Omleta – frileta – frittata – Ce este?
Confucius spunea, cu mult timp în urma, cam asa: „Trebuie sa avem cuvinte cu care sa denumim lucrurile în mod clar. Doar asa oamenii vor putea întelege legile si le vor putea respecta.” Citatul este foarte aproximativ, însa întelesul sau este corect redat, si este valabil nu doar în legislatie, ci si în gastronomie.
Am fost pus, nu cu mult timp în urma, în situatia de a gati oua pentru mai multe persoane. Am observat, si nu era prima ocazie, ca foarte putini stiu ce este o omleta. Asa cum este ea înteleasa de cea mai mare parte a publicului, „omleta” devine, de fapt, o combinatie de omleta cu frittata.
Este gustoasa si se face mai usor si decat omleta si decat frittata, asa ca poate ar trebui brevetata; am putea-o numi, de pilda, „frileta” (cuvant inventat de mine), si chiar sunt serios cand spun ca vreau sa-i gasim un cuvant care sa o denumeasca în mod clar (vorba lui Confucius), ca pe un preparat culinar separat.
Ca sa leg acest paragraf cu prima fraza din articol, ar trebui ca sa cunoastem cu totii ce este o omleta, o frittata sau o „frileta”, ca atunci cand cerem ceva în restaurant sa stim exact ce anume cerem si ce anume ar trebui sa primim.
Cum se face o „frileta”?
Varianta de baza pare a fi aceasta: se bat ouale, se adauga la ele ingredientele de umplutura, de obicei sunca si cascaval, se mai pune sare si piper si se toarna mixtura într-o tigaie. De obicei „frileta” ajunge pe la 5-8 milimetri grosime, fata de o omleta care are 2-3 milimetri si o frittata care are cativa centimetri.
„Frileta” se gateste pe ochiul aragazului, cu sau fara capac, întoarsa, sau nu, si pe partea cealalta. Exista, deci, variante diferite functie de cine o gateste. Unii mai adauga în ouale batute si verdeturi (mai ales patrunjel si marar), boia, poate chiar ceva legume.
Am mai remarcat ca aceste „frilete” trec drept omlete si în multe dintre restaurante, semn ca „minunata” educatie oferita bucatarilor în Romania îsi arata din plin „roadele”.
As vrea sa punctez pe scurt diferentele dintre o omleta si o frittata, ca sa încerc sa contribui la eliminarea acestei confuzii.
La frittata exista întotdeauna cel putin un aliment solid care se combina cu ouale batute, cat timp acestea înca sunt crude. La omleta, acest aliment se asaza deasupra „clatitei” de ou, atunci cand aceasta este gatita la partea inferioara si semi-gatita (umeda, neînchegata complet) în partea superioara.
La frittata ouale se bat mai îndelung si mai viguros, caci este nevoie ca acestea sa incorporeze aer. Se doreste un preparat mult mai gros decat o omleta si, ca sa nu fie greu si prea dens, este necesar sa fie pufos, adica sa contina aer.
Mixtura de oua si alte alimente, deci ceea ce urmeaza sa devina o frittata, se gateste la foc foarte mic, timp de minim 5 minute, uneori chiar 15 sau 20, functie de grosime si de ingredientele cu care sunt amestecate ouale. Partea inferioara a frittatei trebuie sa fie închegata si usor rumenita, în timp ce partea superioara trebuie sa fie înca umeda.
Omletele se împaturesc, sau se ruleaza, peste alimentele adaugate ca umplutura. Aceasta se face atunci cand omleta este gatita corect (închegata, eventual chiar usor rumenita pe partea inferioara, si partial umeda, neînchegata total pe partea superioara). Umplutura este încinsa de caldura remanenta din omleta (branza se topeste, iar alte alimente sunt potentate, ca gust, de temperatura).
Frittata se întoarce cu totul si se transfera în cuptor. Acolo este gatita 2-3 minute la caldura cuptorului, sau sub grill-ul din cuptor, sau se poate gati doar de la caldura remanenta a tigaii, fara sa se mai introduca în cuptor, pana ce se încheaga si fosta parte superioara, aflata acum dedesubt. Bineînteles, fosta parte inferioara, aflata acum deasupra, se rumeneste frumos.
Omletele se prezinta ca rulouri, uneori ca pachete. Exista aici mai multe scoli, dar nu voi intra în amanunte. Frittata, dimpotriva, seamana cu o…. tarta si are o grosime de 4-8 cm.
Omletele se servesc calde, cate una sau mai multe pentru fiecare mesean. Uneori i se adauga un sos, rareori o salata.
Fritatta se taie felii triunghiulare, ca o tarta, care se servesc reci sau calde, adesea acompaniate de salate, sosuri etc.
Desi atat omletele cat si frittatele sunt foarte versatile, iar umpluturile lor pot varia la infinit, m-as aventura sa afirm ca, în general, la frittata proportia de umplutura este mai mare decat în cazul omletei; de asemenea, o frittata mi se pare, tot în general, mai satioasa si mai grea, desi acest lucru depinde si de modul în care este gatita.
Oua jumari
În mod normal as fi încheiat articolul cu paragraful de mai sus, dar am avut ocazia sa vad zilele trecute cum cineva a confundat omleta cu ouale jumari, asa ca m-am hotarat sa scriu cateva paragrafe si despre acest preparat.
Ouale jumari, numite uneori si papara sau scrob, se prepara dintr-un amestec de albusuri si galbenusuri batute, turnat într-o tigaie încinsa, de obicei continand si putin ulei, dupa care sunt gatite amestecand frecvent, constant si energic, pana ce coaguleaza, formand cheaguri a caror dimensiune variaza functie de modul în care au fost amestecate; cu cat amestecarea este mai viguroasa si efectuata mai frecvent, cu atat cheagurile sunt mai mici.
La mixtura de albusuri si galbenusuri batute se mai pot adauga diverse lichide ca fond, smantana, unt, lapte, apa, ulei, ca sa se creeze o textura mai aerata si mai moale. Cantitatea de lichid adaugat este, de regula, circa 2 linguri la fiecare ou. Bineînteles, ouale se si asezoneaza, de obicei cu sare, piper, boia etc.
Cu cat temperatura la care se gatesc ouale jumari este mai mica, iar amestecarea mai constanta, cu atat produsul final este mai cremos.
Odata ce mixtura de ou este aproape închegata, se pot adauga în tigaie alte ingrediente, ca sunca, ierburi aromate, branza etc. Se amesteca pana ce acestea sunt incorporate. Ouale jumari trebuie sa fie putin sub-tratate termic, caci ele continua sa se gateasca si în farfurie.
Gatite corect trebuie sa aiba o textura cremoasa; daca sunt apoase, înseamna fie ca nu au fost gatite îndeajuns, fie ca legumele adaugate au fost tratate termic prea mult si au lasat lichid.
În trecut, în asa-zisa bucatarie clasica, aceste oua se preparau în bain marie, ceea ce evita rumenirea lor si conferea întotdeauna o textura cremoasa. Dezavantajul era timpul îndelungat ce trebuia alocat.
O alta metoda de a gati oua jumari este de a sparge ouale direct în tigaie, amestecandu-se apoi frecvent si viguros.
Ouale jumari se servesc alaturi de condimente ca sos Worcestershire, ketchup, mustar, sos HP, sos de ardei iute etc. Se pot si aseza pe felii de paine prajita, ca un sanvici deschis, sau pot fi servite ca un fel de garnitura alaturi de sunca, bacon, carnati, friptura, clatite americane sau europene.
Surse foto:
frittata: http://www.ibelieveicanfry.com
omleta:
frileta: http://www.cookingwithcorey.info
La copii mei genurile acestea de preparate din oua sunt la mare cautare.Au inceput sa fie “experti” in prepararea lor si ma amuza ca incearca tot felul de combinatii(in functie de ce se gaseste prin frigider la momentul respectiv).
@Cretu Veronica: Este grozav ca fac asta. Vor avea mintea deschisa in legatura cu mancarea. 🙂
Radu cred ca cea mai tare omleta, a fost cea japoneza,prezentata la tine pe blog.
@Christy: Oricum, a fost cea mai dificila. 🙂
You’re the hell of a teller! …. ca s-o zic pe sleau. Omleta-frileta-frittata, jumari …. yes, please; portie dubla! Daca gustul va fi macar pe jumate din ce si-a putut imagina mintea mea, atunci esti un mare …. salesman-bucatar-vanzator de vise aromate impachetate in cuvinte potrivite!
Multumesc…. chiar merge o frileta la micul dejun! 😀
@Luiza: Da, poate ar trebui sa facem impreuna un glosar de termeni culinare care ar merita introdusi in limba romana. Frileta ar putea sa prinda. 🙂
Am decis sa iti impartasesc o descoperire proprie, desi probabil nu e ceva nou, ci pur si simplu nu am mai auzit eu de ea, si anume folosirea iaurtului in fritomleta.
Stomacul meu suporta multe, dar ouale prajite nu. Am observat ca, daca sub amestecul de omleta sau oua ochiuri pun iaurt (intr-o tigaie de teflon, desigur) omleta iese un pic mai acrisoara (ceea ce mie imi place) dar si mult mai usoara la stomac. De fapt, ca sa optimizez procesul, fac niste oua jumari mai uscate (la foc mare) dupa care le sting cu iaurt, amestecind virtos. Rezultatul, care poate sa placa sa nu, in functie de gustul fiecaruia, m-a uimit prin cit de bine este receptionat de stomacul meu.
M-am gindit ca poate si altii pot beneficia de aceasta “descoperire”.
@Siderite: De fapt, ouale jumari presupun si variante la care se adauga produse lactate, de obicei smantana, dar si iaurtul functioneaza excelent. Este bine de stiut, poate ca mai sunt cititori care au, ca si dvs., o mica problema cu ouale.
am uitat sa spun ca ouale jumari pe aici pe la Cluj se numesc Ratuta/Ratota, iar pe langa Bistrita ii zice Papa…Eu in familie (adica de la strabunici, bunici si parinti) am auzit numai de ratuta, iar ff tarziu am auzit de omleta.
@Ureche Corina: Este normal sa stim mai intai ceea ce auzim in casa; importanta celor 6-7 ani de acasa este civarsitoare. Nu am auzit de ratuta, iar papa este similar cu papara, de care am auzit. Omleta este termenul culinar, tehnic.
Un articol care ma face sa reevaluez ceea ce credeam ca stiu in domeniul culinar. Incepusem sa gatesc retete cu ingrediente care acum cativa ani nici nu stiam ca exista, sa mai citesc cate ceva din carti si bloguri de specialitate. Din cand in cand priveam retrospectiv si ma minunam cate lucruri noi am reusit sa invat. Fiecare evaluare a cunostintelor noi facea sa-mi cresca stima de sine. Si chiar cand ma felicitam din ce in ce mai des pentru cunostintele acumulate, descopar cat de bine stiam ce e aia omleta.
Dar ma consolez ca nu sunt singurul. Pe Wikipedia scrie ca ”tortilla” in spaniola se refera la ” …doua feluri diferite de mancare din care unul este o omleta careia i se pot adauga ingrediente…”. Despre frittata se spune ca in afara Italiei a fost sinonima cu omleta cel putin pana la mijlocul anilor ’50.
Daca dam cautare dupa cuvantul ”omelette”, gasim o descriere similara celei facute de Radu, numai ca in josul paginii, la versiuni de omlete din diverse tari, ne spune despre frittata ca este o omleta italiana gatita putin altfel(la foc mic si cu diverse ingrediente incorporate), iar tortilla este o omleta mai groasa …
Cu toate astea eu merg pe clasificarea facuta de Radu. Toate cele trei preparate nu au in comun decat oul. Modul de preparare, restul ingredientelor si chiar modul de prezentare sunt diferite.
@Cami: Clasificarile nu sunt niciodata perfecte. Mai mult, se schimba odata cu modificarea opiniilor specialistior; cum ziceai si tu, acum 60 de ani frittata era sinonima cu omleta, desi, in mod clar, este un alt preparat. Cine stie ce se va spune peste alti 60 de ani?
Intre timp, insa, cred ca ne ajuta pe toti sa ne clarificam mici confuzii si sa ne corectam unele lucruri pe care le-am invatat gresit in cursul vietii, de la parinti, prieteni si chiar de la profesori. Eu ma refer aici strict la domeniul culinar, altele nu prea ma mai intereseaza in momentul acesta.
eu nu gatesc cine stie ce chestii complicate , citesc pe acest site , la unele retete nici nu stiu ce anume sa comentez ca nu gasesc nimic de adaugat , o sa incerc si eu unele chestii de pe aici cu animalute de prin oceanele lumii ,desi am retineri in a consuma creaturi despre care nici biologii nu stiu prea multe :))))) ….imi place ca Radu Popovici raspunde cititorilor si nu oricum ,ci cu detalii ,imi place sa este un bun bucatar si un bun povestitor , sper ca si gama lui de condimente sa fie tot mai cunoscuta publicului larg …un site frumos structurat si usor de citit ,fara floricele inutile si chestii stresante care sa te oboseasca si sa te determine sa-l ocolesti …succes unui altfel de bucatar ,unul mai bun !
@Flori: Multumesc pentru comentariu; ma bucur ca va palce blogul, asa ca sper ca ne vom mai conversa pe diverse teme culinare.
Uff, cate mai am de invatat! In afara de omleta, oua-ochiuri si oua-jumari (carora le spuneam oua “ametite”, pentru ca le amestecam direct intr-o tigaie antiaderenta), de celelalte nu auzisem. 🙂
Dar Frittata arata nemaipomenit, abia astept sa o prepar si eu.
@Roxana: Ar mai fi un preparat interesant, tot cu oua, tortilla spaniola.
o, nu prefer si ouale jumari, dar poza aceea m-a dat gata…am salivat..:))
a 2-a poza m-a facut sa salivez instantaneu!
@alinutzika: Inseamna ca preferi frittata?
iubitul meu e expert in “frileta” iar eu in “torleta” 🙂
oua simple (omleta/jumari/oua ochiuri nu am mai mancat de cativa ani)
eu am facut frittata in cuptor prima data acum zece ani, din nevoia de a evita prajirea in ulei, dar fara sa fiu constienta ca ce fac eu are un nume si este un preparat facut si de altii in bucatarie; pt. familia si prietenii mei era ceva deosebit sa faci omleta in cuptor 🙂
de cativa ani am invatat de la iubitul meu ca daca ai o tigaie antiaderenta buna, nu mai e nevoie de cuptor, trebuie doar putina rabdare sa inveti sa modifici intensitatea flacarii pt. o coacere uniforma fara sa fie nevoie sa intorci “frileta”/ “torleta”
@cristina: Vedeti ce face munca in echipa? 🙂
M-am trezit dimineata si as fi mancat o “omleta”…. dar am zis ca nu totusi. Pe urma am intrat la tine pe blog “cu treaba” si am vazut articolul asta. Acu’ sunt foarte nehotarat… eu defapt ce vreau sa mananc? Frileta? Omleta? Oua jumari? Of mai Radule ce-mi faci…
@Conu Fanica: Pan’ te hotarasti, fa-ti niste ochiuri. 😉
de acord ca e nevoie de denumiri clare. intr-adevar publicul (in general, nu doar in romania) numeste omleta si omleta clasica si frileta si n-ar fi deloc rau sa existe o denumire separata.
as mai avea cateva completari:
si la omleta clasica exista deosebiri destul de clare sa zicem intre omleta franceza si cea americana in modul de executie, de prezentare (impachetare), grosime si textura.
si la omlete se doreste sa fie pufoase si sa incorporeze aer (de aceea se si adauga putin lichid la ouale batute) si parerile sunt destul de impartite despre cat de mult/de putin de bat ouale.
fritata se intoarce dar nu intotdeauna se pune la cuptor, se poate praji pe partea cealalta. Si nu intotdeauna se taie ca o tarta, de multe ori se face portie individuala.
mai exista varianta in care ingredientele nu se adauga in ouale crude dar nici nu se pun peste “clatita” ci se soteaza primele in tigaie dupa care se adauga amestecul de oua (ceapa, ciuperci, ardei gras, dovlecei …). asta ar fi o combinatie intre omleta si tortilla spaniola (torleta).
si mai exista si varianta in care o parte din ingrediente se adauga in ouale crude (de exemplu mirodenii, ierburi, ardei iute, usturoi, ceapa) iar o parte se pun deasupra ca la omleta (branza, sunca, rosii).
cred ca in romania se intampla confuzia ca orice ou care nu e fiert sau ochi sa fie numit omleta.
la noi, de multe ori, ouale jumari nu sunt sub-tratate termic ci sunt prajite bine si nu sunt cremoase. Sunt un fel de combinatie intre omleta, oua prajite si oua jumari.
oua jumari cu chifla prajita, branza proaspata cremoasa si somon afumat. clasic.
@cristi-j: Dat fiind ca omletele si frittatele sunt foarte versatile, exista desigur multe variante si cred ca si “torleta” ar merita luata in consideratie. Nu am vrut sa intru in amanunte aici, ci doar sa clarific niste termeni.
Am pregatit articole mai detaliate despre fiecare preparat cu oua in parte, vor urma in viitorul apropiat.
asadar aseara am mancat o frileta 🙂
Pana nu demult faceam si eu aceste confuzii!! Foarte fain articolul
@Ureche Corina: Buna si frileta asta. Si este cel mai usor de gatit. 🙂
dupa cum vezi, o alta confuzie usor de facut: ouale jumari NU contin jumari de porc (bucatele de slanina cruda topite in untura…) dar probabil ca la origine de la ele li se trage numele. adica imi imaginez ca dumneaei, gospodina, trantea o lingura de untura plina de jumari de porc in tigaie, apoi spargea cateva oua si le amesteca succint, trantindu-le iute in strachina, cu ceva mamaliga rece alaturi…
eu, sa fiu sincer, jumari numesc aceste oua amestecate sumar, sparte direct in tigaie peste ceva chestii scoase din garnita sau direct in ulei, iar pe cele amestecate energic, si eventual batute in farfurie, separat, scrob. in plus, jumarile mele sunt umede si cremoase, asa cum le descrii in reteta, in vreme ce scrobul este aproape uscat, fript amestecand in tigaie pana se transforma in frimituri maricele (nu mai sta legat).
sunt sigur ca e o chestiune culturala, cum am prins de pe la parinti, bunici, etc., ca de scoala romaneasca de bucatarie stim cu totii ca nu se poate pune problema 😀 (si daca s-ar putea, probabil ca ar iesi ca regulile academiei: singurul lingvist din comisie s-a abtinut, cel de-al doilea nefiind prezent…)
am o nelamurire referitoare la tehnica pe care o descrii la fritatta, si anume cand o dai la cuptor, de ce o intorci, daca e sub grill? si la caldura cuptorului fiind, cred ca are sanse mai mari sa se rumeneasca frumos deasupra daca o lasi in tigaie, cu fata umeda in sus, decat daca o intorci..
foarte interesanta clasificarea, si eu gatesc frileta dintr-asta big time, si intr-adevar, ii lipsea numele. eu o numeam omleta, intrucat din aia simpla (adevarata si unica omleta) nu fac niciodata.
sper sa vedem curand si un articol despre oua ochiuri, ca si alea se fac in nu stiu cate feluri.. si scuze pentru limba lunga, poate usor ascutita pe alocuri 😛
@nea’Mielu: Nu stiu de unde vine numele de oua jumari, poate de la aspect? Acele cheaguri seamana oarecum cu jumarile (resturi ramase la topirea grasimii de porc).
In ce priveste tehnica, este functie de cum s-a gatit fundul frittatei si de felul de vas folosit. Daca este indeajuns de rumenita pe fund, cum partea asuperioara se poate gati si de la caldura remanenta din tigaie, nu mai este nevoie d eintrodus la cuptor. Daca nu este rumenita frumos, cateva minute in cuptor o ajuta. CUptorul nu este obligatoriu. Pe de alta parte, si tehnica propusa de tine functioneaza si se evita intoarcerea frittatei. Daca nu este indeajuns de gatita, se poate rupe usor la intoarcere.
Am deja pregatit articolul pentru ochiuri. 🙂
Da chiar aia mincasem inainte de a vedea articolul dv. dar fara jumari,nu am aici asa ceva din pacate
buna ma bucur ca ne explicati fiecare amanunt in parte
faceti lucruri minunate invatam multe lucruri de la dv
cum sa asociem condimentele si sosurile la fiecare mincare in parte
multumesc frumos
o zi buna sa aveti
@Eli: O zi buna si dvs. Imi pare bine ca v-a placut articolul.
Domnule Radu, multumim de informatii, chiar nu vedeam diferenta dintre omleta-oua batute sau frittata cu i-ati zis. Pentru mine toate erau omlete.
Chiar acum am consumat ceva in genul omletei dv. cu jumari, dar bineinteles fara jumari.
Multumim inca o data de informatii, cit traim invatam.
@irina: Vreti sa spuneti ca tocmai ati mancat oua jumari? Li se mai spune si scrob prin unele locuri.
Imi pare bine ca articolul va este de folos.
Mi-a placut chestia cu frileta. O frittata-omleta care se face nu numai in Romania, ci mai peste tot. De altfel confuzia este foarte frecventa, cum spuneai si tu o fac pina si bucatarii. Ai dreptate ar trebui sa exista un cuvint si pentru ea. Frileta mi se pare OK. 🙂
Articolul este folositor si cred ca ar putea fi o serie intreaga de astfel de materiale caci friletele nu sunt singura confuzia care se face.
@memphis: Ha, ha, si mie mi-a placut cum suna frileta. A fost o gluma la inceput, dar apoi mi-am dat seama ca suna bine, de fapt.
Sigur ca mai sunt nenumarate confuzii in gatit, am mai avut un articol despre asta. Daca mi se pot propune subiecte, le voi lua in considerare.
Interesante toate informatiile.
Da, confuzia este frecventa , o faceam chiar si eu, trebuie sa recunosc.
Multumim.
@gaby_d: Cu placere. Ma bucur ca v-am fost de folos.