Omul care împute locul – partea 1

Cepşoara între „chives” şi „chivas”

Începe să mă deranjeze tot mai mult o categorie de oameni. Nu cei care greşesc, ci cei care persistă în greşeală din prostie fudulă, convinşi fiind că nu au cum greşi. Uneori mă întreb cum de a ajuns ţara noastră în halul în care a ajuns? Am găsit una dintre explicaţii: a ajuns acolo din cauza omului. Şi anume nu datorită celui care sfinţeşte locul, ci din cauza celui care împute locul. Adică din cauza celui incompetent, leneş, superficial şi care are impresia că le ştie pe toate. Ah, ce româneşte suna asta!

Probabil mulţi dintre dvs. aţi observat în supermarketuri nişte plicuţele de celofan care conţin o mână de firişoare verzi, subţiri, care costă cât greutatea lor în aur, şi care poartă un nume incitant: „chivas”. Numele are o sonoritate spaniolă, dar este o marcă, socotită a fi de foarte bună calitate, de whisky scoţian. Nici vorbă ca firişoarele verzi să semene cu whisky-ul. Ba chiar unii dintre cei care le privesc se simt tentaţi să exclame: „Măi, frate, astea nu sunt fire de ceapa ciorii?
Cepsoara (Allium schoenoprasum) - sursa foto: www.cityfreshwholesalers.com.au
Ca să risipim misterul, nu sunt fire de ceapa ciorii, sau scânteiuţă, (Gagea arvensis) şi nici de leurdă (Allium ursinum), cum am mai citit pe unele site-uri sau în reviste care nu sfinţesc nici ele locul, ci fire de arpagică, cepşoară, ai tufos, ceapă pitică, ai de ciorbă (Allium schoenoprasum). Ca să nu las loc de interpretare, „ai” este un regionalism care denumeşte „usturoiul”. Cum naiba am ajuns de la arpagică, sau cepşoară (prefer să-i spun astfel, ca să nu se işte vreo confuzie cu arpagicul, acea mică ceapă de sămânţă) la ditamai „chivas”?

Probabil că aceste fire de cepşoară se importă de undeva, căci la noi aproape că nu se mai produce nimic. De ce nu se mai produce este o altă discuţie, care s-ar putea întinde pe sute de pagini. Deci, cepşoara vine de undeva etichetată în limba engleză: „chives”. La început o mai găseai în magazine şi sub numele „chives”. Mă rog, era în altă limbă, lucru aberant în sine din moment ce articulăm şi noi câteva mii de cuvinte, dar măcar nu era pocit. Vreun tembel de la noi însă, văzând eticheta, s-a gândit constructiv: ”Ce naiba este aia chives? Eu n-am auzit de aşa ceva, am auzit însă de chivas; cred că proştii ăştia care ne-o vând au greşit. În loc de chivas au scris chives. Mama lor de incompetenţi! Ia să le îndrept eu greşeala.

Şi aşa se face că de ani buni un tâmpit a introdus în România un nou înţeles pentru „chivas”. Nu mai este la sticlă, ci la plic. Nu mai este whisky, ci verdeaţă aromată, nu mai este culoarea ambrei, ci verde banal. În fine, preţul este cam tot pe acolo, acesta fiind de altfel singura asemănare. Mă rog, este posibil ca tâmpiţii adevăraţi să fim noi că dăm 80 lei pe un kg de „chivas” care ar creşte mult mai ieftin în toate curţile dacă s-ar numi „cepşoară”. Dacă ar fi numit-o „ceapa ciorii”, chiar dacă oleacă inexact, ar fi fost totuşi mai bine, cele două arătând cam la fel şi având aromă şi gust asemănătoare. Dar, mă gândesc acum, cine ar fi dat bani pe ceva care se numeşte „ceapa ciorii”? Normal că duci mâna la buzunar mai uşor dacă este să cumperi un „chivas”!

Citeste si articolul →   Peste cu maioneza picanta, rucola si rodie

Ceva oarecum similar s-a întâmplat cu „rucola” (Eruca sativa), plantă cu gust amărui care creşte la noi de când lumea sub numele de voinicică, scai vânăt, amărea, rostogol, scăiuş, sperioasă şamd. Avem, conform wikipediei, o grămadă de denumiri alternative pentru ea, dar cineva nu a ştiut să-i spună decât rucola.
Este un fel de rudă a păpădiei (Taraxacum officinale), care este şi ea foarte bună în salate. Pe aceasta din urmă, păpădia adică, nu prea o folosim deocamdată, aşteptăm ca cineva să ne-o vândă în supermarket cu 8 lei pliculeţul, sub un nume şmecher, gen „taraxacum”, sau „dandelion”, ca să ne gândim s-o mâncăm. Revenind la voinicică, măcar ei, împuţitorii de locuri, nu i-au pocit numele, chiar dacă cel „alocat” vine din altă limbă (italiană). Bine că i-au zis rucola. Am avut noroc că nu ştiau ei vreun whisky cu sonoritate asemănătoare.

Ţelina de tulpină, sau „de peţiol” cum îi spun alţii (peţiolul nefiind de fapt o tulpină, ci acea parte care uneşte tulpina de frunze), a căpătat şi ea un nume, spaniol de data asta: „apio”. Păi dacă aşa scria pe etichetă? Noi de unde să ne închipuim că îi zice ţelină? De unde şi până unde să ne gândim să punem mâna pe un dicţionar, şi să verificăm? Am fi pierdut vreo 10 minute din timpul nostru preţios! Dacă noi nu ştim, înseamnă că nu există, aşa că hai să vă împuţim locul, să ne marcăm şi aici teritoriul cu duhoarea incompetenţei.

Mi-aş fi dorit să vă scriu o încheiere interesantă, cu umor, însă vă scriu doar un singur cuvânt: EDUCAŢIE. Da, revenim la banala educaţie. Tare mi-e că până nu rezolvăm această problemă, nu vom progresa, ci dimpotrivă.


  1. Sylvia spune:

    Simpatic foc articolul, am comentat si eu la partea a doua a lui. Mie imi place foarte mult si acesta ceapa a ciorii / ciboulette aici in Franta si ruccola. Eu as zice ca dincolo de educatia consumatorilor ar trebui educati si precupetii de la piata 🙂 sa puna la ghiveci cate o mana de seminte si sa se prezinte cu ruccola si ceapa ciorii si rozmarin proaspat in piata. Eu cumpar de la piata de aici mereu toate plantele aromate si ma tin si luni de zile daca le ingrijesc cu grija. Cred ca ar fi o afacere de succes si in Romania.

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: Pai chiar este o afacere, daca 50 g costa vreo 1,7 euro, dar nu pentru producator, ci pentru distribuitor. Tare ma tem insa ca producatorul primeste praful de pe toba, caci sunt aproape sigur ca pretul este mare doar „datorita” adausului comercial al supermarketului.

  2. Corina spune:

    Foarte adevarate toate,din pacate. O gramada de nulitati pe toate gardurile. Existau si alta data, dar nu le promova nimeni.
    Acum, invatamantul nu mai cere performanta, nu mai exista trepte si bariere.Alta data era bataie sa intri la facultate, sa treci treptele la liceu.Acum, nu mai conteaza ce nota iei la bac, ca intri la facultate cu 300 lei pe an.Fara examen, fara medii. Cu buletinul.
    Am aflat cu stupoare ca anul asta la ASE la stat, repet LA STAT, au fost 5000 de locuri.
    De ce sa inveti? Ca oricum intri? Daca nu ai nici o bariera in drum, nicaieri, treci ca pestele prin apa si inveti ca lenea e la baza societatii.

    • Radu Popovici spune:

      @Corina: 5000 de locuri? Vom avea o gramada de someri cu diploma la ASE. Ne-ar trebui un Vlad Tepes, dar nu avem de unde sa-l luam. A fugit in America si si-a schimbat numele in Dracula. 🙁

  3. boscodina spune:

    Educatia, cuvant mare ! Intr-o lume in care snobismul e la loc de frunte si o pustoaica de 9 ani spune ca trebuie sa isi faca un prieten de 16 ani,nu ca ar fi ceva „romantic” la mijloc ci asta e modul in care i-ar creste cel mai multa „cota”, educatia , culinara cu atat mai putin e lucru demodat. In mare majoritatea parintii alearga sa faca bani si copii sa-si creasca cota iar educatia se face printre blocuri.
    Dupa umila mea parere in mometul in care mall-ul a devenit „la sosea-ua moderna” snobismula castigat teren. Curiozitatea omului il va face sa incerce lucruri noi , plante noi in combinatii noi, dar snobismul il va face sa-l numeasca intr-o cu totul alta limba, altfel cum poate demonstra ca el e poliglot:)
    Cu parere de rau, cred ca notiunea de „acasa, familie „(locul unde se pun bazele ,unde se invata) pierd pe zi ce trece teren. teren castigat insa de superficialitate. Educatia si superficialitatea nu-s asa compatibile. In goana asta parintii nu mai au timp sa educe , si atunci totul cade pe umerii profesorilor, doar ca maximul pe care il pot face ei in unele cazuri e de a cizela, nu a educa. Mai sunt si cazuri fericite de autoeducatie, autodidacti, dar nu le vom lua in calcul ca sunt putine si apoi imi strica mie nota pesimista a mesajului 🙂

  4. mihaela spune:

    ce mi-a placut acest post! la fel si comentariile cititorilar tai., Radu! ma bucur ca nu sunt singura enervata de „talentul” precar al bucatarilor care apar la tv in a prezenta oamenilor ingredientul tradus in romaneste sau macar o explicatie a acestuia. tin minte ca fenomenul avea o mare amploare la jumatatea anilor 90, dar si dupa 2000 in revistele de femei care „traduceau” retete din reviste corespondente din strainatate. era ceva de groaza! frustrant de-a dreptul pentru o gospodina care ar fi dorit sa-si diversifice meniul si sa includa in meniu retete moderne, dar pe care nu le putea face din cauza ca ingredientele erau traduse prost sau netraduse. cei 3 despre care vorbesti erau „fantastici”! inteleg ca daca acesta e doar epidoul 1, mai ai exmple de oameni care imput locul si in alte aspecte…trist…

  5. balauru spune:

    Exact Radu, „Totul este cine le face.” Deci, omul sfinteste locul, nu-l impute 🙂

    Vorbind despre bucataria de inalta clasa, daca n-ai (n-ati) vazut vizita lui Bourdain & other 4-5 NY chefs la „The French Laundry”, recomand. Am ramas masca, ce poate sa fac omul ala acolo este incredibil. Filmuletul se gaseste pe youtube.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Asa este, omul poate sfinti in aceeasi masura in care poate imputi un loc. In ce priveste filmul cu Bourdain, l-am vazur acum ceva timp. Este impresionant.

  6. Emil40 spune:

    As rezuma postul tau in faimoasa replica a domnului Vasilesco din filmul BD si icoana facatoare de minuni:”Ma baieti ma, voi pe aici vorbiti mult si faceti putin ma”
    Si cand ma gandesc ca fraza asta se auzea prin anii 70…..

  7. mircea spune:

    He, he, i-am vazut si eu pe cei 3 bucatari gelati. Nu am ramas cu nimic de pe urma emisiunii cu pricina; destul de jenanta ca prestatie. Daca acesta este modelul oferit de o emisiune culinara, cum sa mai vrem educatie in domeniul gastronomic? Noroc cu cateva bloguri, prietenii stiu care anume.
    Hai ca va las, ma duc sa-mi prepar un „baby ceai” si sa citesc ceva. 🙂

  8. balauru spune:

    Radu, cam ca la orice lucru in lumea asta, cati bani dai (pe aia 3 gelati), cam atata face (emisiunea). Ia pune-l pe Hadad sau pe Bercea sa-ti fac o emisune. Sau ceva gen No Reservations. Nu cred ca o sa vad chestia asta in urmatorii 5 ani. De ce? Unu’ la mana, aia cer bani multi, a doua, preparatele lor nu o sa prinda la public (deh, iarasi gusturile si educatia), iar emisiunea respectiva nu o sa aiba viata lunga. N-ai rating pe sticla, n-ai bani, emisiune falimentara, deci o scoatem din grila.

    • Radu Popovici spune:

      balauru & mircea: Parerea mea este ca o emisiune culinara bine facuta, care sa ofere retete simple si de buna calitate (cei doi termeni nu se exclud reciproc), prezentata in asa fel incat sa fie distractiva si sa si ofere cateva informatii, prinde sigur la public. Poate ca nu se vor uita gelatii si gelatele, dar oricum astia nu gatesc, doar se dau in spectacol. Bourdain, Ramsay, Oliver, Lawson, Lagasse, Chin si multi altii au avut succes si vor mai avea. Din pacate, intr-adevar, emisiunile lor sunt mai scumpe, caci si sunt facute cu bugete impresionante. Totusi, se pot face emisiuni cel putin decente si cu bugete nu mici, ci chiar foarte mici. Totul este cine le face.

  9. balauru spune:

    Dupa umila mea parere, totul pleaca de la EDUCATIA culinara pe care o au, sau mai bine zis n-o au, majoritatea romanilor. Ceafa cu cartofi prajiti rulz! Pe de alta parte, e mult mai trendy sa povestesti unor prieteni ca ai mancat baby octopus pe pat de rucola. Cum sa zici ca ai mancat caracatite cu voinicică? Nu da bine la public nene. Am vazut acum cateva saptamani pe site la ProTv o chestie despre restaurante de lux. Si tanti aia care citeste pe prompter spunea cu glas suav ca putem manca chiar si cele mai fine preparate, cum ar fi „foaie grasa”. WTF?

    Pe mine ma mai enerveaza o chestie: vad in jurul meu oameni care vor si incearca sa guste ceva nou, dar nu au bunul simt sa se intereseze inainte cum si cu ce se mananca chestia respectiva. Saptamana trecuta o colega de-a mea manca un sandwitch care … cam putea. Ce continea? Paine cu unt, o rosie feliata si … branza de Nasal. Cu alte cuvinte, bani aruncati …

    • Radu Popovici spune:

      @balauru; Eu imi amintesc de cei trei baieti gelati numiti suav „3 flavours”. Mai corect ar fi fost „3 flavours si 3 neuroni”. Unul dintre ei, care isi exhiba bratarile, a spus acum 1-2 ani, la singurul episod pe care am incercat sa-l urmaresc: „Voi gati acum un main course cu baby spanac, baby porumb si baby morcov. Ingredientul principal este hartia de pergament.” 🙂

  10. boscodina spune:

    eu cred ca in situatia data, locul ca si pestele se impute de la cap nu de la om.se pot face sapaturi in dictionare , traduce cuvinte si dat nas in nas cu papadia sau cepsoara, dupa caz .
    dar in secolul vitezei,cand „generatia mostenitoare ” isi canalizeaza energia spre noi surogate emo , dictionarele si „sapaturile” sunt blasfemie, asa ca tara ce ne vrea „multi si …cum s-o nimeri” ar trebui sa puna mana de la mana sa platesca salariul unui „sapator in vocabular” si fiecare eticheta fistichie sa treca intai pe la nea x sa fie tradusa si produsul etichetat „pe romaneste”.

    • Radu Popovici spune:

      @boscodina: M-as aventura sa generalizez pentru toata societatea, nu doar pentru speta in cauza. Toti trebuie sa fim competenti in profesia practicata si, mai ales, trebuie sa alocam timp si bani propriei noastre perfectionari continue. Dar pentru asta trebuie sa plecam bine pregatiti de la scoala, iar de acasa cu mentalitatea potrivita si cu respectul muncii bine facute. Primul exemplu trebuie sa-l dea parintii, al doilea dascalii.
      In fine, cum spuneam si mai sus, degeaba dam din gura. Trebuie sa facem ceva. Am putea incepe cu noi insine si cu proprii nostri copii si nepoti. Acest lucru ne este la indemana, sau ar trebui sa ne fie.

  11. Bucatareli la borcan spune:

    Pentru ca suntem blocati in perceptia potrivit careia menta, salvia, pelinul si busuiocul sunt plante medicinale (desi nici ca medicinale nu le mai gasesti in piata). Pentru ca, pentru multi, condimentele se reduc la sare, piper, frunze de dafin si, la muraturi cel mult, boabe de mustar.
    Pentru ca nu suntem dispusi sa incercam si altceva decat ce am invatat de la mama si ea de la bunica, uitand ca bunicile si strabunicile noastre faceau mancaruri senzationale fara Knorr sau Vegeta, ci numai cu ce aveau in gradina ori pe marginea santului.
    Mai face careva sarmale in frunze de podbal? Ori mai pune cineva leustean uscat in mancare, iarna?
    Pe mine ma dispera conservatorismul asta… De parca mararul (cu frunze si seminte) si leusteanul ar trebui mancate doar verzi, papadia e doar pentru ceaiuri, ridichea neagra doar pentru sirop de tuse.
    Iar in extrema cealalta sunt toti fitosii care nu mananca decat rucola, apio si cherries, fara sa se gandeasca ce potential neexplorat exista in gradinile de legume ale bunicilor…

  12. Bucatareli la borcan spune:

    Lipsa de educatie a unora se muleaza perfect pe snobismul si fitele altora. Nu cred ca ar da bine pentru unele cucoane sa spuna ca au facut o salata de voinicica in care au pus si niste cepsoara ori ca, la micul dejun mananca telina, nu apio. Sau ca au cumparat ardei iuti cand pot sa le spuna chilli sau jalapeno (macar de ar sti diferenta). Ce ar spune lumea despre oamenii astia?? Niste tarani, dom-le, niste tarani!…
    Iar daca un cumparator de rand, care chiar se gandeste ca e vorba despre ceva nou, ar vedea ca apio este, de fapt, telina si ca rucola e un fel de papadie, crezi ca ar mai da 15 lei pe o caserola?
    Saracul Pruteanu avea si el dreptate in unele privinte si nu foarte multi l-au luat in serios…

    • Radu Popovici spune:

      @Bucatareli la borcan: Aici ajungem la alt of de-al meu. De ce naiba nu vin taranii cu papadie in piata, cu grasita (iarba grasa pe care grecii o mananca cu tonele in salate, iar noi o dam la pasari), cu napi porcesti, cu hasmatuchi, maghiran, salvie si atatea altele? Rareori ai de unde le cumpara. Inteleg sa cumpar pasta de curry din supermarket, dar si menta, coriandru, busuioc, oregano, cimbru? Mai dati-o-ncolo de treaba….

  13. Ada spune:

    ai dreptate sa fii revoltat, te inteleg, din fericire cei la care faci referire nu pun pe nimeni in pericol ca urmare a ignorantei lor, spre deosebire de nenumarate alte situatii halucinante in care impostura si incompetenta duc la tragedii, intr-o societate in care anormalul devine perfect normal si nimic nu mai mira pe nimeni si in care esti mereu in pericol si in defensiva, mai conteaza cateva etichete puse aiurea? daca peste tot domneste haosul, de ce angajatul respectiv sa nu transfere si denumirea si pretul de la raionul de spirtoase la cel de legume? de acord si cu ultima ta fraza, mai multe nu mai sunt de spus 🙁

    • Radu Popovici spune:

      @Cristian Preda: Nu m-am enervat neaparat pe chestia asta; se tot aduna diverse multe motive, mai mici sau mai mari. Cred ca suma lor ma enerveaza. Eu comentez aici doar aberatiile care au legatura cat de cat cu zona culinar-gastronimica. Daca ar fi sa ma leg de social-politic nu mi-ar ajunge 7 vieti sa scriu tot ce am pe suflet.

  14. Tiberiu Cazacioc spune:

    Salut,

    Ridic si eu mana „pentru”, in favoarea educatiei gusturilor…privind legumele, fructele neaose, ceea ce mancam… noi la Asociatia Grupul de Initiativa Radu Anton Roman, avem acest obiectiv…desi, zic eu, nu am reusit pina acum decat sa gandim la el, sa il conceptualizam ca lectii de educare….Slow Food actioneaza in acest sens (noi facem parte din Slow Food Valahia Gusturilor)….Targul Taranului/Earth Market este un pivot bun in jurul caruia pot fi montate lectii periodice de „educatia gusturilor”… trebuie spus ca sunt organizatii care se pling de slaba cunoastere a sezonalitatii si specificitatii soiurilor de fructe si legume romanesti, autohtone, dar nu investesc in a le face cunoscute diferentele, prin educarea gusturilor…

  15. dil spune:

    Din păcate, nu ştiu ce s-ar putea face concret. Sigur, putem semnala conducerii magazinelor, de pildă, dar nu ştiu dacă asta ar avea vreun rezultat. Ar trebui cumva identificate firmele care se ocupă de traducerile astea, dar nici asta nu ştiu cum se poate face. Pe de altă parte, şi emisiunile culinare de la TV sunt traduse de multe ori dezastruos, pe alocuri frizând ridicolul. Nu ştiu cum se poate lupta cu o armată de traducători slabi şi, din experienţa mea, la multe firme care se ocupă cu traduceri primează cantitatea în defavoarea cantităţii şi „merge şi aşa”.

    • Radu Popovici spune:

      @dil: Nu este vorba despre lupta cu traducatorii prost pregatiti. Eu ma gandeam la educatie in sensul cel mai larg, de la modelele oferite celor tineri de societate, la invatamant, la educatia din familie samd. Nici eu nu stiu ce se poate face concret, dar gasim o astel de educatie, desi nici pe departe perfecta, in multe alte tari. Este vorba de educatia aceea care te face sa-ti respecti munca si pe cei din jurul tau. Putem vedea ce legi au, cum le aplica, ce fel de sistem scolar au, cum se promoveaza etc. Parerea mea este ca educatia se face doar cu informatii si cu „biciul”. Biciul trebuie sa fie ceea ce li se ofera celor care calca legile si regulile, la orice nivel, de la gradinita pana la serviciu.

  16. memphis spune:

    @Gabriela: Cum sa deschida un DEX si un Atlas de botanica? Cred ca nici nu au auzit de asa ceva. In plus asa ceva costa. Cum sa dea ei 100 de lei pe o carte? Poti sa faci atatea alte lucruri cu banii aia. 🙂
    Lasand gluma deoparte, asa este, Radu a pus degetul pe o rana urat mirositoare: educatia. Sau mai curand lipsa ei. Daca am fi educati am avea un punct de sprijin pentru a rasturna lumea.

  17. Gabriela Berechet spune:

    Total de acord! In plus, as mai adauga ca de cele mai multe ori este o lacuna a traducatorului…care daca stie sa pronunte „good morning” cu cel mai neaos accent britanic crede ca stie si engleza. Din pacate chiar si dictionarele gastronomice mai au scapari…dar macar gasesti denumirea in latina…mergi frumos la Atlasul de botanica, citesti si apoi scrii. Pare o operatiune cronofaga…dar macar ramane ceva corect…Felicitari pentru concluzie: EDUCATIA! A ramas Cenusareasa, din pacate, iar persoane ca dumneavoastra sunt…Rara avis!

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela: Cei care gandim asa nu suntem chiar „rara avis”, dar suferim de „boala intelectualului”: nu suntem oameni de actiune! Ne gandim si ne razgandim, si discutam si iar discutam pana nu mai avem timp sa facem nimic…

  18. simina spune:

    Mi-a placut. Ai scris cu umor si se vede ca esti agasat de confuziile astea. Imi place si titlul: „omul care impute locul” ar putea sa prinda la public. Si este atat de adevarat. Sunt de acord cu tine ca trebuie sa plecam de la educatie. Este primul lucru care ar trebui indreptat.

    • Radu Popovici spune:

      simina & toni: Mie mi-ar placea nu sa prinda titlul, ci sa facem ceva cu adevarat util si sa remediem ce se poate remedia. Nu prea stiu ce, eu pana acum doar am „dat din gura” pe blog, ceea ce nu cred ca ajuta mai de loc. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.