnalizările şi a deviat traficul pe diverse bretele temporare, l-a gâtuit şi, în general l-a îngreunat. Adăugaţi la toate acestea ploaia şi vă veţi cam da seama de modul în care am circulat.

Oameni şi câini
Deşi citisem pe diferite forumuri că sicilienii nu sunt tocmai amabili, mă bucur să vă spun că nu am avut nicio problemă. Nu pun la socoteală hotelurile, unde personalul era nu numai amabil, dar de-a dreptul nici nu mai ştia ce să facă pentru a-ţi intra în voie; oamenii de pe stradă au fost calzi, săritori, calmi şi prietenoşi. Am cerut indicaţii sau explicaţii de zeci de ori şi au fost foarte politicoşi şi dornici să ajute. Nu au reuşit întotdeauna, căci uneori mai amestecau italiana cu dialectul sicilian (nu prea se vorbeşte engleza în afara spaţiilor de tip hoteluri, restaurante, magazine), dar bunele intenţii erau vădite.
Radu Popovici - Sicilia
În pieţe am făcut zeci de fotografii, iar la fiecare tarabă ceream, mai întâi, permisiunea. Un foarte scurt „Permesso?” m-a ajutat enorm, căci nu am avut nicio problemă în a fotografia orice. Am văzut de vreo două ori că alţi turişti, care au „sărit” faza cu „Permesso?” şi s-au înfipt la tarabe ca să facă fotografii, au fost apostrofaţi, mai direct sau mai pe ocolite, de pieţari.
Mi s-a părut normal, căci pentru a fi respectat trebuie, la rândul tău, să respecţi. „Buon giorno, signore/signora!”, „Permesso?”, „Grazie!” şi altele asemenea se dovedesc „descântece” miraculoase care îţi pot deschide orice uşă.

Am remarcat un număr foarte mare de emigranţi proveniţi din subcontinentul indian, mai ales pakistanezi, ca şi pe cei din ţările africane. Îi remarcam foarte uşor, din cauza tenului închis la culoare. Aproape fără excepţie erau angrenaţi în comerţul stradal: cu toţii vindeau umbrele (logic, doar a plouat aproape continuu; ca o paranteză, am mai văzut acest tip de comerţ şi la Roma şi Napoli, adică tot în Italia, dar nu şi în Spania, Franţa, Portugalia, Belgia, Olanda etc. Probabil că vânzarea umbrelelor pe stradă este o cutumă specific italiană), suveniruri diverse, ochelari de soare (ilogic, doar a plouat aproape continuu), poşete şi genţi etc.
Am văzut şi cerşetori, tot cu tenul mai închis la culoare, care ar fi putut fi ţigani din România. Nu sunt sigur de unde proveneau aceştia, dar în mod clar toţi cerşeau. Nu am văzut pe vreunul să muncească, spre deosebire de pakistanezi şi africani. Căci, indiferent de faptul că uneori erau prea insistenţi şi agasanţi, comerţul stradal este o muncă, şi încă una grea şi fără mari satisfacţii.

Se face atâta tam-tam despre câinii vagabonzi din Bucureşti. Trebuie să vă spun că la Palermo (ca să nu mai zic de Istanbul, de pildă), situaţia nu este deloc diferită, dar nimeni nu se mai ofuschează. Haite de 5-6 câini mari traversează oraşul şi este imposibil ca aceste animale să nu fi atacat/muşcat chiar pe nimeni niciodată. Cu toate acestea, nu am auzit ca presa internaţională şi organizaţiile de protecţia animalelor din întreaga lume să facă spume la gură pe tema câinilor din Palermo sau Catania, ori, dacă tot am adus vorba despre animale, a pisicilor din Roma.

Ceramică
Italia este una dintre ţările renumite pentru produsele ceramice, mă refer nu doar la gresie şi faianţă, ci şi la farfurii, platouri, vase şi tot felul de obiecte decorative, de la capete de oameni la animale şi de la bibelouri la mozaicuri.
Acest tip de magazine sunt extrem de frecvente, iar oferta lor este de foarte bună calitate. Unele dintre obiecte sunt cu adevărat superbe. Am văzut farfurii uluitor de frumoase, lucrate fiecare manual, dar şi intimidant de scumpe.
Oricum, atunci când le întâlniţi, nu le ocoliţi în niciun caz. Intraţi măcar câteva minute, ca să vă clătiţi ochii.

Tutungerii
Faţă de acum câteva zeci de ani, pe lângă alimentarele, merceriile şi magazinele de remaiat ciorapi, care astăzi au dispărut aproape cu desăvârşire, înlocuire de supermarketuri, bănci şi farmacii, tutungeriile erau extrem de prezente. Vindeau o mare varietate de ţigări, pipe şi ţigarete, tutun de pipă şi de mestecat, dar şi mentosane, ziare, pămătufuri, brice şi săpunuri de ras ca şi alte mărunţişuri, Astăzi, ţigările se cumpără din supermarket; nu mi se pare un lucru firesc şi chiar nu cred că am văzut ţigări în multe dintre supermarketurile din Occident.

Sicilia ar putea fi raiul fumătorilor, căci am văzut zeci, dacă nu sute, de tutungerii, în toate locurile posibile. Nu am fost atent dacă erau amplasate şi în vecinătatea şcolilor, dar dată fiind frecvenţa cu care le-am întâlnit, acest lucru este perfect posibil.

Vă daţi seama, aceste magazine mi-au sărit în ochi tocmai fiindcă din Bucureşti au dispărut de ani buni. Cum s-a întâmplat şi cu alte tipuri de magazine, tutungeriile din Bucureşti au fost „asasinate” economic de super şi hipermarketuri. Cu toate că nu sunt fumător, spun „Păcat…”.

Am văzut, de altfel, în toate oraşele siciliene, nu doar tutungerii, dar şi alte mici magazinaşe specializate pe fructe şi legume, brânzeturi, patiserie, îngheţată, peşte, vinuri, mirodenii şi condimente şi multe altele. În aceste locuri, adesea vânzătorul este şi patron, îşi cunoaşte bine marfa şi clientela şi este o plăcere să le treci pragul.

Ar fi plăcut să intri şi la noi într-o măcelărie, un magazin de fructe şi legume, o vinotecă, brânzeturi, pâine, delicatese, cofetărie etc. şi să ai de unde alege, din zeci de sortimente, sfătuindu-te cu un vânzător care chiar ştie ce marfă vinde. Nu-mi pot imagina ce gândiţi dumneavoastră, dar eu unul sunt sătul de privirile tâmpe care constituie, în 90% dintre cazuri, răspunsul pe care îl primesc, la întrebări normale, despre marfa din rafturi, atunci când mă aflu în supermarketuri. Parcă în bătaie de joc, pe echipamentul personalului acesta atât de „bine” pregătit şi de „săritor”, mai şi scrie „La dispoziţia dumneavoastră”!

Muzee, palate, catedrale, domuri şi simple biserici
Spuneam mai sus că Italia musteşte de artă. Ar mai trebui spesificat că o mare parte a obiectelor de artă nu se află în muzee ci în locaşele de cult (ele însele minunate obiecte de artă) şi palate. Dacă sunteţi amatori de ruine greceşti şi romane, de pictură şi sculptură bizantină şi renascentistă, de palate în stil arabo-normand, de clădiri stil art deco şi de mozaicuri uimitoare, aţi nimerit la locul potrivit.
Radu Popovici - Sicilia
Nu este aici momentul să povestesc despre toate minunile văzute în oraşele vizitate (ca să nu mai zic despre cele aflate în oraşele în care nu am apucat să ajungem), dar vă pot spune că unele sunt de-a dreptul uimitoare.

Arbori
Cred că cel mai uriaş arbore pe care l-am văzut eu vreodată este un platan care se găseşte (încă, sper eu) în centrul oraşului grecesc Kos, de pe insula cu acelaşi nume. Am mai văzut arbori imenşi, extrem de ramificaţi, în Cambodgia, în zona junglei ce înconjoară complexele de temple de la Angkor Wat.
Radu Popovici - Sicilia
Cred însă că la Palermo, în parcul Piazza Marina am găsit, dacă nu cei mai mari, în mod sigur cei mai ciudaţi arbori pe care i-am văzut vreodată. La început am crezut că nici nu sunt adevăraţi. Păreau făcuţi din material plastic şi, sincer să fiu, mi-au cam dat fiori. Motivul este că păreau a fi construiţi din tentacule uriaşe, hrăpăreţe, încolăcite şi „croşetate” unul în celălalt. Sunt ciudaţi cu adevărat, ca şi cum ar proveni de pe altă planetă, sau din decorul unui film fantasy; mi-i închipui foarte bine ca făcând parte dintr-o pădure malefică, ce îşi tot întinde tentaculele acaparând oraşul.
Mă rog, indieferent de senzaţia mea, dacă ajungeţi în Palermo, merită să daţi o raită în jurul acestui parc.

Încheiere şi avanpremieră
Cred că pot încheia aici acest prim episod, cu caracter introductiv, care a cuprins câteva dintre impresiile neculinare lăsate de Sicilia. Nu ştiu cât de interesant am reuşit să fiu, nu ştiu dacă v-am cam plictisit, dar nici nu puteţi avea aşteptări foarte mari după doar câteva zile, în care tot ce am putut vedea a fost zărit pritre dese picături de ploaie.

Episoadele care vor urma se vor referi la pieţe, restaurante, baruri, cafenele, enoteci şi diverse alte locuri unde poţi mânca şi bea bucate delicioase şi băuturi de calitate. Gurmanzii vor iubi Sicilia, pe cuvânt de onoare.

Sumar articol
Mic concediu sicilian (1)
Titlu articol
Mic concediu sicilian (1)
Descriere
Nu am reuşit să stăm în Sicilia decât 8 zile şi, cu toate lecturile de documentare şi cu toate strădaniile mele de a înţelege cultura locală, nu pot să afirm decât că abia am reuşit să întredeschid uşa care mă despărţea de ea.
Autor