Am iubit întotdeauna cărţile. Am avut, de mic, crescând într-o casă în care pereţii erau „tapetaţi” cu rafturi de cărţi, o relaţie deosebită cu ele.
Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu am nimic împotrivă să citesc ecrane de monitor, nu am nimic contra unui Kindle sau a unui alt gadget asemănător, este grozav de comod în călătorii, dar nimic nu se compară, pentru mine, cu sentimentul pe care îl ai atunci când citeşti o carte adevărată.
Există între cititor şi carte un anume fel de intimitate, intelectuală şi tactilă deopotrivă, căci senzaţia atingerii coperţilor şi a întoarcerii paginilor este aproape senzuală faţă de contactul impersonal cu butoanele, sau touch-screen-ul unui computer.
Îmbinând pasiunea pentru gătit cu cea pentru cărţi, am strâns pe nesimţite vreo 500 de volume despre gastronomie: reţete, memorii, jurnale de călătorie, enciclopedii, manuale etc. Nu cred că, în afară de cele din Africa sub-sahariană şi de unele dintre „stan”-urile din Asia Centrală, mai există vreo ţară despre a cărei bucătărie să nu am măcar un volumaş.
Prietenii şi rudele mă ştiu deja: care cum călătoreşte în afara ţării, căci de ce se publică sau traduce pe la noi mă cam ocup singur, îmi aduce câte o carte.
Am avut bucuria ca zilele trecute să primesc un volum dedicat unei culturi culinare care mă interesează din ce în ce mai mult. Este vorba despre „Penang Heritage Food – Yesterday’s Recipes for Today’s Cook”, scrisă de Ong Jin Teong şi apărută la editura Landmark Books.
Cartea descrie bucătăria din Penang, una dintre bucatariile regionale ale culturii peranakan, oferind un punct de vedere dual: cel al unui băieţel, care intervine cu amintirile sale despre modul în care i se gătea acasă, în familie, şi cel al unui bucătar destul de experimentat, care încearcă să recreeze la zenitul vieţii universul culinar-cultural al copilăriei. Este, dacă mi se permite o metaforă, un fel de “Amintiti din copilărie” scrise de un bucătar malaezian.
Autorul povesteşte despre specialităţile din Penang, despre influenţele chinezeşti (Hainan şi Hokkien), cele malay, indiene şi thailandeze, fiecare dintre acestea ilustrată cu preparate caracteristice. Povesteşte, de asemenea, despre condimente, ierburi, legume şi mirodenii, despre echipamentul din bucătărie etc.
Această interesantă paletă de informaţii este presărată cu amintirile din copilărie, dintr-o epocă astăzi, din nefericire, pe cale de dispariţie: persoane, locuri, atitudini, mici anecdote, atmosferă.
Autorul s-a născut în Penang, într-o familie nonya. Mama sa, în memoria căreia a scris cartea, era un bucătar foarte apreciat, care ţinea cursuri la Penang YWCA şi la MGS Old Girls’ Association. Ong Jin Teong a studiat la Londra, la Electrical Engineering, a fost profesor la Nanyang Technological University’s College of Engineering; este pensionar şi bunic. Un intelectual atras de gastronomie. Dorinţa de a-şi împărtăşi ideile şi cunoştinţele culinare, combinată cu experienţa acumulată ca profesor, l-au făcut să ţină cursuri şi demonstraţii în Penang, Kuala Lumpur, Perth, Singapore şi Londra.
Vă mărturisesc că încă nu m-am apucat să citesc „Penang Heritage Food – Yesterday’s Recipes for Today’s Cook”. Abia am răsfoit-o puţin; un fel de preludiu al unui îndrăgostit pătimaş. Am parcurs cuprinsul, am citit introducerea, am căutat câteva date despre autor pe internet.
Este una dintre puţinele cărţi despre bucătăria asiatică ce îmi pare reală, fără cosmetizări occidentale, scrisă de un localnic care a trăit de mic lângă şi pentru mâncare.
Astăzi şi mâine am două evenimente importante la GUXT, care mă vor ţine, probabil, departe de acest volum încă două zile. Am nevoie de tihnă şi de o anumită stare de spirit pentru o carte care promite atât de mult. Abia aştept week-end-ul… cu multă emoţie.
Lectura placuta! Stiu ca mai devreme sau mai tarziu ne vei impartasi si noua ce-ai aflat.
@Alice: Sper s-o pot face. Deocamdata, din ce am reusit sa intrevad, retetele abunda in ingrediente locale, de negasit pe la noi. Mai vorbim insa dupa week-end.
Cu siguranta.Te urmaresc in continuare.
Week-end placut cu cartea in fata.
Ma bucur mult pentru tine si iti doresc un week-end foarte placut. Iti dai seama ca sunt putin gelos … hahaha
Daca ai cautat pe net ai vazut probabil ca Landmark Books e o mica editura din Singapore si acum ceva vreme citisem (prin nu stiu ce intamplare) ca vor sa scoata o intreaga serie de acest fel despre „heritage food”. Pana acum au doar doua carti, despre Singapore si Penang. Si mai au ceva interesant, „Secrets of chinese nutrition”.
@cristi-j: He, he, stiam ca o sa fii gelos.
Da, m-am uitat si dupa Landmark Books. O sa comand “Secrets of chinese nutrition” pe Amazon.
Deocamdata, mai astept un transport de ingrediente din Filipine.
Wow! Pare o carte care merita citita. Felicitari pentru obtinerea ei si spor la citit.
Spor de asemenea la gatit; mi-a placut mult seria aceasta lunga de retete asiatice. Parca ti-a revenit entuziasmul sau asa mi se pare mie. Simt la tine un nou suflu. 🙂
@Memphis: Nu cred ca este vorba de entuziasm neaparat, ci de timp liber. Proiectele in care sunt implicat imi cer, cel mai adesea, sa gatesc europeneste. N-avea grija, seria asiatica nu poate continua prea mult. Dar va mai scoate capul la suprafata din cand in cand.
La mai multe astfel de carti autentice si interesante. Sper sa revii macar cu 2-3 retete din ea, cu ingrediente mai la indemina noastra.
@calina: Multumesc. Si eu sper. Daca am timp si ingrediente, in mod sigur voi posta cateva retete din carte.
si ai uitat sa mai adaugi la placerea de a citi carti din hartie, despre mirosul lor de tus.
sa deschizi pe alea din copilarie, pastreaza parfumul de atunci, cu totul altul decat al „ingredientelor” moderne (ma refer chiar la mirosul in sine, nu este o metafora).
despre carte, este un plus daca ti s-a parut autentica, necosmetizata…
abia astept primele teste
@Didi: In general, mirosul puternic deconspira o cerneala tipografica de proasta calitate, asternuta pe o hartie poroasa, ieftina. Asa miroseau cartile copilariei, adolescentei si tineretii mele. Cartile tiparite corect nu au miros de cerneala… sau poate doar o aroma foarte fina, rezultata din combinatia de hartie cu cerneala, ambele de buna calitate.
Ce amintiri. Dupa ce am mai crescut, am avut inclusiv catalog cu toate titlurile din biblioteca. Daca imprumutau ai mei cuiva vreo carte, imediat scriam in caiet (ceea ce nu a impiedicat pe cate unul sa se faca ca uita de ea), si stateam cu grija sa ne-o dea inapoi. Varul mamei mele lucra la centrul de librarii si venea o data pe luna sa ne aduca noutatile. Ce fain era. Primeam si maculatura obligatorie de cumparat, dar ce mai conta.
Sa o citesti sanatos si sa ai weekend fain.
@Micul: Dar de colectii ce zici? Biblioteca pentru toti, Cutezatorii, Secolul XX, Povestiri SF si atatea altele… Parca viata avea alt gust. NU neaparat mai bun, dar altul… al tineretii.
Sper sa am timp sa incep cartea maine, caci se anunta pregatiri intense de evenimente culinare pentru saptamana viitoare si o sa fiu agitat si ocupat. Nu ca ar fi ceva rau in asta. 🙂
Da, bpt multe, globus, romanul secolului xx, enigma, colectia romanul de dragoste si multe altele care nu erau din colectii. Cel mai iubit dintre pamanteni, prima editie, care n-a mai aparut in acea varianta, au cenzurat-o si a aparut in ceva colectie de care nu-mi mai aduc aminte, toate cartile lui james clavell,
Nu sunt o nostalgica a perioadei ceau, dimpotriva eram studenta in Timisoara ( pe strazi pana a inceput sa se traga ), dar niciodata nu voi uita ca au fost si lucruri bune. Printre ele faptul ca ai mei veneau la 3 acasa si aveam o viata defamilie zilnica. Acum sunt zile in care al meu nu vede copiii decat dimineata cand pleaca.
Ei da, din pacate nu putem selecta doar ce vrem noi, una vine cu cealalta.
Sa ai spor , dar sunt sigura ca faci fata cu brio.
@Micul: Munca nu l-a facut pe om… Om esti atunci cand esti uman, nu un robot. Om esti cand petreci timp cu familia si cu prietenii, cand socializezi, cand reusesti sa ii cunosti pe ceilalti si pe tine insuti.
Din pacate, suntem angrenati in acest mecanism numit societate civilizata: muncim mai mult decat se cuvine si ne neglijam familiile si prietenii. Facem totul in fuga si fugim inclusiv pe langa viata.
Foarte, foarte mare dreptate ai.
Seara faina sa ai, si o saptamana excelenta.
Spor la citit, sa-ti fie sursa de informatie si inspiratie si sa vii cu retete interesante.
Imi pare atit de rau ca nu inteleg si eu engleza. As fi avut acces la atitea surse de informatie. Este extraordinar ca tu si alti citiva ne ajutati dindu-ne informatii in romana.
Iti multumesc pentru ce am invatat de la tine pina acum si pentru ce voi mai invata in viitor. Sotul meu iti este cel mai recunoscator. El maninca foarte picant si multe dintre retetele tale i s-au potrivit. 🙂
@Laura: Ma bucur mult ca blogul meu te-a ajutat. Ce imi spui acum ma unge pe suflet fiindca este exact ceea ce eu doresc de la acest blog. Simt ca am muncit cu folos. 🙂