Cu o generatie în urma, bucataria irlandeza era perceputa ca însemnand doar ceva mai mult decat o halba de Guiness si un castron cu tocana. De cativa ani încoace însa, cea mai dinamica tara a Europei a stiut ca, odata cu renasterea economica, sa renasca si culinar.
Traditie
O excelenta definitie a unei bucatarii nationale apartine Theodorei FitzGibbons, cunoscut scriitor culinar irlandez: “Cea mai buna mancare a unei tari este cea traditionala, testata si perfectionata de-a lungul secolelor. Este mancarea care se potriveste cu clima si foloseste cele mai bune produse ale tarii… Este parte a istoriei si civilizatiei ei si, în mod ideal, trecutul si perfectul ar trebui sa-si dea mana, astfel ca mancarea traditionala sa nu fie îngropata sub o gramada de ambalaje si cutii de conserve.”
Mancarea traditionala irlandeza este robusta, satioasa si condimentata cu zgarcenie. Nici nu poate fi altfel, caci apartine unei tari care a trecut, în istoria sa, prin perioade groaznice de foamete. Populatia i-a fost decimata, în mai multe rînduri, de malnutritie si emigrare disperata. Acum beneficiaza însa de excelente produse locale (lactate, legume, oua, carne, peste si fructe de mare, paste, cereale) la care se adauga o gama larga de condimente, aduse din întreaga lume.
Între traditie si experiment
Pornind de la calitatea deosebita a ingredientelor, tot mai multi chefi irlandezi experimenteaza si dezvolta un nou stil culinar care, pe langa aceasta reorientarea catre produsele traditionale, adopta influente asiatice si mediteraneene. Motivati fiind, cu siguranta, si de valul mare de imigranti, au creat un nou stil, caracterizat printr-o diversificare a spectrului de arome si gusturi, una dintre modalitati fiind adoptarea de noi condimente si de noi modalitati de a le utiliza.
Condimentelor deja traditionale, proprii insulelor britanice (cele mai multe fiind bine cunoscute si folosite, cam în aceeasi maniera, si la noi – piperul alb si negru, ienuparul, mustarul, hreanul, mararul, patrunjelul, telina, ceapa, arpagicul, prazul, usturoiul, leurda, tarhonul, nasturelul, cimbrul, roinita, ardeiul iute, foile de dafin, scortisoara, nucsoara, cuisoarele, vanilia, ienibaharul), li s-au adaugat în ultimii zece ani, sau au fost readuse în actualitate, multe alte condimente de origine mediteraneana si asiatica. Acestea includ coaja de nucsoara, ghimbir, ruccola, seminte de pin, hasme, busuioc, fenicul, salvie, rozmarin, menta, lemongrass, cardamom, capere etc.
Experiment
Se reinventeaza o serie de ingrediente, altminteri intrate de mult în dieta europeana, folosindu-se însa ca mirodenii, adica altfel decat pana acum: lamai, limete, portocale, migdale, nuci, alune, masline, cacao, cafea. Noi arome, noi gusturi, noi culori, noi texturi… o noua bucatarie. O bucataria care începe sa capete caracter: a devenit mai aromata si mai colorata… a depasit stadiul de „spornic”, ca sa tinda spre „delicios”, „aromat”, „inedit”.
Citind listele de condimente de mai sus, cred ca ar mai trebui spus doar un singur lucru: Bain taitneamh as do bhéile! Pofta buna!