Iata o reteta neinteresanta la prima vedere: cine nu stie sa faca ochiuri? Reteta aceasta, extrem de simpla si de banala, contine insa un ingredient rafinat si apreciat, care o innobileaza: trufa.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 1 portie
Timp de preparare: 2 minute
Timp de gatit: 5 minute
Ingrediente:
1 ou
1 lingurita de trufa, proaspat rasa
1 lingurita de ulei de masline
sare
piper negru, proaspat macinat
1/4 lingurita de fulgi de ardei iute (optional)
frunze proaspete de busuioc, pentru ornat
rosii cherry, taiate in jumatate, pentru servit
Instructiuni:
Se tin ouale intr-o cutie, care are un capac ermetic, impreuna cu trufele, in frigider, minim 8-12 ore. Coaja oualor este permeabila si lasa aroma sa patrunda si sa le parfumeze. Alaturi de oua si trufe puneti si 1-2 servetele de hartie mototolite, care sa absoarba umezeala.
Se incinge tigaia la foc mediu. Se unge cu uleiul de masline, se sparge oul in tigaie, se sareaza si se pipereaza, dupa care se gateste ochiul dupa cum doriti. Eu prefer ca albusul sa fie bine inchegat, chiar rumenit pe alocuri daca se poate, iar galbenusul sa fie moale si sa curga, atunci cand ochiul este taiat. Gatiti insa oul dupa cum va place dvs.
Serviti ochiul fierbinte, presarat cu trufa rasa si fulgi de ardei iute, ornat cu frunze de busuioc si servit alaturi de rosii cherry, pentru un plus de culoare.
Nota:
Nu multi dintre dvs. stiu, probabil, ca Romania este unul dintre producatorii de trufe relativ inportanti din Europa. Din pacate nu avem cultura acestui ingredient, nici cunostintele necesare pentru a-l cultiva si de a-l recolta si nici forta financiara de a-l cumpara altfel decat la ocazii foarte rare. Asa se face ca mai tot ce se recolteaza pleaca la export. Acolo trufele sunt sortate, prelucrate, ambalate si comercializate. Uneori, un kilogram de trufe care pleaca din Romania la pretul de 2-300 de euro, este readus in tara si vandut restaurantelor mai simandicoase cu 800 de euro sau mai mult.
Sfaturi:
Trufele sunt usor de gatit, dar trebuie puse bine in valoare, caci sunt scumpe si este mai bine sa va eficientizati cheltuiala.
In general, pentru o portie folositi 5-10 g de trufa proaspata, functie de tipul si de calitatile ei.
Nu gatiti trufele decat maxim 2 minute, caci aromele lor sunt foarte volatile si se pierd atunci cand sunt tratate termic un timp mai indelungat.
Nu alaturati trufele unor arome puternice, cum sunt cele de ceapa sau usturoi. Se potrivesc bine cu ierburile aromate cu arome fine: patrunjel, busuioc, menta, marar.
Aroma trufei este cel mai bine pusa in valoare de grasimi, care o absorb si o transporta in tot preparatul. De asemenea, trufele sunt bine puse in valoare de ingredientele fara aroma proprie specifica, asa cum sunt alimentele ce contin multi carbohidrati.
De exemplu, trufele merg excelent cu oua, unt, smantana, branza (chiar si cu varietatile mai maturate), orez, paste, cartofi, cartofi dulci, conopida etc.
Sunt atatea bunatati care cresc fara pic de efort din partea noastra, poate cresc prea usor si de asta ne cam batem joc de multe din ele.Sunt pline padurile de tot felul de bunatati care raman nedescoperite si neculese.
Ca sa nu vorbim de faptul ca nu stim, sau nu mai stim sa gestionam ceea ce primim de la natura. Ardem in fiecare primavara si toamna mormane de resturi vegetale, care si-ar gasi de fapt locul la compost ca sa puna la loc ce am luat, dar e mai usor sa poluezi si sa strici, sa arunci.
Uite unde am ajuns de la parfumatele ochiuri cu trufe!
@Corina: Este normal ca discutia sa se indrepte si spre alte subiecte, din moment ce totul in jurul nostru este interconectat. 🙂
Ai dreptate Radu, chiar merita ca din cand in cand si o extravaganta in bucatarie. Ca de obicei, foarte bine documentat.
Si inca odata, ai dreptate , nu ne cunoastem suficient tara si nici nu stim sa ne bucuram de ceea ce avem.
@mariana: O amarata de trufa, de o calitate mai slaba, nu ar trebui sa fie o extravaganta, ci un lucru normal… asta daca am trai intr-o tara normala.
Oare in ce zona a tarii cresc trufele? Pe la noi pe la Dobrogea nu am auzit de asa ceva. Cert este ca macar odata in viata trebuie sa incerci si sa gusti si asa ceva. Nici eu nu-mi permit cine stie ce, dar din cand in cand imi fac o mica placere culinara si incerc alimente speciale…O sa incerc si trufele, asa ca mai postati retete, sa ne inspiram…
@monica: De obicei zone de deal unde sunt paduri batrane de stejari.
Radu, de unde ai trufele? De la Asociatie?
Da, sunt si la noi culegatori de trufe dar fac un drum de cateva zile in Franta de ex unde au cativa clienti permanenti, si dau cele cateva kg culese. Se pare ca avem chiar si trufa alba in padurile noastre. Are fiul meu o vorba, ‘mai prosti decat prevede legea’ ,cred ca in domeniul valorificarii produselor din natura chiar asa suntem.In zona mea sunt padurile pline de ghebe toamna, nu face nimeni nimic cu ele.
Am sa incerc sa cumpar si eu o trufa doua, sa experimentez retetele ce vor urma, am folosit doar ulei de trufe de vreo doua ori.
@Corina: Da, eu le am de la Asociatie. Daca vrei sa cumperi pot vorbi cu ei.
De mult timp sunt curioasa cum se prezinta trufele in diverse preparate. Pana acum nu le-am vazut decat in carti si la TV.
Sper sa le vina vremea intr-un viitor nu prea indepartat.
Multumesc de sfaturi
@Mirela Stanescu: O sa gasesti pe blog, in viitorul apropiat, mai multe retete care folosesc trufe ca atare, sau conservate.
Reteta suna foarte interesant prin prisma asocierii oului gatit ochi cu trufa. Comentariul meu se refra insa la dezamagirea cauzata de faptul ca, inca odata, nu suntem in stare decat sa vindem ieftin sau foarte ieftin si sa re-cumparam scump sau foarte scump. Chiar in vara aceasta a fost un reportaj [al ProTV-ului parca] despre cum pleaca din tara produse ca fructe de padure, hribi si alti bureti, pe bani foarte putini si se reintorc ambalate sau eventual prelucrate la niste preturi prohibitive. Firmele care se ocupa de asta nu mai sunt romanesti. Vin italienii si iau direct de la sursa astfel incat tot profitul le apartine si e vorba de multe milioane de euro. Totusi……..ochi cu trufa suna pe cat de simplu, pe atat de interesant 😀
@Iulian: Inainte de 1940 in Romania se gatea cu trufe, bineinteles in casele celor avuti. caci a fost mereu un ingredient destul de scump. Traditia s-a pierdut, asa ca romanii care culeg trufe nici macar nu au unde sa le vanda; in afara de cateva restaurante, cateva magazine si foarte putini particulari nimeni nu stie ce sa faca cu ele. Daca traditia s-ar reinnoi, s-ar mari si piata si trufele, sau o mare parte a lor, ar ramane in tara. Pana la urma, nu sunt chiar prohibitive, daca le cumperi de la sursa, si se folosesc foarte usor. Eu am de gand sa public anul acesta cateva zeci de retete cu trufe. Am acum si trufe crude, si trufe conservate, adica unt trufat, ulei trufat si tocatura de trufe, asa ca sunt limitat doar de propria mea imaginatie.
de la preaumilul ou la preatrufasa trufa 😛 e bine ca e de sezon, rau e doar pretul.. promit sa incerc si eu reteta, daca ma impiedic de vreuna prin padure 🙂 sau poate gasesc pe undeva in rate 😛
@nea’Mielu: O trufa ca cele din fotografia mea costa cam 50 lei. Nu este nevoie sa fii in zi de leafa pentru asa ceva. Am socotit ca o pot folosi la minim 10 retete, deci nu ma va ruina.
Nu stiam ca se gasesc trufe si la noi. stiam doar de Franta si Italia. Nu am mancat niciodata trufe, nici macar nu stiu cum miros. De unde se pot cumpara si cam cat costa?
@Yoyo: Trufe se gasesc in multe locuri, cele din Franta si Italia sunt mai cunoscute fiindca au intrat in cultuta culinara locala si sunt des popularizate.
Nu au gust, ci doar o aroma: de ozon, usor usturoiata dar foarte fina si placuta.
Am vazut trufe la Carefour, dar se gasesc rar si sunt mai scumpe decat merita. Se mai pot cumpara de la Asociatia Cautatorilor de Trufe, probabil si de la alte asociatii… trebuie cautat pe Internet.
Costul variaza foarte mult, caci si trufele dunt de mai multe feluri si de calitati diferite. parca cele mai ieftine costa circa 600 lei/kg. Cum folosesti doar 5-10 g la o portie, rezulta ca la un preparat asezonat cu trufe mai adaugi 3-6 lei, ceea ce nu este, pana la urma, un capat de tara, mai ales ca nu faci asta zilnic; o poti face fara probleme de 3-4 ori pe luna.