Omul care împute locul – partea 4

Acest material este dedicat tuturor celor cu care am avut în ultimii doi ani diverse discuţii şi schimburi de opinii asupra peştelui „proaspăt” care se comercializează prin magazinele noastre.

Deşi am reuşit ca în ultimii ani să învăţ destul de multe despre ingredientele culinare, iată că de curând am fost păcălit destul de urât. Ca s-o iau cu începutul, păcăleala a survenit acum câteva zile, pe când făceam aprovizionarea pentru o filmare cu un post de televiziune. Pregătisem o reţetă mediteraneană, interesantă, în care ingredientul principal era peştele. Bineînţeles, ca să păstrez consecvenţa reţetei, îmi doream nişte fileuri de peşte mediteranean. Astfel am purces eu către Carrefour Piaţa Unirii, tot făcându-mi în minte socoteli cam ce peşte urma, sau nu, să găsesc acolo.

Şi iată că soarta pare să-mi surâdă, căci văd în vitrina de la raionul de peşte, ditamai fileurile de halibut (sau, pe româneşte, cambulă), importat din Spania, cu o carne albă şi frumoasă. Cam scump, 64 lei/kg, dar singurul care s-ar fi pretat la originea mediteraneană de care aveam eu nevoie. În rest, fileuri de păstrăv, somon şi crap, adică peşti de apă dulce şi de munte. Nu mai gătisem niciodată halibut şi oricum era singura variantă corectă. Am cumpărat 6 fileuri, în ideea să gătesc o tură (adică 2 fileuri) şi înainte de filmare, ca să nu am surprize, şi să mai am încă 2 fileuri de rezervă, în caz că se întâmplă ceva în timpul filmării. Nu mi s-a întâmplat niciodată nimic atât de rău încât să stric reţeta de tot, dar vroiam să fiu acoperit.

Bun, ajung eu acasa, spăl peştele, îl usuc cât mai bine cu prosoape de hârtie, îl sărez şi îl piperez. Încing o tigaie neaderentă, pun puţin ulei, aştept să se încingă şi acesta şi pun fileurile în tigaie. Încep să sfârâie frumos şi totul părea să decurgă minunat. Doar că, stupoare, fileurile nu se rumenesc, căci încep să lase o grămadă de apă. Mai mult, se dezintegrează în tigaie, chiar fără să le ating. Supărat şi dezamăgit le las cât să se facă şi apoi le scot, cu chiu cu vai (căci se rupeau doar privindu-le, nu mai zic manevrându-le) pe farfurii. Gust o bucăţică de peşte. Sărat potroacă! Nu-mi venea să cred că pusesem atâta sare. De fiecare dată pun cu mâna, ca să am o măsură cât mai precisă a cantităţii şi nu-mi explicam cum putusem să greşesc atât de flagrant.

Pus în gardă de acest eşec mă hotărăsc ca pentru filmarea de a doua zi să nu las nimic la voia întâmplării. Aşa că pun la scurs peştele, îl şterg bine de tot cu prosoape de hârtie, îl aşez frumos, bine întins pe o planşetă de tocat, îl acopăr lejer cu un prosop şi îl pun în frigider.
A doua zi cele 4 fileuri erau doar puţin jilave la atingere, în rest uscate, miroseau frumos, păreau ferme. Culoarea lor era albă, chiar frumoasă. Am începu să mă simt mai îmbărbătat şi deja anticipam ce frumos vor arăta în farfurie.
Ca să fiu sigur, am dat şi o căutare pe internet, ca să văd dacă acest halibut are ceva special şi dacă se găteşte în vreun fel anume. Nu am găsit însă nimic de care să merite să ţin seama.

Citeste si articolul →   Salata de andive cu somon afumat

A venit şi momentul filmării, am mânuit eu fileurile cu mare grijă, am încins corect tigaia şi uleiul şi am sărat cu foarte mare prudenţă. Dar, stupoare, când au dat de uleiul încins, fileurile au început să lase lichid, nu s-au rumenit frumos şi, din nou, practic s-au descompus în tigaie. La gust, sărate potroacă. M-au apucat toţi dracii, cum se spune.
Am reluat reţeta, doar de-al naibii, şi nu le-am mai sărat de loc. Fileurile mele la fel: apoase, descompuse şi sărate ca Marea Mediterană.

Cu chiu cu vai am obţinut nişte imagini decente cu preparatul final, dar mie-mi venea să urlu de nervi. M-am chinuit o grămadă, întrebându-mă unde am greşit; noaptea am dormit doar vreo 3-4 ore şi am visat numai cambule şi halibuţi.

Credeţi-mă, am prăjit peşte de zeci de ori şi chiar ştiu cum se face asta. Nu-mi explicam unde am greşit. Până la urmă mi-am luat inima în dinţi şi l-am sunat pe amicul Costel, fost bucătar-şef la Burebista pescăresc, om care a gătit mai mulţi peşti decât voi putea mânca eu vreodată. După discuţiile cu el am aflat care era problema. M-am bucurat că problema nu fusese la mine, dar asta a fost singura consolare.

Se pare că exportatorul spaniol, sau, mai curând, distribuitorul român ori chiar supermarketul, au primit peştele congelat. L-au decongelet, nu au reuşit să scape de el şi l-au recongelat, ca să îl re-decongeleze apoi şi să-l pună la vânzare. Mai mult, l-au injectat cu apă cu sare, ca să atârne mai greu şi ca să-şi păstreze aspectul. Acum m-am lămnurit eu de ce lăsa apă şi era oribil de sărat, indiferent de eforturile mele.

Mi s-a mai spus că nu ai cum să-ţi dai seama de măgăria făcută, decât poate dacă guşti peştele crud, sau dacă ai o foarte mare experienţă în comerţul cu halibut.
Nu pot să mă laud cu niciuna dintre aceste două calităţi, aşa că am fost păcălit. Un prieten m-a sfătuit să fac apel la Protecţia Consumatorului, dar nu mai păstrasem nici bonul şi nici vreo bucăţică din peştele incriminat. În plus, sunt destul de leneş când vine vorba despre mers la avocaţi, depus plângeri, mers la audieri etc.

Citeste si articolul →   Hai la moşi!

Iată, deci, cam cum sunt peştii „proaspeţi” de la noi, „expediaţi cu avionul cu o seară înainte”, cum fusesem eu asigurat de vânzător. Peşti congelaţi direct pe pescadoare, apoi decongelaţi şi păstraţi pe pat de gheaţă. Până aici este OK. Ce ne facem însă dacă nu se vând. Cum adică, ce ne facem? Luăm ţeapă, aşa cum am luat eu cu cambula-halibută.
Mă simt destul de aiurea să mă ”laud” că am fost păcălit, dar poate că experienţa mea vă va folosi, iar dvs. nu veţi păţi acelaşi lucru. Mă bucur că am scăpat doar cu nervii zgândăriţi şi cu banii luaţi şi că nu m-am îmbolnăvit, nici eu şi nici altcineva dintre cei care au gustat mişelia asta de peşte.


    • Radu Popovici spune:

      @mira: Pai asta este problema, draga mea. De unde proaspat? Se gaseste doar in 2-3 locuri in Bucuresti. Si este un oras al naibii de mare… 🙁

  1. Ileana spune:

    Cea mai buna piata de peste proaspat este piata de peste de la Obor. Au mult mai multe sortimente decat la Carrefour sau Metro, arata foarte bine si este si mai ieftin considerabil. De mers sambata dimineata cand au plinul facut, in timpul saptamanii este mai gol si nu au fructe de mare si pesti exotici. In weekend insa, au de toate 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Ileana: Multumesc pentru informatie, am mai auzit de aceasta piata, insa nu-mi strica o cerificare in plus. Neaparat voi da o raita pe acolo. 🙂

  2. Sylvia spune:

    Tare rau imi pare de intamplarea ta, nu ca sa te consolez ci ca sa iti spun ca din pacate se intampla oriunde…eu am patit-o cu un homar congelat luat pt Valentine’s day. Am zis ca iau congelat ca nu am inca nervii sa iau viu si sa il fierb de viu 🙂 si am facut greseala sa nu il decongelez decat in ziua in care vroiam sa fac reteta….surpriza cand l-am despicat jumatate era alb si frumos jumatate negru si lichefiat, l-am aruncat evident si am incropit in urgenta altceva…..Mi-am jurat ca daca voi mai vrea sa gust vreodata o sa ucid eu cu mana mea homarul :))))
    La tine a fost cel mai aiurea ca erai si cu camerele de filmat in spate, eu zic ca ar merita reclamati oamenii respectivi nu de dragul reclamatiei ci pentru a imbunatatii cat de cat lucrurile pe piatza romaneasca.

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: Mama-mama, m-as fi sinucis daca as fi patit asa ceva cu un homar. O multime de bani si de sperante investite ca sa ai parte, in final, de o chestie semi-lichefiata. 😀

  3. injineru' spune:

    din păcate nu doar la peşte se practică asta, nu cred că mai avem pe piaţă cărnuri sau produse din carne care să fie 100% curate, ca să zic aşa. Iar la ţărani în piaţă nu prea mai găseşti mare lucru. Sunt curios de unde vom mai cumpăra mâncare în general cât de cât naturală.
    Nu cred că rezolvai ceva cu OPC-ul. Până se mişcau, ăştia apucau să schimbe şi marfa sau mai nasol să susţină că e specificat pe vreo etichetă şi nu te-ai uitat tu. Orice e posibil la noi, banul să iasă.

    • Radu Popovici spune:

      @injineru: Desi ceea ce spui este teribil de pesimist, cam sunt de acord. Nu prea vad cum s-ar putea aranja lucrurile. Doar sa vina vreun cataclism si cei ramasi in viata s-o ia de la inceput… probabil insa vor face aceleasi greseli si vor ajunge exact in locul de unde am plecat noi, inchizand in mod fatal cercul. 🙁

  4. mitinita spune:

    busa pe care am luat-o a fost mai gustoasa decat crapul,care nici macar nu prea mai avea gust de peste. Am vazut azi creveti curatati cu coada,congelati,82 lei punga. Nu m-am mai obosit sa citesc daca macar avea un kg…mi se pare mie sau cresc preturile pe zi ce trece???

  5. Marius Delaepicentru spune:

    Din ce ai descris, mai poate fi o cauză. (auto)liza enzimatică. Fie celulele au fost sparte prin congelare lentă, şi au eliberat enzime, fie microorganisme cu echipament proteolitic agresiv, dezvoltate înainte de congelare, se pregătiseră să facă din peşte nanpra, iar tu le-ai deranjat. Oricum, în minutul de încălzire pînă la fatala temperatură de 60 de grade, e posibil ca proteoliza să se fi accelerat, de unde şi zeama dezvoltată pe parcurs.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Este posibil, nu zic nu. Injectarea cu sare nu inseamna ca se foloseste saramura? Apa ar putea proveni de acolo. In plus, trageau destul de greu la cantar, adica nu exclud un continut de apa marit in mod artificial. Totusi, nu vad cum naiba se poate injecta cu sare pestele in depozitul unui supermarket. Cred ca vina pentru o poarta fie „fabricantul” spaniol, fie vreun distribuitor de peste specializat, intermediar intre spanioli si Carrefour.

  6. RobinRyan spune:

    „Mă simt destul de aiurea să mă ”laud” că am fost păcălit, dar poate că experienţa mea vă va folosi, iar dvs. nu veţi păţi acelaşi lucru”

    Ar fi bine sa nu patim asa ceva , dar dupa cum tu spui singur nu prea ai cum sa ti dai seama ca e ceva necurat . Asa ca ramine ca , in continuare , sa jucam la ruleta sau sa evitam .

    • Radu Popovici spune:

      @RobinRyan: Asa este, jucam la o ruleta, dar putem incerca sa limitam pierderile. Parca mai sigur este pestele congelat, dar nu pot baga nici aici mana in foc. Acesta se congeleaza direct pe pescador, adica atunci cand este foarte proaspat. Asta daca nu cumva este re-congelat in magazin, ceea ce ar fi aceeasi pacaleala.

  7. Marius Delaepicentru spune:

    Pentru a face peştele fotogenic la loc, ar fi trebuit să-l injectezi cu lapte de cauciuc, sau cu o răşină poliesterică. 🙂

    Acuma, serios, reclamaţia poate fi făcută şi azi. Nu pentru (in)consistenţa a cărnii, ci pentru conţinutul de sare. Nu e scris pe etichetă că e peşte sărat. Dacă băieţii de la „Carrefoură” nu au citit încă articolul tău, poţi trimite agenţii OPC direct la vitrina cu peşte.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Si cum pot dovedi ca pestele meu a fost, intr-adevar sarat? Am cativa martori, dar nu cred ca vreunul si-ar pierde timpul dand declaratii la OPC.

  8. Ada spune:

    Ei, vroiam sa iau vreo 200g din curiozitate pt ca am niste amici care cumpara mai des si il lauda mereu dar uita sa ma invite si pe mine sa gust ca mi-s tare pofticioasa 🙂 oricum, iti sare basca din cap cand vezi pretul 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Da, pretul este cam descurajant, totusi macar de curiozitate poate ai fi cumparat odata. Insa cadn exista riscul sa patesti nevrute, nu prea iti mai vine sa-ti satisfaci curiozitatea.

  9. cristi-j spune:

    eu cred ca singura sansa pentru a fi sigur de prospetime sunt cei vii din acvariu , destule supermarketuri mari au acvarii dar oferta e limitata . pentru restul , proaspat sau congelat , trebuie sa fii pregatit pentru surprize , mai ales la file . desigur , nu se intampla mereu , poate nici macar des dar se intampla si cu atat mai mult in cazul produselor scumpe , rare , exotice , necunoscute si deci care se vand greu. pe de alta parte e de inteles ca cineva din lantul de comercianti incearca sa-si limiteze pierderile , atat timp cat nu imbolnaveste pe cineva.
    cea mai tare chestie pe care am vazut-o eu a fost tot la carrefour cu crevetii asa-zis proaspeti , cei prefierti , frumos colorati , pe un pat de gheata . raionul de peste e in partea opusa intrarii dar mirosea ciudat inca de la intrare si cu cat te apropiai mirosul era mai puternic . nu era nici o posibilitate sa te inseli , mirosea clar a peste stricat si mirosul venea la fel de clar de la creveti care nu erau la fel de multi ca de obicei dar erau la oferta , 19lei/kg . simplul fapt ca cineva incerca sa vanda asa ceva era uluitor . am ajuns in magazin si peste vreo 3-4 zile si inca mai erau la vanzare dar doar un sfert din cantitatea de prima data , banuiesc/sper ca nu i-a cumparat nimeni si i-au aruncat pe cei care se stricasera de tot. oricum , eu am vazut o singura data pe cineva sa cumpere creveti „proaspeti” .
    in general , opc-ul e aproape egal cu zero , la fel ca toate „autoritatile” din romania , nu are autoritate iar eventualele rezolvari sunt punctuale si temporare.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nici nu am ce comenta la ce ai spus. Sunt de acord total. Stiu vreo 2 cazuri in care OPC a intervenit, dar mai stiu nenumarate altele in care nu s-a petrecut nimic.

  10. Ada spune:

    Am vazut la Metro file de ton rosu proaspat si pt ca nu am mancat niciodata, ma gandeam sa cumpar o bucata, oare as putea sa trec prin aceeasi patanie ca si tine? mai ales ca pretul e aproape dublu fata de halibut….cu tonul ai avut vreo experienta ciudata? sunt sigura ca cei de la hipermarket-uri recongeleaza pestele pt a limita pierderile si nu cred ca aduce cineva peste proaspat in Romania cu avionul, astea-s povesti pt. cei care au chef sa creada asa ceva.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Nu am cumparat niciodata ton, si din cauza pretului si fiindca se mananca „in sange’, lucru care mie imi displace. Eu unul m-as abtine in ce priveste pestele scump din supermarket. Ia chestii mai sigure si mai ieftine, caci acestea sunt mai accesibile publicului si au, in consecinta, „miscare” mai rapida. Stocurile au sanse mai mari de a fi proaspete.

  11. Delicioasa spune:

    Eu am cumparat Halibut/ unditar (de ce s-o numi unditar in romana?) de la metro si a fost foarte bun. In mod normal, carnea de halibut este foarte ferma si densa, deloc sfaramicioasa.
    Imi pare rau sa aud ca exista astfel de comercianti inconstienti pe piata.
    Din pacate am avut experiente nefericite cu alimente din Carrefour. Atentie cand luati peste sau carne „proaspete” gata puse in caserola, pentru ca, de cele mai multe ori, expira chiar in aceeasi zi. Daca descoperiti furnizori de peste bun si cu adevarat proaspat, dati de stire, va rog 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Delicioasa: Cred ca faci o confuzie, lucru care nu este deloc greu, caci in limba noastra nu prea avem cuvinte cu care sa denumim speciile de pesti care se mananca prin alte tari. Pestele unditar este „monkfish”. Prin unele restaurante l-am vazut tradus „peste monk” (mie imi vine sa rad cand vad traduceri de genul acesta, dar ma gandesc ca opamenii nu isi bat prea mult capul si nici nu sunt prea ajutati de dictionare).
      Halibut este o specie de cambula, peste plat.

  12. jollyca spune:

    Cred ca m-a lovit o inspiratie divina atunci cand am refuzat sa iau peste proaspat de la Carrefour, Cora etc. Pana acum nu m-am inselat cu Metro, dar nu se stie niciodata…

    • Radu Popovici spune:

      @jollyca: Am tot cumparat peste din Cora, Carrefour si Selgros si nu am avut probleme, decat cu niste creveti prefierti, care incepusera sa o ia pe calea cea fara de intoarcere. Pe atunci nici nu stiam cu ce se mananca crevetii, era acum vreo 4 ani. De atunci nu am mai avut experiente neplacute. A fost si greseala mea ca m-am cramponat de un peste mediteranean. 🙁

  13. cristina spune:

    reclamatiile la OPC se pot face online, chiar nu strica sa faci una, chiar daca nu mai aveai dovezile, macar aveau un punct de plecare pt. un control de-al lor

  14. mitinita spune:

    am si eu destule dezastre,noroc ca pe mine nu ma filmeaza nimeni. Stii cum e ,la noi ca la nimeni. Eu ma feresc de carnea condimentata de la supermarketuri,dupa mine marinata mascheaza faptul ca e veche carnea. Putin ulei peste ca sa straluceasca si ai pacalit poporul.

  15. mircea spune:

    Am patit-o si eu cu niste pastravi. Nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Cei care fac chestii din astea sunt niste criminali. Am putea sa ne imbolnavim cu totii.

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Smecheriile astea sunt facute cu cap. Nu cred ca risca prea mult. Ne vand o marfa deteriorata, dar nu intr-atat incat sa ne imbolnavim. Isi limiteaza pierderile pe cheltuiala noastra.
      Am discutat cu cineva care a lucrat intr-un supermarket si mi-a povestit cum produsele care incepeau sa se deterioreze erau feliate foarte subtire si vandute pe post de carpaccio.

    • Radu Popovici spune:

      @doru: A iesit bine, cu exceptia preparatului final. L-au mai „mascat” cand au luat cadrele si la montaj. Pacat de atata munca. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.