Palermo, Catania şi alte oraşe siciliene sunt vestite pentru pieţele alimentare în aer liber. Toate au reputaţia de a fi pline de culoare şi sunet, aglomerate, având un aer mediteranean cu influenţe arăbeşti, oferind produse de bună calitate, în special peşte, fructe de mare, legume şi fructe.
La Vucciria, Palermo
Spre deosebire de alte mari pieţe europene, cum este La Boqueria, de exemplu, aceste pieţe nu sunt “consemnate” într-un perimetru dreptunghiular, strict delimitat, ci se întind în toate direcţiile pe străduţele dintr-o anumită zoină a oraşului.

Palermo se poate lăuda cu trei pieţe celebre, La Vucciria, Ballarò şi Borgo Vecchio (din păcate în această a treia piaţă nu am reuşit să ajung), iar Catania cu faimoasa La Pescheria, aceasta din urmă fiind reputată ca una dintre cele mai mari din Italia. Desigur, tot ceea ce cunoşteam despre ele atunci când am părăsit Bucureştiul, era doar ceea ce citisem prin cărţi şi Internet. Normal, după astfel de lecturi, pe care le-aş numi documentare, începi să-ţi formezi unele aşteptări. Ama cum destulă experienţă în voiaje, aşa că era curios nu doar cum sunt pieţele în sine, ci şi cum (şi dacă) se vor potrivi imaginii pe care mi-o formasem pe măsură ce citeam despre ele. Aşa cum mă aşteptam, realitatea avea să-mi ofere nişte surprize.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria
Dintre toate pieţele palermitane aceasta este, aş zice că de departe, cea mai cunoscută. Nu se ştie sigur de und eprovine numele pieţei. Cei mai mulţi susţin că, în dialect, “vicciria” indeamnă “voci”, sau “vacarm”, acesta fiind una dintre caracteristicile pieţii. M-aş aventura să afirm că vacarmul uman nu este caracteristic doar acestei pieţe, ci tuturor pieţelor siciliene. Vânzătorii par a-şi fi format adevărate repertorii proprii de strigăte, urlete, ţipete, refrene semi-cântate semi-vorbite, prin care atrag atenţia clienţilor îndemnându-i să se apropie de marfa lor. De asemenea, nu rareori îşi laudă marfa în detrimentul celei oferite de tarabele vecine.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria, Palermo
Alţii susţin că, la origini, piaţa vindea preponderent carne şi de aceea a preluat numele franţuzesc “La Boucherie”, adică “Măcelăria”, devenit apoi, prin alterare, “La Vucciria”. Am văzut aceeaşi etimologie propusă şi pentru “La Boqueria” din Barcelona. Nu-mi dau seama care este cea adevărată, cred că cele două variante sunt plauzibile în mod egal.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria, Palermo
Nu este chiar un vacarm comparabil cu cel al stadioanelor, dar închipuiţi-vă vreo cinci muezini care cheamă la rugăciune credincioşii musulmani. Cred că aceste strigări sunt spumoase şi umnoristice, dar din păcate nu am reuşit decât să prind un cuvânt-două pe ici-colo. Majoritatea vorbelor păreau să fie din dialectul sicilian, adică deloc la îndemâna mea.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria, Palermo
La Vucciria este deschisă de luni până sâmbătă, de la răsărit până binişor după prânz. Din câte mi s-a spus ora cea mai bună este 10 am; este ora la care, măcar teoretic, toţi negustorii sunt prezenţi şi la care se înregistrează cel mai mare aflux de clienţi.
La Vucciria, Palermo
Am ajuns în La Vucciria sâmbătă dimineaţa, pe la 9 şi jumătate. Este situată într-un loc foarte central, aproape de via Roma şi Palazzo Reale şi, teoretic, se întinde pe câteva străduţe, care se întind, cumva, paralel cu via Roma.
Din păcate, s-a repetat istoria cu pomul lăudat. Nu cred că în aşa-numita piaţă erau aşezate mai mult de 20 de tarabe, pe care le scanau cu privirea circa 10-12 clienţi.
M-am gândit că nu trebuie să fiu dezamăgit, fiindcă plouase cu o zi înainte, ploua, de altfel, şi sâmbătă dimineaţă, aşa că mi-am zis: cine ştie, poate comercianţii şi clienţii sunt un pic descurajaţi de vremea închisă şi de ora timpurie şi vor apărea mai târziu.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria, Palermo
Am făcut între timp un tur prin Ballarò şi am revenit în La Vucciria după circa o oră şi jumătate. Cele 20 de tarabe se făcuseră, poate, 22, iar cei 10-12 clienţi se înmulţiseră până pe la 15. Am făcut câteva fotografii, practic am fotografiat fiecare tarabă care oferea produse alimentare şi, foarte dezamăgit am plecat spre hotel, consolându-mă că pozasem şi văzusem mult mai multe lucruri, mă refer aici inclusiv la vacarm, în Ballarò.
La Vucciria, Palermo
La Vucciria, Palermo
Nu cred că are rost să enumăr produsele văzute în La Vucciria. Le puteţi vedea în fotografii şi, de asemenea, puteţi să vă ghidaţi după cele pe care le voi povesti mai jos despre Ballarò. Reduceţi totul de vreo 10 ori şi veţi avea imaginea reală a pieţei La Vucciria, de sâmbătă 7 martie 2015.
La Vucciria, Palermo
Chiar nu am vreo explicaţie a faptului că La Vucciria era aproape pustie. La aceeaşi oră, pe aceeaşi vreme, la doar 15 minute distanţă, Ballarò oferea cu totul alt peisaj. Nu am reuşit să-mi dau seama dacă La Vucciria a decăzut, sau dacă, pur şi simplu, a fost doar o întâmplare, una dintre acele zile în care mai multe variabile se nimeresc să acţioneze simultan în sens negativ. Până una alta, am rămas doar cu o mare dezamăgire şi cu speranţa că piaţa este OK şi că doar am avut eu ghinionul să nimeresc o zi mai proastă.

Ballarò
Întristat de ceea ce găsisem în La Vucciria, m-am îndreptat, destul de îngrijorat, spre Ballarò. Lucrurile aveau să stea, însă, cu totul altfel. Încă de la câteva zeci de metri distanţă, se auzea un vacarm înăbuşit şi se simţea deja un miros plăcut de peşte proaspăt. Pe măsură ce ne apropiam de Piazza Carmine (piaţa alimentară se întinde pe străduţele din jurul acestei piaţete), tumultul se accentua, iar mirosul se “complica”; nu se mai simţea doar peştele, ci şi note proaspete de fructe şi legume. Ehei, mă gândeam eu, aşa da, o să am ocazia să văd lucruri interesante. Şi chiar am avut dreptate.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Ballarò se îndindea pe câteva străduţe, ramificate în toate direcţiile. Era un pic confuzant, căci lipsea totalmente acea ordine a Europei “civilizate”, care propune pieţe alimentare în care vânzătorii au halate albe, case de marcat, cântare electronice şi instalaţii de vidat şi ambalat la fiecare tarabă.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Piaţa era extrem de pitorească, aproape te dureau urechile de vacarm (jur că nu am mai întâlnit aşa ceva, deşi lucrurile aveau să se repete apoi şi în piaţa La Pescheria, din Catania). La unele tarabe erau câte 3-4 vânzători şi jur că am avut impresia că măcar unul dintre ei se afla acolo ca să ţipe, să strige, să cânte, să bombardeze cu zicători, să dea replica, să îndemne, să urle şi să se agite ca un apucat. Totul a fost destul de nostim, de foarte multe ori am izbucnit în râs la schimele “urlătorilor” şi la modul în care se înlănţuiau strigăturile de la o tarabă la alta. Aproape că îmi pare rău că nu am înregistrat sonor periplul nostru prin piaţă.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Totul era foarte colorat. Legumele şi fructele aveau culori cu adevărat vibrante: nuanţe puternice, magnifice, contrastante… era o plăcere. Am reuşit să mă strecor printre stropii de ploaie să dă fotografiez cam tot ce mi-am dorit. Am fost mereu respectuos cu protagoniştii (aproape că nu-i mai pot numi comercianţi, căci îmbinau, după mine, comerţul cu reprezentaţia teatrală), am cerut voia de fiecare dată când am fotografiat vreo tarabă şi niciodată nu am fost refuzat. Ba chiar mi se zâmbea şi mi se făcea loc ca să pot prinde unghiurile cele mai favorabile.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
În ce priveşte produsele oferite spre vanzare, predominau peştele şi fructele de mare, urmate de vegetalele proaspete. Normal, cel mai mult m-au atras peştii şi alţi locuitori ai mării; varietatea ofertei era plăcută ochiului meu de bucureştean, obişnuit cu sărăcia pieţelor noastre.
Unii dintre peşti îmi erau necunoscuţi, dar am văzut pe tarabe anghile, galinete, peşti John Dory, scorpii de mare, chefali, barbuni roşii, peşte spada, macrouri şi zău că arătau tare bine.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
În cazul fructelor de mare, tarabele ofereau calmari, creveţi, caracatiţe, sepii şi diferite scoici şi midii. Am văzut o ofertă mai variată, mai ales în cazul scoicilor, în La Pescheria, piaţa din Catania, şi veţi avea ocazia să vedeţi fotografiile făcute acolo.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Între vegetale am remarcat oferta de fenicul, broccolo (singularul de la broccoli), conopidă, anghinare, vinete, roşii, dovlecei, ciuperci, lăptuci etc. Cu fructele am avut o mică dezamăgire în ce priveşte citricele. Probabil erau deja ieşite din sezon, fiindcă nici oferta nu era cine ştie ce, şi nici gustul. Am încercat câteva feluri de portocale, dar erau toate cam uscate şi nu deosebit de gustoase; cu alte cuvinte, nimic deosebit.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Oferta de carne şi produse din carne era şi ea la înălţime, ca şi cea de sosuri pesto (cred că erau zeci de feluri), roşii uscate la soare, ardei iuţi uscaţi, mirodenii etc.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo
Sunt convins că orice piaţă europeană arată mai bine vara şi mult mai bine toamna decât într-un început friguros şi ploios de martie.
Sper că în alte circumstanţe şi La Vucciria să fie mai ofertantă şi mai animată, aşa că vă sfătuiesc, dacă mâncarea vă interesează cât de puţin, să nu ocoliţi aceste pieţe atunci când puneţi piciorul în Palermo.
Ballaro, Palermo
Ballaro, Palermo

(va urma)

Sumar articol
Mic concediu Sicilian (2)
Titlu articol
Mic concediu Sicilian (2)
Descriere
Palermo, Catania şi alte oraşe siciliene sunt vestite pentru pieţele alimentare în aer liber. Toate au reputaţia de a fi pline de culoare şi sunet, aglomerate, având un aer mediteranean cu influenţe arăbeşti , oferind produse de bună calitate, în special peşte, fructe de mare, legume şi fructe.
Autor