Omul care împute locul – partea 3

Acest articol ţine locul celui de mâine. Mâine este ajun de Crăciun şi nu se face să vin cu un astfel de titlu. Aşa că îl public astăzi, căci trebuie neapărat să mă descarc, aşa cum ar face cineva care este dezamăgit şi un pic furios.
Vă povesteam într-un articol anterior despre un mic magazin, situat în Piaţa Traian, şi vă semnalam câteva produse deosebite, cele mai multe româneşti. Apropo de titlul articolului, locul nu părea a puţi, ba din contră, mirosea mereu frumos: a mezeluri bune, a brânzeturi de calitate, a pasteis de Nata şi a ştrudel cu mere, a uleiuri presate la rece şi a alte bunătăţuri.
Mărturisesc că era un loc unde mergeam cu plăcere, nu doar fiindcă îmi era la îndemână; vânzătorii erau amabili şi volubili, glumeau cu clienţii şi se mişcau repede, magazinul era curat şi dichisit, preţurile acceptabile.

Dar, de ajuns cu aducerile aminte. Ieri am fost acolo să cumpăr nişte piept de raţă; magazinul însă… dispăruse. Prima dată am crezut că a dat faliment şi m-am mirat, căci mereu era plin de lume iar marfa chiar se cumpăra. Am întrebat în stânga şi în dreapta şi am aflat că personalul cel vesel şi vorbăreţ (un şef şi două ajutoare) îşi furase patronul bulgar cu aproape 15.000 de euro. Ca urmare, patronul trăsese obloanele, iar spaţiul era deja preluat de alt comerciant. Cât de ieftină este cinstea şi onoarea la noi: cam 5.000 de euro de cap de hoţ.

Am rămas perplex. Nu-mi venea să cred că don’ Nicu, mustăciosul cel simpatic cu care glumeam mereu, care mă saluta de fiecare dată ca pe un prieten, care oferea clientelor câte o floare, care se întrecea în curtoazie era, de fapt, un banal hoţ. Se pare că sub parfumurile plăcute ale magazinului plutea şi „putoarea” hoţiei, nesimţirii şi minciunii.
Eu nu o simţisem. Mi-e ciudă pe mine; am trecut de 50 de ani şi tot nu sunt în stare să „citesc” oamenii. Reuşesc mai mereu să fiu dezamăgit. A murit nu doar un magazin dichisit, cu marfă bună, ci şi (iarăşi) puţin din încrederea mea faţă de semeni.


  1. tint spune:

    Cum spunea cineva mai sus, peste tot sunt uscaturi. Doar ca noi traind in Romania, le vedem mai mult pe ale noastre. Noua un taximetrist in Germania ne-a furat de pe card 500 Euro… Taximetristii romani ii fura pe straini.
    Cel mai important e sa fim noi impacati, si sa oferim fara retineri un zambet, un ajutor, o farama de bunatate; in felul acesta, ne aducem contributia la o lume mai buna.
    Sarbatori Fericite tuturor!

    • Radu Popovici spune:

      @tint: Aveti dreptate pana la un punct. Uscaturi sunt in toate padurile. Din cate am trait si vazut eu, noi suntem un popor ignorant, needucat si prost condus. Din pacate, cele 4-5 generatii care vin dupa mine nu ma fac sa am incredere in viitorul apropiat al natiei noastre. Cred ca nici peste 100 de ani nu vom fi in randul lumii. 🙁

  2. injineru' spune:

    Radu, sunt lucruri care nu se schimbă, cel puţin nu la noi. Aşa este de cele mai multe ori românul, pus pe înşelat, furat etc. Asta ne defineşte ca naţie din păcate şi asta este imaginea pe care o văd cei de afară. Ne mai şi mirăm că se uită de sus la noi şi că ne este greu să răzbatem în societatea lor. Ca o mică paranteză îţi spun cazul unui taximetrist din Braşov care pentru 800 de m le-a luat unor studenţi englezi veniţi într-un schimb de experienţă 250 RON. E normal? Mai ales că noi le-am spus că au fost înşelaţi.
    Asta este… lucrurile nu se vor schimba prea devreme important e să încercăm să fim noi mai buni şi prin asta să dăm un exemplu celorlalţi.
    Sărbători fericite şi un an nou frumos aromat de preparatele din bucătărie. Numai bine!

    • Radu Popovici spune:

      @injineru’: Se spune ca pentru ca raul sa castige, este de ajuns ca oamenii decenti sa nu ia atitudine. Cred ca ai dreptate, iar aceasta expresie se aplica si in cazul educatiei. Sunt sigur ca exemplul personal conteaza. Daca prin exemplu personal izbutesti sa pui pe ganduri macar o singura persoana, atunci este o izbanda.
      Sarbatori fericite si spor la gatit si la mancat! 🙂

  3. ophelia1983 spune:

    Da….exact imi amintesc cazul de care vorbiti…Si ca sa puna capac, parca au fost si niste sateni care inchiriau carutele ( contra cost evident) voluntarilor. (:

  4. ophelia1983 spune:

    Foarte urat intr-adevar…….eeee….si crezi ca sunt singurii? cand hotia e ridicata la rang de ” calitatate”, ” iscusinta” sau mai stiu eu ce, nu ar trebui sa ne mai mire nimic….Cand cei care ne guverneaza o practica si nu patesc absolut, dar absolut nimic, ce ar trebui sa ne mai mire ca un biet comerciant face acest lucru? Ne place sau nu, astia suntem noi… ( :…..hoti, mincinosi, si lenesi … ( ca o paranteza, tin minte ca asta vara , la mine la tara, parintii mei au cautat oameni sa vina la lucru cu ziua, la cules de prune. Sti cat de greu au gasit? Domnii academicieni nu voiau sa se sinchiseasca sa munceasca pe 70-80 roni pe zi…mai bine stateau in crasma si asteptau somajul de la stat ! )

    • Radu Popovici spune:

      @ophelia: Stiu ca nu sunt singurii hoti din Romania. Mie imi pare rau mai mult de magazin si de faptul ca nu i-am „mirosit”. Am trecut pe acolo doar de 4-5 ori, dar cumparaturile durau cam 2 minute, iar glumele si discutiile vreo 10-15. Ma simt inselat si de aceea am luat-o mai personal.
      Imi aduc aminte de inundatiile de acum 3-4 ani. In nu mai stiu ce sat, venisera voluntari din Australia, studenti, care munceau sa repare digul. Taranii stateau la carciuma, cu apa pana la genunchi, si se uitau cum muncesc australienii. Cu ce impresie or fi plecat din Romania acei studenti, pot doar sa-mi inchipui. Nu stiu cum se face, dar aproape ca nu scapam niciodata o ocazie de a ne face de cacao…

  5. Katze spune:

    Hallo,
    Aceasta intamplare ne da o senzatie de gust amar, dezamagire, tristete dar…..haideti sa le lasam deoparte. Fiecare natie are uscaturile sale si aceste uscaturi fac parte din existenta noastra pe pamant. Poate la romani sant un procent ridicat de „buturugi”, sant vizibile, „crengile uscate” ,mai subtiri, raman neidntificate sau calci din intamplare pe ele insa, nu te impiedica sa mergi mai departe. Fiecare om dupa caracterul sau isi va alege mediul corespunzator.
    Lasati tristetile si bucurati-va de sarbatorile de iarna alaturi de cei dragi.
    Tuturor care participa pe acest blogg le urez un Craciun fericit, sarbatoriti frumos si mai ales, in ton cu acest blogg, alintati-va papilele gustative cu bunatatile pregatite.
    O zi frumoasa si mai ales o seara frumoasa de Craciun
    Katze

  6. mitinita spune:

    Eu in toti anii mei prin strainatate de romani m-am ferit cel mai mult,din pacate.Imi doresc sa nu fi fost asa,dar mereu am gasit mai mult ajutor la straini.

    • Radu Popovici spune:

      @mitinita: Eu inca nu am avut inca nevoie de ajutor in strainatate, dar dintre toti, cu rare exceptii, romanii erau cei mai zgomotosi si cei mai neciopliti. Adica cei mai prost crescuti si cei mai ne-educati.

  7. Elena Toma spune:

    Din pacate, asa patesc si eu uneori: cu toata experienta de viata, tot nu ma lecuiesc sa am incredere oarba uneori. Si patesc la fel. Pacat, exact cum ai spus, de o initiativa buna si un loc potrivit asteptarilor care a trebuit sa dispara. Sarbatori fericite!

  8. Sabina spune:

    Foarte trist, Radu, ce ne spui tu aici!
    Se pare ca nu voi apuca ziua cand o sa traiesc intr-o tara civilizata! Totusi nu reusesc sa ma impac cu ideea!

    • Radu Popovici spune:

      @Sabina: Eu sper ca tu sa apuci zilele acelea, caci asta inseamna ca le apuca si copiii mei. 🙂 Totusi, nu cred ca vom scapa de hoti niciodata… si nimeni nu a scapat pana acum. Imi pare doar rau ca niste romani s-au facut de cacao in fata unui strain si ca s-a pierdut un magazin care incepea sa aiba o personalitate. Mare pacat de un lucru bine inceput…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.