Va prezint astazi una dintre retetele traditionale ale populatiei tamile. In limba tamila, „milagu” inseamna „piper”, iar „tannir” inseamna „apa”. Numele acestei retete s-ar putea traduce, deci, „apa de piper”. Aceasta denumire indica imediat faptul ca are un gust iute, lucru adevarat, dar nu in totalitate. Gustul este, mai curand, iute-picant-acrisor, foarte placut.
Bucatarie: indiana
Dificultate: medie
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 7 minute
Timp de gatit: 30 minute
Ingrediente:
1 litru de fond de legume (sau apa)
2 linguri de ulei de arahide (sau ulei de floarea-soarelui)
3 catei de usturoi, tocati marunt
1 ceapa mare, tocata marunt
3 ardei iuti rosii sau verzi, taiati fasiute subtiri
2 lingurite de boabe de piper negru, macinat grosier
1 lingura de orez Basmati
1 lingura de linte rosie, sparta
1 lingura de pasta de tamarin
2 linguri de frunze de coriandru proaspat, tocate
10-12 frunze de curry, proaspete sau uscate (optional)
sare
1 lingurita de curcuma, macinata
1/2 lingurita de boia iute
1 lingura de boabe de coriandru
Instructiuni:
Se da apa in clocot intr-o cratita de 3 litri capacitate. Intre timp se prajesc uscat boabele de coriandru, intr-o tigaita, la foc mic, pana ce incep sa se rumeneasca si sa miroasa puternic. Se lasa sa se raceasca 2 minute, apoi se piseaza intr-o piua, cat mai fin. Se amesteca bine intr-un castronel curcuma cu boia si coriandru pisat.
Se incinge uleiul intr-un karahi (sau wok) si se adauga amestecul de mirodenii (masala). Se prajeste 30 de secunde, la foc mediu. Se adauga ceapa, se sareaza si se gateste 5 minute la foc mic, sau pana se face translucida.
Se adauga ardei iute si usturoi si se continua 3-4 minute. Se adauga piper, orez si linte si se amesteca 1 minut, amestecand frecvent, ca boabele de orez si cele de linte sa se imbrace in mixtura aromata.
Se adauga aceasta compozitie, impreuna cu frunzele de curry in apa clocotita, amestecand ca nimic sa nu se lipeasca de cratita si sa nu formeze aglomerari. Se da in clocot, se micsoreaza flacara si se mijoteaza mixtura 10 minute.
Se adauga tamarin si frunze tocate de coriandru, se amesteca si se continua mijotarea 3-5 minute, sau pana ce orezul si lintea sunt fragede, dupa care se gusta si se asezoneaza cu sare. Se serveste supa fierbinte sau la temperatura camerei.
Un pic de istorie:
Piperul este sursa originara a Indiei pentru gustul iute, iar aceasta reteta, originara, se pare, din statul Tamil Nadu, aflat in sudul Indiei, are o vechime atestata de peste 1000 de ani. Nu folosea, deci, ardei iuti. Acestia au ajuns in India adusi de portughezi „abia” acum 500 de ani, dar au fost asimilati rapid si li s-a facut loc si in aceasta reteta.
În timpul dominatiei britanice, „milagu tannir” a evoluat într-o supa groasa, cu carne, numita „mulligatawny”.
Nota:
Reteta originala foloseste apa in loc de fond, dar eu am preferat un lichid cu mai mult gust (fond).
Pasta de tamarin si frunze de curry uscate se gasesc in magazinele de specialitati, ca Bacania Veche si Ki-Life (pentru Bucuresti).
Sfaturi:
Cei carora nu le place gustul iute, pot reduce drastic cantitatile de ardei iute si de piper. Eu as sugera 1/2 lingurita de piper si 1/2-1 ardei iute, functie de cat de iute este ardeiul. Sau, mai simplu, doar 1 -1 1/2 lingurita de piper si niciun ardei.
Folositi ardei iuti rosii, daca gasiti, caci puncteaza la capitolul aspect. Eu nu am gasit, din pacate.
Puteti incerca o varianta de supa, inlocuind frunzele de curry, mai greu disponibile, cu cateva foi de dafin si fasii de coaja de lamaie.
Daca doriti, de dragul experimentului, folositi 2 lingurite de amestec de piperuri (negru, verde, alb, roz).
Reteta asta suna interesant, si ca ingrediente si prin prisma faptului ca este foarte veche. Merita incercata.
Eu am mancat mulligatawny si nu pot sa spun ca m-a impresionat prea tare. Poate ca am nimerit un bucatar mai slab, cine stie.
@memphis: Poate. 🙂 Eu am auzit lucruri bune despre ea si o voi incerca negresit. Mai vorbin arunci.
inteleg ce spui dar totusi mancam in prima instanta cu ochii , nu se poate trece peste asta , iar in cazul unui blog cu atat mai mult e important aspectul . daca te uiti la pozele mele nici eu nu folosesc decor dar exista motive pentru asta principalul fiind ca nu le pun pe un blog … hehehe …
ma refeream in primul rand la decoratiuni de genul mirodeniilor , ingredientelor , legumelor , etc folosite la mancarea respectiva si care in anumite cazuri ca de exemplu supe (plate) ajuta la expunere , aspect si prezentare . e doar o parere generala , stii ca nu sunt prea interesat de retete , prefer restul articolelor .
@cristi-j: Ca idee generala, sunt de acord cu tine. 🙂
din ce-am mai citit si din experienta proprie (tamilii sunt principalii imigranti indieni in asia de sud-est iar in locuri precum singapore de exemplu tamila e limba oficiala – una dintre ele) supele nu sunt prea populare in india , sunt preferate alte tipuri de mancaruri iar atunci cand apar totusi , datorita felului lor de a manca , supele sunt un fel de garnitura sau sos pentru altceva , de cele mai multe ori impreuna cu alte feluri . vreau doar sa subliniez ca , in general , supa nu e perceputa , folosita , servita in india la fel ca in europa . dar , oricum , se intalneste rar .
britanicii au avut probabil si in cazul supelor un cuvant important de spus adica le-au ridicat mai la suprafata . iar mulligatawny e o preluare fonetica a milagu tannir (chiar daca reteta a evoluat in altceva) si probabil cea mai cunoscuta (celebra – vezi comentariile de mai sus) supa indiana .
10-12 frunze de curry ? mi se pare mult , mai ales daca sunt trecute la optional , gustul se schimba mult prin folosirea sau nu a frunzelor de curry , eu folosesc de obicei la mancaruri 3-4 si se simt .
Din pacate poza nu e prea reusita , e cam greu sa fotografiezi supe (mai ales de genul asta) si de obicei se prefera imaginea de sus impreuna cu ceva decoratiuni pe langa .
@cristi-j: Asa este, britanicii au ridicat expunerea supelor indiene. Nu sunt de lepadat, eu am intalnit cateva foarte bune.
Evident, cum se observa foarte usor, mulligatawny este o deformare fonetica a milagu tannir.
Eu am folosit frunze uscate de curry, iar in Europa este cam greu sa le gasesti altfel. Poate ca am eu o transa de frunze mai veche, caci aproape nu au deloc aroma, de aceea sun 10-12 la numar. Oricum, sunt optionale doar fiindca se gasesc extrem de rar si nu vreau ca cei care incearca sa faca supa sa se blocheze in acest ingredient.
Asa este supele de acest gen sunt greu de fotografiat (mai ales ca eu nici nu stiu sa fac poze) si crede-ma, de deasupra sau nu, arata cam la fel. Am preferat acest unghi, mai “plonjat”.
Eu unul nu sunt de acord cu “decoratiunile” pe langa farfurie. Accept obiecte sau ingrediente pe care care, in mod normal, le pui langa farfurie atunci cand mananci (de genul recipiente cu condimente, servetele, rasnita de piper, pahar cu vin etc.); mi se pare o “facatura” sa folosesti diferite prostioare ca flori, figurine de sticla, tot felul de carpe etc. Sper ca nu te-ai referit la acestea. 🙂
Prefer sa am poze reale, fara cosmetizare, chiar daca arata mai putin spectaculos sau mai putin colorat. Cu ceva timp in urma m-am hotarat sa pun accent pe gust si aroma in retetele mele, nu pe aspect. Desigur, nu mi-ar strica sa progresez la capitoul “plating”. Ma straduiesc… la un moment dat poate o sa-mi si iasa.
Mi-a placut teribil episodul acela. neaparat voi incerca milagu tannir. Pe cand si o varianta de mulligatawny?
@simina: Da, a fost unul dintre cele mai amuzante spisoade. Oricum, milagu tannir este buna, dar nu atat de coplesitor de buna incat sa stau la o coada de zeci de persoane si sa faca instructie cu mine un bucatar nebun (cei care au vazut episodul vor intelege acest comentariu). Si eu sunt curios sa incerc mulligatawny, asa ca este pe lista mea cea scurta.
Mulligatawny nu este supa din serialul Seinfeld? Cea facuta de soup nazi?
@simina: Ba da. 🙂