O pledoarie pentru diversitate şi echilibru

Nu spun eu asta – deşi, mă rog, recunosc că nici eu nu am încredere totală în ei-, ci chiar cititorii mei, chiar dacă o fac în mod indirect. Recentul sondaj de opinie „Cum vă alimentaţi?” a strâns 1730 de participanţi, iar rezultatele sunt destul de interesante. Şi poate puţin îngrijorătoare…

47% dintre participanţi declară: „mi-am format singur propriile principii de alimentaţie”. Cum îţi poţi forma singur principiile dietei personale? Studiind doar şi experimentând. Atunci ce te poate determina să te apuci să studiezi singur acest aspect?

Lipsa de încredere în medicina nutriţionistă oficială ar putea fi un motiv. Neîncrederea poate veni fie din ignoranţă (aceasta ne poate face să minimizăm competenţele şi realizările nutriţiei, ca ştiinţă), fie din propria cunoaştere. În teorie, această cunoaştere ne ajută să fim proprii noştri nutriţionişti. Pot accepta cu inima uşoară faptul că unii dintre cititori nu sunt ignoranţi în acest domeniu şi îşi pot purta singuri de grijă. Totuşi chiar 47%? Adică aproape jumătate suntem într-atât de cunoscători încât ne putem elabora singuri şi cu mânuţa noastră principiile de alimentaţie? Chiar ştim cu toţii cum se structurează o dietă şi ce efect are asupra noastră? Desigur, fiecare dintre noi suntem unici şi răspundem diferit la o dietă şi de asemenea putem aprecia, în timp, dacă o dietă ne face bine sau rău. Am însă impresia că ne cam supraapreciem puterile când ne credem nutriţionişti. Nutriţioniştii profesionişti greşesc adesea, se răzgândesc cam des, afirmă lucruri contrare, ne confuzează (până la urmă fac cam ce face oricare medic, indiferent de specialitate), dar trebuie să îi ascultăm, măcar cu o ureche.

Un alt motiv ar fi lipsa de bani. Mulţi ne limităm la ceea ce avem şi astfel, vrând-nevrând, rezultă o dietă. Nu cea mai bună, ci cea pe care ne-o permitem. Degeaba îmi tot povesteşte mie nutriţionistul despre uleiul de măsline, dacă eu nu-mi permit să dau 35-40 de lei pe o sticlă de un litru. Prefer să dau 3 lei pe un litru de ulei rafinat; îmi fac treaba cu el şi mai fac şi o economie de cel puţin 30 de lei. Şi iată, am pus-o de un principiu pe baza căruia îmi organizez dieta. Dar nu este un principiu bun, ci unul forţat de împrejurări.

Un procent însemnat sunt cei cărora nu le pasă de nimic, inclusiv de nutriţionişti. 38% dintre cititorii mei spun „mănânc absolut orice şi oricând am chef, fără să ţin cont de altceva decât de propria mea plăcere”. Pe aceştia îi înţeleg perfect. Am făcut şi eu exact ca ei, timp de 50 de ani. Organismul tânăr este puternic şi poate reacţiona. El îndreaptă excesele pe care le facem şi ne reglează metabolismul. Face asta mulţi ani, până la un moment dat, când îmbătrâneşte şi el. Şi atunci începem să ne îngrăşăm, să ne buhăim, să ne balonăm şi să ne constipăm, să ne simţim greoi, să gâfâim la cel mai mic efort fizic… ce mai, începem să ne rablagim. Unii păţim asta mai spre bătrâneţe, alţii suntem mai precoci şi avem probleme încă de pe la 30-35 de ani. Unde vreau să ajung? La faptul că poate această atitudine de a mânca orice şi oricând nu este neapărat cea mai bună.

O mică parte dintre cititori urmează diete stabilite de nutriţionişti profesionişti. Doar 15%!
5% urmează diete de tip Montignac, Rina, Atkins etc.
4% sunt diabetici
3% vor să slăbească
2% sunt cardiaci
1% sunt alergici sau prezintă intoleranţă la diverse alimente

Eu, unul, mă bucur că cei care îmi vizitează blogul nu au, în general, probleme de sănătate, care să-i oblige la diete speciale. Pot şi eu să gătesc liber şi să am credinţa că reţetele mele nu îi afectează în mod negativ.
Mă mai bucur că cititorii mei sunt sănătoşi şi că au personalitate (mănâncă orice şi oricând), sau că sunt îndeajuns de versaţi ca să-şi poată gândi propria dietă.

Totuşi, oameni buni, cu toată lipsa de încredere în nutriţionişti, haideţi să nu-i ignorăm total. 85% vot de neîncredere este cam mult… sincer. Ştiu că viaţa este scurtă şi că dorim să trăim cât mai lejer şi mai bine, dar nu putem mânca la infinit doar ce avem chef şi nici nu putem să ne riscam sănătatea adoptând diete fanteziste, chiar dacă sunt elaborate de noi înşine. Aşa cum cred cu tărie că o alimentaţie echilibrată şi diversificată este cheia sănătăţii, tot aşa cred că o atitudine echilibrată faţă de nutriţie, ca ştiinţă, ne poate fi cu adevărat de folos. Nu trebuie să urmăm orbeşte sfaturile unui nutriţionist, fără să verificăm dacă ne sunt într-adevăr benefice, nici să ne panicăm la orice semnal de alarmă pe care îl trag aceiaşi nutriţionişti – şi trag destule, slava Domnului!- dar trebuie să ţinem seamă şi de ei.