Dupa cum probabil ati remarcat, de ceva vreme se lucreaza la acest blog. Am folosit initial o tema gratuita, veche de vreo 4-5 ani, si, pur si simplu, programarea initiala nu mai putea tine pasul cu nesfarsitele up-grade-uri ale wordpress-ului, ale plug-in-urilor si cu nevoile mele si ale cititorilor.
Dupa cateva încercari esuate am gasit în sfarsit un programator serios si disponibil, pe care nu l-am grabit deloc, ba chiar l-am lasat sa-si faca munca pe îndelete. Am reusit sa scap astfel de o gramada de probleme provocate de hibele din programare.
Lasand deoparte ceea ce nu se vede, dar se simte, adica programarea, as vrea sa va spun cateva cuvinte despre ceea ce se vede. De anul trecut am început sa postez la retete, fotografii mai mari. Le postasem mici initial, nu neaparat fiindca nu aveam încredere în calitatile mele de fotograf, ci pentru ca am subestimat rolul jucat de fotografie în cadrul unei retete. Daca însa tot a trebuit sa iau, oarecum, la mana întreg blogul cu ocazia „reparatiilor” la programare, am profitat de ocazie ca sa îmi înlocuiesc fotografiile mici cu unele mai mari. Sa faci asta cu peste 600 de retete, nu este tocmai floare la ureche, asa ca operatiunea asta mi-a luat ceva vreme. A fost însa o ocazie pentru a trage cateva concluzii. Iata-le.
Blogging-ul s-a schimbat foarte mult în ultimii 3-4 ani. Bloggerii s-au schimbat si ei la fel de mult. În primul rand s-au înmultit teribil, ceea ce este bine, caci ofera mai multe variante, abordari, filozofii culinare etc. Sursele de informatie s-au înmultit, ingredientele de pe piata sunt mai diverse, chiar mai usor disponibile daca nu mai ieftine, tehnologia a progresat, iar toate acestea au avut un impact foarte puternic asupra internetului culinar.
Daca înainte vreme eram printre foarte putinii care abordau alte bucatarii si stiluri de gatit decat ceea ce se obisnuieste pe plaiurile mioritice, astazi aproape ca nu exista blog care sa nu propuna retete mediteraneene si asiatice, sau sa nu scrie articole despre diverse ingrediente.
Bloggerii au evoluat, cei mai multi dintre ei, de la nivelul de „gospodina” sau de „bucatar de duminica”, la cel de jurnalist culinar. Un blogger bun trebuie astazi sa aiba cultura culinara, sa stie sa scrie, sa stie sa faca fotografii, sa fie propriul sau stilist, sa se descurce putintel la programare, sa poata sa-si promoveze blogul, sa filmeze, sa editeze materiale foto si video si, mai ales, sa gateasca foarte corect si cu imaginatie. Deja, daca vrei sa ai un blog care sa fie bine scris, sa arate excelent si sa propuna articole si retete deosebite, este nevoie mai curand de o echipa întreaga, decat de un singur om. Blogging-ul culinar pare ca este pe cale sa treaca de la stadiul „artizanal” la cel „profesional”.
Asigurarea tuturor acestor calitati necesare unui blog bun, sau macar decent, costa însa bani, multi bani, enorm de mult timp si o cantitate de munca imensa, ceea ce a dus la orientarea multor bloguri spre latura comerciala a acestei activitati. Pasiunea singura nu mai poate face fata, dupa parerea mea. Ma rog, acest aspect ar putea fi dezvoltat si discutat cu o alta ocazie.
Dar cred ca ati înteles ideea: ca sa ai un blog interesant, ca sa ai un cuvant de spus, trebuie sa fii al naibii de muncitor, sa investesti mult timp si multi bani si sa te pricepi la foarte multe domenii diferite.
Am avut ocazia sa arunc o privire asupra materialelor publicate în cei peste 3 ani de cand am blogul. Va spun cu sinceritate ca m-am luat cu mainile de cap de cateva ori si am fost tentat sa sterg cateva zeci de articole si retete. Unele dintre ele sunt acum incomplete, poate chiar eronate pe ici pe colo, caci ideile, modul de abordare si datele stiintifice evolueaza si ele. Retetele, la randul lor, propun uneori ingrediente pe care astazi le-as înlocui, sau moduri de lucru pe care astazi le-as schimba.
Ceea ce m-a deranjat însa cel mai mult au fost fotografiile mele si, mai ales, modul de prezentare al preparatelor. Mi-am dat seama brusc cat de mult am progresat, de fapt, în acesti ultimi ani; exact ca atunci cand îti vezi ani de zile de viata ta, si deodata remarci cat de mult au crescut copiii; pe cale de consecinta observi, bineînteles, si cat de mult ai îmbatranit tu, ca parinte. Exact aceasta a fost senzatia mea revazandu-mi vechile materiale.
Daca ar fi sa iau o masura drastica, as renunta la jumatate din continutul acestui blog, sau as rescrie jumatate din materiale. Şi chiar am avut pornirea asta, caci nu îmi este teama de munca. Nu am pus-o însa în practica. Şi stiti de ce? Fiindca, dupa mine, un blog este un organism viu. Evolueaza, creste, stagneaza, se îmbolnaveste, se vindeca, se maturizeaza… într-un final chiar si moare. Desigur, acele articole si retete pe care mi le doream schimbate nu ma mai reprezinta, dar nu ma pot dezice de ele. Asa gateam si asa gandeam cu cativa ani în urma, în copilaria acestui blog.
Filozofii spun ca de la o secunda la alta suntem alte persoane, caci permanent ni se întampla cate ceva care ne schimba; poate infinitezimal, asa cum nu-ti dai seama ca te schimbi daca te privesti zilnic în oglinda. Dar schimbarea exista, se petrece lent dar continuu, iar în anumite momente îti dai seama de acest lucru brusc, ca atunci cand privesti o fotografie facuta cu cativa ani în urma si realizezi deodata cat de mult te-ai îngrasat, cat ai chelit sau cate cute noi au aparut pe fata ta în acest scurt rastimp.
În concluzie, eu cel de azi ar vrea sa refaca o parte din ceea ce a facut eu cel din trecut, si se gandeste cu oarecare groaza la ce ar putea gandi eu cel de maine despre munca mea de azi.
Ştiu ca si cititorii au evoluat odata cu mine. Unii dintre ei si-au facut, între timp, propriile bloguri culinare, altii au devenit mai buni, mai experimentati si mai bine informati. Practic am parcurs acest drum împreuna si, chiar daca uneori m-am simtit cam singur, caci îmi doresc o implicare mai mare a cititorilor, traficul blogului a crescut continuu, ca si reputatia lui.
Un alt lucru remarcat de mine este ca am pierdut vreo 30 dintre retete. Habar n-am cum s-a petrecut asta, cert este doar faptul ca nu le-am mai gasit în computer. Ţin minte ca de vreo doua ori am avut probleme cu virusi, ca a trebuit sa reinstalez întreg sistemul, ca mi-am tot trecut materialele de pe un HDD pe altul… poate ca atunci le-am pierdut, dar nu sunt sigur. Asa ca unele fotografii au ramas tot mici.
Fotografiile mele de astazi sunt mult mai bune decat cele de acum 2-3 ani ca si modul de prezentare de altfel (desi mai exista si exceptii). Am început de cateva zile sa-mi aduc aminte ca mi-am castigat ani de-a randul salariul lucrand în Photoshop, asa ca am început sa prelucrez putin fotografiile. Am dorit la începuturi sa le las total „natur”, caci prelucrandu-le as fi avut impresia ca însel publicul si ca îi ofer ceva, de fapt, inexistent. Nu am apelat niciodata la trucuri – si în continuare nu o voi face – ca pulverizatoare cu apa, ulei si silicon, fum artificial, adezivi si altele asemenea, caci exista o uimitoare astfel de recuzita în domeniul fotografiei culinare. Am început însa sa lucrez putin la culorile, lumina si claritatea fotografiilor.
De asemenea, am început sa dau mai mare atentie la partea de decor si de punere în scena. Acum încerc sa privesc fiecare reteta ca pe o poveste si sa stabilesc clar ce anume vreau sa spun cu ea si cum pot sa fac asta. Uneori, de multe ori de fapt, nu am recuzita necesara (vorbeam mai sus de cheltuieli, cele ocazionate de vesela, tacamuri si obiecte de recuzita sunt cele mai importante dupa cele destinate ustensilelor de gatit si echipamentului fotografic), asa ca trebuie sa schimb povestea, sau s-o spun altfel. Alteori nu sunt concentrat îndeajuns, sau nu gasesc ideea cea mai buna, si asta se simte si în produsul finit.
Acum pentru o singura reteta am nevoie de cateva ore de munca si de multe zeci de fotografii, si înca nu ma stresez foarte mult sa schimb unghiul, pozitionarea luminilor, alternanta de lumina naturala cu cea de studiou, aranjamentul recuzitei si setarile aparatului. Înca nu am habar sa fotografiez, zic eu; de fapt abia am început sa studiez un pic aspectele legate de fotografie.
În fine, cea mai importanta concluzie însa, este aceea ca înca ma simt foarte conectat la ceea ce fac. Pasiunea nu s-a stins, ba dimpotriva. Sunt sigur ca si faptul ca mai am atatea de învatat, nu numai în domeniul gastronomic, ci si din postura de fotograf, stilist sau editor de fotografii, face ca blogareala înca sa aiba farmec pentru mine.
Cu aceasta, privirea în trecut s-a încheiat si încerc s-o îndrept acum spre viitor. Un viitor în care sper sa-mi fiti alaturi în continuare, sa descoperim împreuna multe lucruri interesante si utile si sa evoluam împreuna.
Felicitari Radu ! Retele tale sunt minunate!
@Bucataria Romaneasca: Multumesc, sper sa ne mai „revedem” pe aici. Spor la gatit! 🙂
Foarte placut si adevarat articolul dumneavoastra. Este, intr-adevar, foarte mult munca in spatele fiecarui post de pe blog. Si trebuie sa inveti in timp sa te pricepi la mai multe chestii, sa perseverezi si mai ales sa nu renunti cand pur si simplu obosesti.
Ma bucur mult ca nu stergeti posturile vechi. Este o dovada in plus ca nu ati uitat de unde ati inceput. Sper sa citesc articole de pe site-ul dvs. multa vreme de acum inainte pentru ca am ce afla si invata din ele. Pentru ca mi se deschid ochii si poftele catre alte culturi culinare, pentru ca …e pur si simplu o placere sa le citesti.
Spor mult si de acum inainte!
@Catalina: Multumesc mult pentru vizita si comentariu si sper sa avem inca mult timp la dispozitie ca sa invatam unii de la altii. Spor la gatit si succes cu blogul!
Mi-a placut articolul, ai mare dreptate din toate punctele de vedere. Am si eu un blogulet, care a aparut dintr-o joaca, destul de stangaci, dar la care mi-e mila sa renunt, am pus munca si pasiune. E adevarat, pozele de inceput, unele, sunt de tot rasul, in comparatie cu cele de la ultimele retete. Intre timp am mai invatat si eu o serie de lucruri, am evoluat, zic, insa, avand in vedere ca pasiunea am descoperit-o in prag de pensionare, ma consolez singura, zicandu-mi ca tot e ceva, desi recunosc, nu e ceea ce mi-am dorit.
Eu iti apreciez activitatea, retetele, le gasesc interesante, inedite. Iti doresc mult succes mai departe si sa fii stapanit mereu de aceeasi inspiratie si pasiune.
@maria elena: Multumec mult si sa stii ca ai admiratia mea. Indiferent de stangacii, faptul ca in prag de pensie ai avut curajul, pasiunea si tenacitatea de a-ti face un blog intr-un domeniu extrem de competitiv, merita laude. 🙂
foarte frumos si extrem de actual articolul si foarte usor de „navigat” blogul! Felicitari!
@Emily: Multumesc mult si pentru vizita si pentru comentariu. Si blogul tau arata foarte bine; deserturile nu sunt in zona mea de interes, dar ce ai postat tu arata excelent.
Excelent editorial, sincer si la obiect. Ai procedat bine pastrind blogul asa cum este si cum a evoluat in timp. In mod clar si noi am evoluat in acesti 3-4 ani, dar uite ca multi am ramas in continuare linga tine. In cazul meu fiindca imi place cum ai evoluat. 🙂
Fotografiile sunt foarte bune in ultimul timp, dar acesta este doar unul dintre aspecte. Cel de cultura culinara, care mi se pare cel mai important a ramas la fel de bun ca intotdeauna.
Inteleg perfect ce vrei sa spui cind vorbesti despre profesionalism si sint de acord cu tine.
Iti tin pumnii ca tu cel de miine sa privesti cu respect catre tine cel de azi.
@memphis: Multumesc pentru comentariu si mai ales pentru urare. Este foarte faina! 🙂
In niciun caz nu trebuie sa umbli la continutul blogului. Blogul a ajuns sa fie apreciat astazi, tocmai datorita evolutiei permanente.
Sincer, si eu cand ma gandesc ca aveam impresia acum vreo 7-8 ani ca stiu sa gatesc, imi dau seama ca habar nu aveam ! Si nici acum nu sunt multumita, dar incerc sa inteleg atfel lucrurile, o reteta inseamna mai mult decat urmarirea si reproducerea fidela a unor etape: inseamna sa cunosti cate putin din istoria ei, inseamna sa ai habar ce condimente folosesti si care este rolul acestora…si cate si mai cate! 🙂
Mie una imi place ca blogosfera de nisa ( cea culinara in speta) s-a dezvoltat enorm- adica de vreo 3 ani de cand colind pe aici, am descoperit sute de bloguri, care mai de care mai interesante. Ce-i drept, unii blogeri au renuntat intre timp si si-au abandnat „copilasul”, dar s-ar putea sa fie vorba intr-adevar de cheltuielile foarte mari, pe care le implica un blog. Eu tin un blogusor, dar doar in ideea de jurnal al meu- o carte proprie de retete -unde am cules exact ce mi-a placut. Mi-ar fi greu sa fac fata cheltuilelior, dincolo de faptul ca e nevoie si de foarte mult timp.
* ca o paranteza la ce a spus cristi mai sus- sa zicem ca sunt o gospodina „educata” , atinsa de una din cele mai frumoase pasiuni! ( dar asta nu inseamna ca intr-o buna zi, Cenusareasa nu devine Printesa, asa-i?)
O zi faina! M-am luat cu vorba, dar mi-a placut cum ai atins unele zone!
@ophelia1983: Nu voi umbla, bineinteles, la vechile articole si retete. Pana la urma, asta este, atat stiam si puteam in momentul respectiv.
Iti urez sa devii cat mai repede printesa. 🙂
Un articol tare interesant si ne face si pe noi cei cu bloguri mai noi si mai mici, mai la inceput, sa incercam sa evoluam mai mult.
@Cretu veronica: As zice ca propria pasiune si putere de munca vor fi motoarele evolutiei. Sigur, conteaza si sa te mai sfatuiesti cu cineva, dar schimbarea vine mai ales din interior. 🙂
„ca sa n-o mai lungim aiurea, sa concluzionam ca pe tema asta avem pareri deosebite” … cred ca ai dreptate . dar mai cred si ca daca discutiile pe acest subiect s-ar purta pe viu, ar fi posibil sa ne dam seama ca de fapt parerile nu sunt foarte diferite … hehehe
@cristi-j: Foarte posibil. Cum am si spus, cred ca este o chestiune de semantica, de ce intelegem fiecare prin profesionist, artizanal etc. Poate ai drum prin Bucuresti candva. 🙂
buna Radu de ceva vreme te urmaresc( in jur de vreo doi ani daca nu ma insel), inca de pe vremea cand evoluai la kanal D cu cameramanul tau cel pofticios. Pot spune ca am invatat foarte multe de la tine, astfel ai devenit mentorul meu. Iti urmaresc cu atentie fiecare reteta si parerea mea este ca recuzita, decorul, unghiurile de lumina sunt undeva plasate in al doilea plan, dar cu un grad de esenta. Importanta este reteta in sine, astfel incat cei de acasa sa se simta atrasi sa o gateasca, si la sfarsit sa-i simtim gustul. Asta mi se pare cel mai important, asta e in prim plan.
„Ce parere ai de bucatarii de la MASTERCHEF?”
P.S Mi-ar fi placut sa te vad pe tine in juriu.
@christy: Ma simt flatat ca ti-am ghidat primii pasi in universul culinar si ma bucur ca ti-am fost de folos.
In ce priveste intrebarea din comentariul tau, am fost adesea chestionat despre parerea mea referitoare la emisiunea masterchef si la juriu, dar am preferat sa nu raspund, tocmai ca sa nu ma las antrenat in polemici. Polemicile sunt utile de obicei, dar nu cred ca ar fi folosit la ceva in cazul de fata.
Voi spune doar atat: nu am urmarit masterchef fiindca banuiam cum va iesi si in ce mod va pune problema postul tv pe care este difuzat. Am vazut doar 20-30 de minute din nu stiu care episod, din intamplare, pe cand ma aflam in vizita la un prieten. Emisiunea a fost in realitate altfel decat mi-o inchipuiam eu, adica mult mai rau. Si cu asta ma opresc.
Multe adevaruri ai spus aici.De curand,mi-am trecut si eu in revista retetele,sunt mult mai putine decat ale tale ,si am ajuns la aceeasi concluzie.Multe poze trebuiesc refacute si unele retete rescrise.Dar eu m-am gandit,facand activitatea asta mai de curand sa refac pozele,asta a propos de „jena” de care spunea Alison.Si jena asta face parte dintr-un proces de invatare,sa-i zic asa,evolutiv, prin care trecem cu totii.
@pansy: „Jena” cred ca este in legatura cu ambitia de a progresa si de a deveni mai bun. Pana la urma, blogareala este jurnalism culinar, sau cel ptuin eu asa o concep, iar progresul trebuie inregistrat pe mai multe domenii. Nu mai revin asupra lor, le-am enumerat in articol.
cred ca ploaia te-a manat la instrospectie 🙂
mie mi s-a parut ca a fost o analiza sincera inainte de toate, si in ceea ce ma priveste nu pot decat sa te felicit ca nu te dezici de ale trecutului, cum spuneai, asta e imaginea ta de atunci. nu poti schimba asta modificand o reteta. in plus, lasandu-le asa, ai si o masura a evolutiei tale la indemana.
iar cu fotografiile, nu te mai necaji atat, sunt foarte bune si foarte oneste. pozele pe care le vezi prin reviste nu sunt facute aproape niciodata in exterior, lumina artificiala ofera posibilitati pe care lumina naturala nu are cum sa ti le ofere. totul tine de exercitiu si de perseverenta.
si sunt sigur ca, peste inca 2-3 ani, o sa ai o parere mai buna despre tine, fotograful…
@nea’Mielu: Pai deja am o parere mai buna. 🙂 Eu cred ca acest lucru se si vede in fotografiile din ultimul timp. Chiar ma intreb ca sa fac cu cele facute cu cateva luni sau ani in urma, caci mai am inca in stoc m ulte retete care inca nu au ajuns pe blog.
Sunt convins ca am unde sa progresez in continuare, si nu numai ca fotograf. Ca bucatar doar si inca mai am un drum imens de parcurs.
Eu prefer lumina de studiou, mi se pare mai usor controlabila si cu mult mai multe posibilitati decat cea naturala, insa este clar ca trebuie sa forografiez in ambele situatii.
Articol foarte interesant,foarte adevarat in tot ceea ce spui, ca de altfel toate articolele si toate materialele tale, iar in legatura cu bloggerii, un al doilea dupa tine, atat de variat atat de interesant, atat de educativ, nu am vazut pe aici; deci FELICITARI!!!
@Lubita: Nu stiu ce sa spun. Ma bucur ca ai o parere atat de buna despre blogul meu, insa cred ca exagerezi. Sunt mai multe alte bloguri foarte bune, pe care eu le respect mult.
daca timpul va permite, cred ca ar fi util pt. noi, cititorii, un update la articolele / retetele de care acum nu sunteti multumit,
dar asta fara sa le stergeti pe cele vechi
cel putin pt. mine, ce ma face sa urmaresc blogul dvs., este informatia legata de tehnici de gatit si de ingrediente necunoscute mie, bloguri cu fotografii artistice am destule in lista 🙂
@cristina: Poate nu este o idee rea… desi totusi prefer sa vin cu lucruri noi. Cum spuneam, articolele si retetele din trecut nu ma mai reprezinta si nici nu mai simt interes fata de ele. In plus, stau atat de prost cu timpul… Trebuie sa-mi organizez altfel munca de acum incolo.
Nu cred ca jena are treaba pe-aici….e normal si omenesc ca inceputul sa fie mai dificil, importanta este evolutia, ceea ce castig(am) pe parcursul ei, calatoria in sine, nu ?
Mult spor in continuare si multumesc!
@Elena: Multumesc. Da, intr-adevar, evolutia este cel mai important aspect.
e posibil sa confund dar sper ca tu sa nu confunzi nivelul de gospodina si bucatar de duminica cu calitatea proasta sau artizanalul cu incompetenta.
sunt convins ca exista articole, retete, bloguri proaste dar nu cred ca asta e in primul rand pentru ca nu au trecut la „profesionisti” sau nu au o echipa … hehehe
macar un balcon ? hahaha
„Reflexiv am fost mereu, poate nu ai observat tu, sau poate nu m-am manifestat eu. Sau poate doar imbatranesc…” … reflexiv si acum si prea serios … hahaha
@cristi-j: Din pacate nivelul de gospodina chiar este sinonim cu calitatea slaba a textelor si a fotografiilor. Termenul gospodina este un simbol, ca si profesionistul. Exista gospodine si gospodini – adica femei si barbati care au alta meserie si care tin bloguri doar din pasiune – profesionisti la blogarit. Cunosc foarte multe astfel de persoane. De fapt, ei formeza majoritatea. Si eu ma numar printre ei.
Blogul este o revista: daca este scris prost si daca are si poze proaste este un blog slab. Nu confund artizanalul cu incompetenta, si nici cu lipsa de profesionism. Eu insumi fac condimente in mod artizanal, dar profesionist fabricate si concepute, cu respectarea stricta a tuturor regulilor de igiena si de calitate.
Cred ca avem din nou o problema de semantica. Eu zic ca am definit ce inseamna profesionistul pentru mine. Sau, ma rog, ca sa n-o mai lungim aiurea, sa concluzionam ca pe tema asta avem pareri deosebite. 🙂
Pe balcon nu am lumina ca lumea. Deocamdata raman la lumina artificiala; o sa vad ce pot face mai incolo. Mai trebuie sa-mi iau candva si un alt aparat foto plus un obiectiv macro, o alta investitie mare si pe care deocamdata nu o pot sustine.
Un articol plin de adevaruri si foarte interesant. Felicitari pentru toata activitatea culinara!
@grasu64: Multumesc frumos. Va mai astept cu comentarii.
cel mai recent am observat ca au aparut reclame de la google. cred ca te intrebasem de ele inca de acum 2 ani si pe atunci nu le vroiai.
exista bloguri romanesti specializate pe bucatarii nationale/regionale/etnice ? eu stiu doar jumatate de blog.
ar avea succes un blog fara retete, doar cu partea din jurul lor ?
„Bloggerii au evoluat, cei mai multi dintre ei, de la nivelul de „gospodina” sau de „bucatar de duminica”, la cel de jurnalist culinar. Deja, daca vrei sa ai un blog care sa fie bine scris, sa arate excelent si sa propuna articole si retete deosebite, este nevoie mai curand de o echipa întreaga, decat de un singur om. Blogging-ul culinar pare ca este pe cale sa treaca de la stadiul „artizanal” la cel „profesional”. ”
eu mi-as dori sa nu treaca toti la profesionism, sa mai ramana si la nivelul de gospodina educata si bucatar de duminica care imbina gatitul cu alte lucruri. spuneai ca iti plac micile taverne cu cateva mese, decor autentic si mancare rustica, onesta, nepretentioasa. cum ar fi daca ar disparea mancarea de strada, chioscuri, standuri, localurile mici, restaurantele de familie si ar trece toti la restaurante de 4 stele cu decoruri scumpe, tehnologie, mancaruri pretentioase si pretioase, echipe specializate si preturi mari ? eu zic ca ar fi groaznic.
in cazul unui blog si eu cred ca nu trebuie schimbate, sterse articolele vechi, e o evolutie, un jurnal. eventual se poate reveni la unele subiecte.
pentru un site „de prezentare” , organizat, unde nu exista factorul timp, lucrurile stau diferit si trebuie sa fie mereu la zi si corect.
legat de fotografii, pentru ca tot ai curte si vine vara, as sugera sa faci si poze in aer liber, in functie de cum bate soarele la tine fa poze dimineata si/sau seara folosind iluminarea naturala, diferitele unghiuri, intensitati si culori ale luminii, mie imi plac mult pozele in care razele soarelui cad cumva pe masa, pe o parte a farfuriei, pe ceva din fundal. contrastul natural si lumina naturala scot mult mai frumos in evidenta mancarea si in plus e vorba de diversitate.
esti foarte reflexiv in ultima perioada … hahaha … ai nevoie de o vacanta ?
@cristi-j: Atunci cand nu vroiam adsense pe blog, nu cheltuiam bani cu el. Acum incerc sa acopar cheltuielile cumva.
Bloguri romanesti specializate doar pe o bucatarie etnica? Da, pe cea romaneasca. 🙂
Bloguri legate de domenil culinar, care sa nu contina retete? Nu am vazut vreunul, dar eu nu am deloc timp sa umblu pe alte bloguri. Probabil insa ca daca as fi dat peste asa ceva mi-as fi facut putin timp.
Cred ca tu confunzi profesionalismul cu scumpetea, cu fitzele si cu indepartarea de traditii. Eu nu. Profesionism, pentru mine, inseamna competenta si pasiune organizate. Nu are nimic de-a face cu dimensiunea localului, preturi, traditii, modernism etc. Crezi ca acele carciumioare ieftine si cu mese putine nu sunt manageriate profesionist? Ca sa fii profesionist nu este nevoie sa evoluezi in restaurante de stele Michelin, poti si sa ai doar cateva mese, decor autentic, preturi accesibile si mancare traditionala… sau doar un chiosc. Cunosc cel putin 2 restaurante care se vor cu staif si pretentii, dar nu sunt conduse in mod profesionist; nu ti-ar placea acolo. Daca tii cu tot dinadinsul iti pot da cateva link-uri cu articole pe subiecte, cam asa cum am observat ca iti plac tie, dar scrise total neprofesionist; nu iti vor placea, te asigur. Nu mai vorbesc de retete…
Am o curte, mai bine zis o parte din ea, dar nu am cum sa fac fotografii in ea. Crezi ca nu as fi facut-o pana acum?
Reflexiv am fost mereu, poate nu ai observat tu, sau poate nu m-am manifestat eu. Sau poate doar imbatranesc…
Radu, eu unul am toata stima atit pt blogul tau pe care il urmaresc de ceva vreme, dar mai ale pt Tine ca persoana. Eu zic ca cel mai important din tot articolul acesta a fost sau este sinceritatea ta, cit si evolutia ta si a blogului .
-Tine-o tot asa !…keep up the good work !…
-Cu deosebita stima si sincera admiratie te felicit pt tot ceea ce faci.
@OWA: Multumesc mult pentru cuvintele tale. Cred ca fara sinceritate – nu neaparat cea expusa pe blog, ci cea din discutile cu tine insuti – nu poti progresa.
si mie mi-a placut foarte mult articolul, e o sinteza a devenirii mele ca blogger culinar. m-au bintuit gindurile de a sterge anume posturi de inceput (chiar „jenante” imi par acum), dar mi-am dat seama ca sint si ele o reflectie a evolutiei mele… cit despre fotografie, e o mare necunoscuta pentru mine, in continuare totul e doar inspiratie… spre deosebire de tine eu inca nu am investit in blog decit timp, ma tot intreb daca a venit momentul sa investesc si bani. 🙂 desi, daca ar fi sa ma iau dupa vorbele englezului, si „time is money”! 🙂 o duminica placuta!
@alison: Da, chestia cu jena este „nasoala”. In ce priveste investitul, depinde ce vrei sa faci cu blogul; doar tu poti decide. O duminica placuta si spor la blogarit! 🙂
Ca de obicei, un articol exceptional!
Ai sintetizat in acest text mare parte din ceea ce multi bloggeri culinari traiesc sau gandesc, insa au retineri in a se exprima.
Site-ul arata, dupa standardele mele, mult mai bine decat inainte, iar partea de programare calitativa si personalizata, cel putin pentru mine, este foarte vizibila.
@Andi: Imi pare bine ca articolul ti-a placut. L-am scris, de fapt, nu doar pentru public, ci si pentru ceilalti colegi. Stiu ca toti trecem prin aceleasi stadii, doar suntem cu totii, in primul rand, invatacei. 🙂