O mică degustare de… roșii

Am primit recent de la Tomatina, printre alte vegetale, o selecție de 7 tipuri de roșii. Trei dintre ele îmi erau cunoscute, dar celelalte au fost o surpriză plăcută. Mă simt bine când întâlnesc fructe, legume sau alte alimente pe care nu le-am gustat niciodată, așa că am fost încântat să profit de ocazie.
Rosii Tomatina

Am pus imediat de o mică degustare de roșii. Am mai organizat sau participat la diverse degustări (de vin, whisky, coniac, ulei de măsline, sosuri picante, brânzeturi, pâine, miere) dar una de roșii a fost o premieră pentru mine.

În primul rând, câteva sfaturi utile, asta în cazul în care vreți să comandați produse de la Tomatina și să organizați propriile degustări, ceea ce vă sfătuiesc să faceți.

Întâi și întâi, nu gustați roșiile proaspăt scoase din frigider. Răceala lor este plăcută, din păcate însă gustul și aroma sunt “ucise”. Avem de-a face cu un fenomen similar celui care se petrece cu vinurile roșii și cu brânzeturile. La temperatura din frigider, adică 4-7°C, aromele sunt inhibate, iar gustul devine fără caracter, parcă ușor metalic. Temperați, deci, roșiile timp de minim 30 de minute, înainte de a le degusta. Ideal este ca ele să ajungă la o temperatură de circa 20 °C.

Așezați roșiile pe o planșetă de lemn curată, sau pe farfurii de porțelan. Nu pe suprafețe de plastic și nici metalice. Nu știu dacă este doar o impresie a mea, dar parcă au altfel de gust. Urmați-mi sfatul, pentru orice eventualitate; în plus, arată mai bine și mai firesc așa, pe lemn sau porțelan.

Nu le tăiați. Dacă este posibil, mușcați din ele sau băgați în gură roșiile întregi. Gestul acesta vă va ajuta să vă apropiați mai mult de aliment. Mâncarea mînuită cu degetele ne pare întotdeauna mai gustoasă și mai prietenoasă. Nu știu dacă această senzație are vreo explicație științifică, dar la mine funcționează. Aveți însă grijă să fiți foarte curați pe mâini, nu doar din motive de igienă, ci și ca să nu alterați gustul și aroma roșiilor.

Degustați roșiile după un tipic ales inteligent. Eu am încercat așa cum voi arăta mai jos, dar puteți să vă faceți propria schemă de degustare, după cum simţiţi mai bine.
1. m-am uitat atent la forma roșiei, la culoarea sa, la cum arată în interior; am mirosit-o și i-am observat textura și consistența
2. am degustat mai întâi roșiile ca atare, simple
3. am degustat roșiile presărate cu puțină sare; sarea le potențează mult gustul, dar aveți grijă să nu exagerați cu ea
4. am degustat roșiile presărate cu puțină sare și stropite cu ulei de măsline extra virgin
Acest ultim punct merită unele cuvinte: alegeți un ulei care vă place și care nu are un gust foarte pregnant. Nu vreți ca uleiul să predomine gustativ asupra roșiilor, ci să le sprijine și să le pună în valoare. Eu am folosit Latzimas, un ulei extra virgin din Creta, cu personalitate, dar nu una copleșitoare. Sigur, puteți încerca și cu alte uleiuri virgine, sau cu uleiuri rafinate. Acestea din urmă nu au, de obicei, nici gust și nici aromă, așa că roșiile pot fi foarte bine degustate și cu ele.

Spuneam că am avut la îndemână șapte varietăți de roșii. Nu mă pricep la roșii. Mă interesează aproape exclusiv gustul, aroma și textura lor. Habar nu am de varietăți, de modul de cultivare, care dintre ele sunt hibrizi, mutanți sau heirloom. Informaţiile date mai jos provin de pe Internet, dar nu am apucat să le verific.
De asemenea, părerile expuse mai jos sunt strict personale, adică reflectă doar gustul meu. Este foarte posibil ca dvs. să vă placă altceva decât mie. Important este să încercați; precis găsiți măcar 1-2 varietăți care să vă placă.

Gardner’s Delight
Rosii Tomatina
Sunt mici, de tip cherry, cu formă rotundă și culoare frumoasă. Gustul este dulce și parcă un piculeț acrișor-fructat, au aromă și consistență plăcute.

Violet Jasper
Rosii Tomatina
Sunt ceva mai mărișoare, cam cât o nucă medie, au formă ușor ovală, îngustându-se spre partea inferioară și sunt pătate cu verde-vânăt. Destul de parfumate, textura plăcută, gust bun, dar nu foarte deosebit.
Din câte am văzut pe Internet, la o cercetare foarte sumară, acest soi este heirloom.

Principe Borghese
Rosii Tomatina
O altă varietate heirloom, cu fructe mici, cu o formă interesantă, ovală și cu un vârf mic și foarte ascuțit la partea inferioară. Au un gust fructat, interesant, cu o ușoară aromă de plante verzi. Sunt, se pare, potrivite pentru a fiuscate la soare.

Red Grape
Rosii Tomatina
O altă varietate de roșii cherry, cu formă ovală. Sunt foarte dulci și foarte parfumate. Mi-au plăcut mult.

Roma
Rosii Tomatina
Roșiile Roma sunt roșiile prunișoare, cele pe care le știm aproape toți. Acest tip de roșii sunt întâlnite frecvent în conservele de roșii. Au o formă ovală, lunguiață, iar partea inferioară se termină cu un mic țugui. Ce am avut eu la această degustare m-a impresionat nici ca gust și nici ca aromă; în plus, nici textura nu a fost mulțumitoare: mi s-a părut fleșcăită și păstoasă.
Am fost surprins, căci cu alte ocazii am am fost foarte mulțumit de roșiile prunișoare.

Siriana
Rosii Tomatina
Dacă ceea ce am găsit pe Internet este corect, această varietate este un hibrid românesc. Roșiile sunt mărișoare, cam cât pumnul unei doamne, cu formă elipsoidală. Sunt gustoase și parfumate.

Black Russian
Rosii Tomatina
O altă varietate heirloom. Sunt roșii mari, cât un pumn bărbătesc, de culoare roșie închisă, pătate cu vinețiu spre partea superioară, acolo unde este codița. Sunt foarte cărnoase, cu semințe puține și sunt, probabil, cele mai bune roșii pe care le-am mâncat în ultimii ani. Foarte parfumate, dulci, cu gust complex. Sunt atât de bune încât îți vine să oftezi când mesteci.

Preferatele mele au fost Black Russian și Red Grape, urmate de Gardner’s Delight și Siriana. În josul clasamentului, Roma. Celelalte, fără vreo ordine anume, împart locurile 5-6.
Încă o dată, acestea au fost preferințele mele. Vă sfătuiesc să aruncați o privire pe pagina de Facebook a Tomatinei și să le încercați singuri.

Summary
O mică degustare de... roșii
Article Name
O mică degustare de... roșii
Description
Sapte varietati de rosii de la Tomatina, degustate si povestite pe scurt.
Author

6 comentarii pe “O mică degustare de… roșii

  1. Alex Farca spune:

    Salutare Radu. Eu am rămas cu ideea că nu trebuie să ţin deloc roşiile în frigider, din aceleaşi motive pe care le-ai expus şi tu mai sus (aromă, gust); ceea ce fac de o bună perioadă de timp (oricum nu cumpăr atât încât să risc să se strice). Ştiu că am studiat „problema” la un moment dat şi asta a fost concluzia. Ce părere ai?

    • Radu Popovici spune:

      @Alex: Am aceesi parere cu tine. Si eu am cam renuntat la frigider in cazul multora dintre legume. Le mai bag la racoare doar daca stiu ca au sanse sa se strice pana le vine randul.

  2. Baciu Aurel spune:

    Am avut frumoasa ocazie, anul trecut, in august, sa ajung la Buñol, langa renumita podgorie Requena, Comunitatea Valenciana, in Spania, la sarbatoarea bataii cu rosii „Tomatina”.
    Impresionant, si era in vreme de criza mondiala.
    Va salut si va respect – am invatzat si invatz multe lucruri interesante din postarile dv.
    VA MULTUMESC FRUMOS
    Chef Aurel Baciu – Benicarló, Spania

    • Radu Popovici spune:

      @Baciu Aurel: As fi vrut sa particip si eu la un astfel de targ. O sa ma orientez spre asta anul viitor, daca se aliniaza astrele cum vreau eu.
      Ma bucur ca blogul meu va este de ajutor, dar fara suparare si cu tot respectul meu pentru meseria de bucatar, cand cineva se numeste „chef”, atunci se presupune ca este doctor in bucatarie; de obicei invata el pe altii.

      Nu stiu daca in Spania „chef” este titulatura data oricarui bucatar, indiferent de experienta si competenta, dar in Franta si in alte locuri presupune un anumit nivel profesional. Unul inalt de tot.
      La noi, in Romania, exista o adevarata hemoragie de „chefi” inchipuiti, chestie care ma calca pe nervi. 🙂
      Sper sa nu va supere aceasta remarca.

      • cristi-j spune:

        Imi pare rau ca nu ai aflat dar e ca la supravietuirea speciilor. Bucatarul e o specie pe cale de disparitie si a fost inlocuita de specia noua chef creata in laboratoarele culturii celebritatii si sutelor de programe tv culinare. Aceasta are caracteristici diferite chiar daca se trage, macar teoretic, din acelasi loc, din bucatarie. Nu e hemoragie e evolutie. Cum spunea cineva de curand (apropo de articolul de ieri), mai iesi si tu din casa si-o sa vezi … hahaha

        • Radu Popovici spune:

          @cristi-j: Ma intreb care naiba o fi stadiul de „evolutie” urmator: master chef? Sau poate marechal de cuisine?
          Aproape ca mi-e frica sa ies din casa. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.