Mic concediu sicilian (1)

De cativa ani Sicilia se afla constant pe lista destinatiilor europene pe care le socotesc a fi cele mai tentante. De ce? Din mai multe motive, toate subiective. Mi se parea, si mi se pare înca, una dintre cele mai exotice locuri din Europa. Insulele m-au fascinat întotdeauna, caci sunt, fiecare în sine, un mic univers separat si diferit, care a reusit sa-si pastreze ceva mai bine traditiile si particularitatile, desi globalizarea si turismul de masa le erodeaza continuu.
Radu Popovici - Sicilia

Sicilia este cea mai mare insula a Mediteranei. Suprafata sa este de circa 25.000 kmp, adica circa 11% din suprafata Romaniei, dar are o populatie care depaseste cinci milioane. Este mai mare, mai populata si, probabil, mai interesanta, decat cateva tari europene.

Întreaga Italie practic „musteste” de istorie, dar Sicilia este un caz aparte prin mostenirea sa feniciano-greco-romano-bizantino-arabo-normando-catalano-franceza; aceasta se vede nu doar în modul în care sunt construite orasele, cladirile si strazile vechi, ci si în dialectul local, în temperamentul si chiar în dieta localnicilor.
Sicilia este, cel putin cum o vad eu, un loc înca misterios si surprinzator, cu peisaje superbe, cu mancare delicioasa, cu vinuri bune, cu milioane de maslini, migdali, portocali si lamai, cu piete pline de sunet si culoare, unde abunda legumele, fructele si pestele… un loc unde as putea trai din plin timp de cateva luni, sau chiar cativa ani.
Radu Popovici - Sicilia
Bucataria siciliana a fost în sine o tentatie pentru mine. Am citit mult despre ea, am si sustinut la GUXT doua evenimente dedicate bucatelor si vinurilor siciliene, dar eram teribil de curios s-o verific la fata locului.
Ocazia de a vizita Sicilia ne-am creat-o la sfarsitul anului trecut. Atunci am rezervat biletele de avion, un low-cost bineînteles, am facut traseul, am rezervat camerele la hotel, am închiriat masina etc. Nu am reusit sa stam în Sicilia decat 8 zile si, cu toate lecturile de documentare si cu toate stradaniile mele de a întelege cultura locala, nu pot sa afirm decat ca abia am reusit sa întredeschid usa care ma despartea de ea.
Radu Popovici - Sicilia
În randurile ce urmeaza va voi povesti cum am vazut eu lucrurile si ce am înteles din ele. Este foarte posibil sa le fi înteles doar partial, sau chiar deloc. Este posibil ca la o noua calatorie în aceste locuri, sa vad cu totul altfel lucrurile. Mi s-a întamplat aceasta în Creta, de pilda, asa ca nu este exclus sa se repete. Fiti, deci, îngaduitori si luati cele scrise doar ca pe o încercare de a relata, în mod foarte subiectiv, lucrurile vazute, auzite si gustate de mine în cele 8 zile de periplu sicilian.

În acest prim episod al seriei dedicata Siciliei, voi puncta doar cateva impresii generale, nelegate de mancare, bautura, piete si magazine alimentare, ci de oricare alte probleme, în general, de care se poate izbi un turist normal.

Vremea
Ei, aici au fost mari probleme. Primele 4 zile a plouat aproape continuu. Au existat mici pauze, dar nu cred ca vreuna dintre ele a depasit 30 de minute (poate sa se fi întamplat asta doar noaptea, cand am fost prea ocupat cu dormitul ca sa mai pot supraveghea si vremea). Credeti-ma, a fost groaznic, aproape depresiv.
Radu Popovici - Sicilia
Pe langa ploaie, am mai fost „binecuvantati” si cu un vant destul de tenace, ca si cu temperaturi scazute. Combinatia ploaie, vant si frig a fost extrem de persistenta în Erice, o localitate situata ceva mai spre munte, unde am dardait efectiv de frig; cred ca mi-a mai fost atat de frig doar pe cand eram în armata, acum vreo 40 de ani. Pot spune ca acea duminica petrecuta în Erice ne-a cam pus capac, asa ca am decis sa nu mai plecam în vacanta niciodata în luna martie, poate doar în vreo tara ecuatoriala. Şi nici în aprilie, asa ca sa fim siguri. Sfatul meu, daca vreti sa nergeti în Sicilia în afara lunilor caniculare de vara, alegeti începutul lunii mai sau sfarsitul lui septembrie ori începutul lunii octombrie.

Traseu
Cursa Blue Air cu care ne-am deplasat ateriza si decola de pe aeroportul Fontanarossa, din Catania. Doream neaparat sa vizitam Palermo, Agrigento, Monreale si Taormina, asa ca ne-am facut programul astfel ca sa ne atingem scopul.
Radu Popovici - Sicilia
Dupa sosirea în Catania, am plecat imediat spre Palermo, cu un Opel închiriat. Am stat 4 zile în Palermo, de unde am facut incursiuni în Monreale, Trapani si Erice, dupa care ne-am îndreptat spre Catania, via Agrigento. În Catania am stat 3 nopti; de aici am facut doar o incursiune, una mai scurta, în Taormina. Practic, am atins toate locurile pe care le doream, dar daca ne-ar fi ajutat si vremea, am mai fi ajuns, probabil, în Marsala si Siracuza, poate chiar si în Messina.

Hoteluri
Pe baza altor patanii in concedii anterioare, ne decisesem deja, cu vreo doi ani în urma, sa nu mai ne cazam decat în hoteluri de minim 4 stele.
În Palermo am locuit la un hotel foarte frumos, Centrale Palace Hotel, situat pe via Vittorio Emanuele, foarte central. Camerele nu erau prea mari, dar spatiile comune erau de-a dreptul luxoase, cu tavane din sticla, cu usi cu geamuri din cristal, cu candelabre, mobilier de epoca, draperii, tablouri, statui si toate cele. O placere…
Radu Popovici - Sicilia
În Catania am rezervat camere la hotel Liberty, situat pe via San Vito, din nou într-o zona foarte centrala. Daca Centrale Palace ne impresionase foarte placut, Liberty a fost si mai si.
Ca sa va dau doar un exemplu: camera în care am stat, numita Audacia (fiecare camera avea un nume, nu un numar: Magnificenza, Forza, Bellezza etc.) era înalta de circa 4,5 m, avea tavanul sculptat si pictat, iar mobilierul era decorat în stil Art Deco (numit în Italia Liberty, de unde si numele hotelului). Arata chiar superb, iar spatiile comune erau impecabile.
Le recomand cu tarie pe ambele.
Radu Popovici - Sicilia
Cladiri
Palermo, un oras vechi, pe alocuri stravechi, cu constructii superbe, monumentale, mi-a adus aminte de Bucuresti. Ca si în orasul meu natal, cladirile palermitane din centru sunt frumoase, mari, monumentale, elegante, dar multe dintre ele sunt si murdare, decrepite, deteriorate, coscovite, neglijate. Şi la Bucuresti si la Palermo, daca doar cateva zeci de cladiri istorice ar fi renovate corect, peisajul citadin ar fi cu totul altfel.
Radu Popovici - Sicilia
Tot ca la Bucuresti, în unele zone curatenia este relativa, iar în altele, mai departate de centru, lipseste cu desavarsire. Ce-i drept, la Palermo am prins un weekend si o vreme ploioasa, asa ca este posibil ca în zile normale, de lucru, orasul sa fie mai curat decat ce am vazut noi.

Citeste si articolul →   Mic concediu Sicilian (3)

Strazi si drumuri
În toate orasele vechi europene, în zonele lor istorice, strazile sunt înguste, întortocheate si nu rareori înclinate, propunand uimitoare si primejdioase rampe sau pante. Palermo are cateva strazi atat de înguste, încat abia poti trece cu o masina mai mica, doar daca pliezi oglinzile laterale.
Radu Popovici - Sicilia
Circulatia este nu dificila, ci foarte dificila, iar cei care se plang ca Bucurestiul este aglomerat ar putea avea surpriza sa remarce ca Palermo nu este deloc mai prejos.
Parcarea este o mare problema, iar multimea de sensuri interzise si de „bretele” de ocolire întareste senzatia de disconfort a soferilor. Palermo este unul dintre orasele în care îmi gasesc justificare pentru faptul ca nu m-am obosit sa-mi iau carnet de conducere.

Catania este ceva mai generoasa, caci este un oras reconstruit aproape total în secolul al XVIII-lea, dupa devastatoarea eruptie a Etnei din 1669 si cutremurul din 1693. Strazile sunt mai largi si parcarile mai numeroase si mai usor accesibile.

Drumurile siciliene, cu exceptia autostrazilor, sunt prost semnalizate si prost marcate, iar în ce priveste numele strazilor sicilienii sunt de o… discretie uimitoare si confuzanta; ele apar extrem de rar si se întampla uneori sa mergi sute de metri pe o strada pana sa afli cum se numeste. Un lucru nu neaparat binevenit atunci cand esti strain de oras. În fine, totusi, nimic din ceea ce nu se poate rezolva cu un GPS sau cu o harta.

Daca în ce priveste cladirile, se pare ca municipalitatile siciliene nu au bani pentru renovarea lor, cu autostrazile si soselele se schimba lucrurile. Nu cred ca am rulat pe vreo autostrada sau sosea la care sa nu se efectueze diverse îmbunatatiri. Se lucra intens la ele, ceea ce a dat peste cap semnalizarile si a deviat traficul pe diverse bretele temporare, l-a gatuit si, în general l-a îngreunat. Adaugati la toate acestea ploaia si va veti cam da seama de modul în care am circulat.

Oameni si caini
Desi citisem pe diferite forumuri ca sicilienii nu sunt tocmai amabili, ma bucur sa va spun ca nu am avut nicio problema. Nu pun la socoteala hotelurile, unde personalul era nu numai amabil, dar de-a dreptul nici nu mai stia ce sa faca pentru a-ti intra în voie; oamenii de pe strada au fost calzi, saritori, calmi si prietenosi. Am cerut indicatii sau explicatii de zeci de ori si au fost foarte politicosi si dornici sa ajute. Nu au reusit întotdeauna, caci uneori mai amestecau italiana cu dialectul sicilian (nu prea se vorbeste engleza în afara spatiilor de tip hoteluri, restaurante, magazine), dar bunele intentii erau vadite.
Radu Popovici - Sicilia
În piete am facut zeci de fotografii, iar la fiecare taraba ceream, mai întai, permisiunea. Un foarte scurt „Permesso?” m-a ajutat enorm, caci nu am avut nicio problema în a fotografia orice. Am vazut de vreo doua ori ca alti turisti, care au „sarit” faza cu „Permesso?” si s-au înfipt la tarabe ca sa faca fotografii, au fost apostrofati, mai direct sau mai pe ocolite, de pietari.
Mi s-a parut normal, caci pentru a fi respectat trebuie, la randul tau, sa respecti. „Buon giorno, signore/signora!”, „Permesso?”, „Grazie!” si altele asemenea se dovedesc „descantece” miraculoase care îti pot deschide orice usa.

Am remarcat un numar foarte mare de emigranti proveniti din subcontinentul indian, mai ales pakistanezi, ca si pe cei din tarile africane. Îi remarcam foarte usor, din cauza tenului închis la culoare. Aproape fara exceptie erau angrenati în comertul stradal: cu totii vindeau umbrele (logic, doar a plouat aproape continuu; ca o paranteza, am mai vazut acest tip de comert si la Roma si Napoli, adica tot în Italia, dar nu si în Spania, Franta, Portugalia, Belgia, Olanda etc. Probabil ca vanzarea umbrelelor pe strada este o cutuma specific italiana), suveniruri diverse, ochelari de soare (ilogic, doar a plouat aproape continuu), posete si genti etc.
Am vazut si cersetori, tot cu tenul mai închis la culoare, care ar fi putut fi tigani din Romania. Nu sunt sigur de unde proveneau acestia, dar în mod clar toti cerseau. Nu am vazut pe vreunul sa munceasca, spre deosebire de pakistanezi si africani. Caci, indiferent de faptul ca uneori erau prea insistenti si agasanti, comertul stradal este o munca, si înca una grea si fara mari satisfactii.

Se face atata tam-tam despre cainii vagabonzi din Bucuresti. Trebuie sa va spun ca la Palermo (ca sa nu mai zic de Istanbul, de pilda), situatia nu este deloc diferita, dar nimeni nu se mai ofuscheaza. Haite de 5-6 caini mari traverseaza orasul si este imposibil ca aceste animale sa nu fi atacat/muscat chiar pe nimeni niciodata. Cu toate acestea, nu am auzit ca presa internationala si organizatiile de protectia animalelor din întreaga lume sa faca spume la gura pe tema cainilor din Palermo sau Catania, ori, daca tot am adus vorba despre animale, a pisicilor din Roma.

Citeste si articolul →   Din nou acasa

Ceramica
Italia este una dintre tarile renumite pentru produsele ceramice, ma refer nu doar la gresie si faianta, ci si la farfurii, platouri, vase si tot felul de obiecte decorative, de la capete de oameni la animale si de la bibelouri la mozaicuri.
Acest tip de magazine sunt extrem de frecvente, iar oferta lor este de foarte buna calitate. Unele dintre obiecte sunt cu adevarat superbe. Am vazut farfurii uluitor de frumoase, lucrate fiecare manual, dar si intimidant de scumpe.
Oricum, atunci cand le întalniti, nu le ocoliti în niciun caz. Intrati macar cateva minute, ca sa va clatiti ochii.

Tutungerii
Fata de acum cateva zeci de ani, pe langa alimentarele, merceriile si magazinele de remaiat ciorapi, care astazi au disparut aproape cu desavarsire, înlocuire de supermarketuri, banci si farmacii, tutungeriile erau extrem de prezente. Vindeau o mare varietate de tigari, pipe si tigarete, tutun de pipa si de mestecat, dar si mentosane, ziare, pamatufuri, brice si sapunuri de ras ca si alte maruntisuri, Astazi, tigarile se cumpara din supermarket; nu mi se pare un lucru firesc si chiar nu cred ca am vazut tigari în multe dintre supermarketurile din Occident.

Sicilia ar putea fi raiul fumatorilor, caci am vazut zeci, daca nu sute, de tutungerii, în toate locurile posibile. Nu am fost atent daca erau amplasate si în vecinatatea scolilor, dar data fiind frecventa cu care le-am întalnit, acest lucru este perfect posibil.

Va dati seama, aceste magazine mi-au sarit în ochi tocmai fiindca din Bucuresti au disparut de ani buni. Cum s-a întamplat si cu alte tipuri de magazine, tutungeriile din Bucuresti au fost „asasinate” economic de super si hipermarketuri. Cu toate ca nu sunt fumator, spun „Pacat…”.

Am vazut, de altfel, în toate orasele siciliene, nu doar tutungerii, dar si alte mici magazinase specializate pe fructe si legume, branzeturi, patiserie, înghetata, peste, vinuri, mirodenii si condimente si multe altele. În aceste locuri, adesea vanzatorul este si patron, îsi cunoaste bine marfa si clientela si este o placere sa le treci pragul.

Ar fi placut sa intri si la noi într-o macelarie, un magazin de fructe si legume, o vinoteca, branzeturi, paine, delicatese, cofetarie etc. si sa ai de unde alege, din zeci de sortimente, sfatuindu-te cu un vanzator care chiar stie ce marfa vinde. Nu-mi pot imagina ce ganditi dumneavoastra, dar eu unul sunt satul de privirile tampe care constituie, în 90% dintre cazuri, raspunsul pe care îl primesc, la întrebari normale, despre marfa din rafturi, atunci cand ma aflu în supermarketuri. Parca în bataie de joc, pe echipamentul personalului acesta atat de „bine” pregatit si de „saritor”, mai si scrie „La dispozitia dumneavoastra”!

Muzee, palate, catedrale, domuri si simple biserici
Spuneam mai sus ca Italia musteste de arta. Ar mai trebui spesificat ca o mare parte a obiectelor de arta nu se afla în muzee ci în locasele de cult (ele însele minunate obiecte de arta) si palate. Daca sunteti amatori de ruine grecesti si romane, de pictura si sculptura bizantina si renascentista, de palate în stil arabo-normand, de cladiri stil art deco si de mozaicuri uimitoare, ati nimerit la locul potrivit.
Radu Popovici - Sicilia
Nu este aici momentul sa povestesc despre toate minunile vazute în orasele vizitate (ca sa nu mai zic despre cele aflate în orasele în care nu am apucat sa ajungem), dar va pot spune ca unele sunt de-a dreptul uimitoare.

Arbori
Cred ca cel mai urias arbore pe care l-am vazut eu vreodata este un platan care se gaseste (înca, sper eu) în centrul orasului grecesc Kos, de pe insula cu acelasi nume. Am mai vazut arbori imensi, extrem de ramificati, în Cambodgia, în zona junglei ce înconjoara complexele de temple de la Angkor Wat.
Radu Popovici - Sicilia
Cred însa ca la Palermo, în parcul Piazza Marina am gasit, daca nu cei mai mari, în mod sigur cei mai ciudati arbori pe care i-am vazut vreodata. La început am crezut ca nici nu sunt adevarati. Pareau facuti din material plastic si, sincer sa fiu, mi-au cam dat fiori. Motivul este ca pareau a fi construiti din tentacule uriase, hraparete, încolacite si „crosetate” unul în celalalt. Sunt ciudati cu adevarat, ca si cum ar proveni de pe alta planeta, sau din decorul unui film fantasy; mi-i închipui foarte bine ca facand parte dintr-o padure malefica, ce îsi tot întinde tentaculele acaparand orasul.
Ma rog, indieferent de senzatia mea, daca ajungeti în Palermo, merita sa dati o raita în jurul acestui parc.

Încheiere si avanpremiera
Cred ca pot încheia aici acest prim episod, cu caracter introductiv, care a cuprins cateva dintre impresiile neculinare lasate de Sicilia. Nu stiu cat de interesant am reusit sa fiu, nu stiu daca v-am cam plictisit, dar nici nu puteti avea asteptari foarte mari dupa doar cateva zile, în care tot ce am putut vedea a fost zarit pritre dese picaturi de ploaie.

Episoadele care vor urma se vor referi la piete, restaurante, baruri, cafenele, enoteci si diverse alte locuri unde poti manca si bea bucate delicioase si bauturi de calitate. Gurmanzii vor iubi Sicilia, pe cuvant de onoare.


2 comentarii pe “Mic concediu sicilian (1)

  1. cristi-j spune:

    Dupa cum ma asteptam, mi-a placut mult acest articol, o lectura placuta.
    Iar fotografiile sunt interesante, in astfel de orase incarcate de istorie si arta e plin de subiecte si asta ajuta mult. Pozele insa reusesc sa te contrazica putin in privinta vremii, din ele nu se vede sa fi fost chiar asa rau … hahaha

    Apropo de tutungerii si de faptul ca ti-au sarit in ochi, am avut o experienta oarecum asemanatoare in Belgia cu spalatoriile (ma refer la spalatoriile de haine unde sunt multe masini de spalat si iti speli singur hainele). La noi nu sunt si nici n-au fost iar prin alte tari eu n-am vazut dar in Belgia inca sunt destule, inca rezista (sau cel putin asa era acum cativa ani).

    Oricat de lunga va fi seria de articole siciliene, inclusiv despre alte subiecte inafara celor culinare, nu ma supar … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Iti dai seama ca faceam fotografii mai ales atunci cand ploaia isi tragea sufletul. Fiindca ai pomenit de Belgia (unde am remarcat si eu spalatoriile astea in stil american), vremea siciliana a avut momente cand semana bine cu cea din Belgia si Olanda. Ploaie indelunga, apoi 10 minute de soare, alte 20 de minute de ploaie, iar 10 minute senin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.