O scurta istorie a Craciunului – partea 2

Mos Craciun
Originea celebrului Mos Craciun se trage din secolul al IV-lea, de la sfantul Nicolae, episcop de Myra, o localitate aflata pe teritoriul Turciei actuale. Se spune ca sf. Nicolae era o persoana generoasa, extrem de devotata copiilor. Dupa moarte, survenita în jurul anului 340, a fost îngropat la Myra, dar, în 1087, o mana de marinari italieni i-a furat ramasitele si le-a îngropat la Bari. Sf. Nicolae a devenit din ce în ce mai popular în Europa. Reputatia sa de blandete, bunatate si generozitate i-a atras faima de facator de miracole, ceea ce i-a crescut popularitatea. Sf. Nicolae a devenit patronul Rusiei, unde era recunoscut dupa capa rosie, barba alba si bogata si mitra de episcop.

În Grecia, este patronul marinarilor, în Franta al avocatilor si oamenilor legii, iar în Belgia al copiilor si calatorilor. Mii de biserici în toata Europa i-au fost dedicate si candva, în secolul al XII-lea, a fost creata o sarbatoare în onoarea sa. Sarbatoarea Sfantului Nicolae avea loc pe 6 decembrie, iar ziua se remarca prin caritate si împartiri de daruri.

Dupa Reforma (aparitia si raspandirea protenstantismului) adoratorii europeni ai sfantului s-au împutinat, dar legenda s-a pastrat în Olanda, unde numele „Sint Nikolaas” s-a transformat cu timpul în „Sinterklaas”. Copii olandezi îsi lasau sabotii de lemn langa camin, iar Sinterklaas îi recompensa, pe cei ce se purtasera bine, cu daruri varate în saboti. Colonistii olandezi au dus traditia în Lumea Noua, unde numele anglofon, Santa Claus, a fost consemnat prima oara în secolul al XVII-lea.
Mos Craciun poarta diferite nume în diferite tari: „Babbo Natale” în Italia, „Poinsettia” în Mexic, „Cei trei regi” în Spania, Puerto Rico si Mexic, „Christkindl” în Elvetia si Austria, „Father Christmas” în Anglia, „Pére Noël” în Franta.

Citeste si articolul →   Pe urmele furculitei (1)

Pomul de Craciun
Se pare ca primul stramos al pomului de Craciun provine din Germania secolului al XVI-lea. Primii pomi erau decorati cu mere, trandafiri, lumanari si hartii colorate.
Brazii de Craciun poarta în varf o steluta. Obiceiul provine tot din Antichitate, cand constelatii ca Ursa Mare si Ursa Mica erau considerate divinitati. Steaua în 6 colturi era simbolul religios al evreilor, iar cea în 5 colturi, întalnita cel mai adesea ca ornament al bradului de Craciun, face referire la steaua aparuta deasupra Betleemului, lcu ocazia nasterii lui Hristos.
Se spune ca reformatorul protestant Martin Luther a fost cel care a împodobit primul pomul cu lumanari, inspirandu-se, cu ocazia unei calatorii prin padure, de la stelele ce puteau fi zarite printre crengile brazilor. Obiceiul acestui pom împodobit a fost dus în Anglia de sotul reginei Victoria, printul Albert, nascut în Germania. Curtea britanica a popularizat bradul de Craciun în toata Europa, prin intermediul numeroaselor legaturi de familie cu ceilalti suverani europeni.

(sfarsit)

În aceeasi serie de articole:
O scurta istorie a Craciunului – partea 1


2 comentarii pe “O scurta istorie a Craciunului – partea 2

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.