Omul care împute locul – partea 4

Acest material este dedicat tuturor celor cu care am avut în ultimii doi ani diverse discutii si schimburi de opinii asupra pestelui „proaspat” care se comercializeaza prin magazinele noastre.

Desi am reusit ca în ultimii ani sa învat destul de multe despre ingredientele culinare, iata ca de curand am fost pacalit destul de urat. Ca s-o iau cu începutul, pacaleala a survenit acum cateva zile, pe cand faceam aprovizionarea pentru o filmare cu un post de televiziune. Pregatisem o reteta mediteraneana, interesanta, în care ingredientul principal era pestele. Bineînteles, ca sa pastrez consecventa retetei, îmi doream niste fileuri de peste mediteranean. Astfel am purces eu catre Carrefour Piata Unirii, tot facandu-mi în minte socoteli cam ce peste urma, sau nu, sa gasesc acolo.

Şi iata ca soarta pare sa-mi surada, caci vad în vitrina de la raionul de peste, ditamai fileurile de halibut (sau, pe romaneste, cambula), importat din Spania, cu o carne alba si frumoasa. Cam scump, 64 lei/kg, dar singurul care s-ar fi pretat la originea mediteraneana de care aveam eu nevoie. În rest, fileuri de pastrav, somon si crap, adica pesti de apa dulce si de munte. Nu mai gatisem niciodata halibut si oricum era singura varianta corecta. Am cumparat 6 fileuri, în ideea sa gatesc o tura (adica 2 fileuri) si înainte de filmare, ca sa nu am surprize, si sa mai am înca 2 fileuri de rezerva, în caz ca se întampla ceva în timpul filmarii. Nu mi s-a întamplat niciodata nimic atat de rau încat sa stric reteta de tot, dar vroiam sa fiu acoperit.

Bun, ajung eu acasa, spal pestele, îl usuc cat mai bine cu prosoape de hartie, îl sarez si îl piperez. Încing o tigaie neaderenta, pun putin ulei, astept sa se încinga si acesta si pun fileurile în tigaie. Încep sa sfaraie frumos si totul parea sa decurga minunat. Doar ca, stupoare, fileurile nu se rumenesc, caci încep sa lase o gramada de apa. Mai mult, se dezintegreaza în tigaie, chiar fara sa le ating. Suparat si dezamagit le las cat sa se faca si apoi le scot, cu chiu cu vai (caci se rupeau doar privindu-le, nu mai zic manevrandu-le) pe farfurii. Gust o bucatica de peste. Sarat potroaca! Nu-mi venea sa cred ca pusesem atata sare. De fiecare data pun cu mana, ca sa am o masura cat mai precisa a cantitatii si nu-mi explicam cum putusem sa gresesc atat de flagrant.

Pus în garda de acest esec ma hotarasc ca pentru filmarea de a doua zi sa nu las nimic la voia întamplarii. Asa ca pun la scurs pestele, îl sterg bine de tot cu prosoape de hartie, îl asez frumos, bine întins pe o planseta de tocat, îl acopar lejer cu un prosop si îl pun în frigider.
A doua zi cele 4 fileuri erau doar putin jilave la atingere, în rest uscate, miroseau frumos, pareau ferme. Culoarea lor era alba, chiar frumoasa. Am începu sa ma simt mai îmbarbatat si deja anticipam ce frumos vor arata în farfurie.
Ca sa fiu sigur, am dat si o cautare pe internet, ca sa vad daca acest halibut are ceva special si daca se gateste în vreun fel anume. Nu am gasit însa nimic de care sa merite sa tin seama.

Citeste si articolul →   Grill Champions Tour III – urmare

A venit si momentul filmarii, am manuit eu fileurile cu mare grija, am încins corect tigaia si uleiul si am sarat cu foarte mare prudenta. Dar, stupoare, cand au dat de uleiul încins, fileurile au început sa lase lichid, nu s-au rumenit frumos si, din nou, practic s-au descompus în tigaie. La gust, sarate potroaca. M-au apucat toti dracii, cum se spune.
Am reluat reteta, doar de-al naibii, si nu le-am mai sarat de loc. Fileurile mele la fel: apoase, descompuse si sarate ca Marea Mediterana.

Cu chiu cu vai am obtinut niste imagini decente cu preparatul final, dar mie-mi venea sa urlu de nervi. M-am chinuit o gramada, întrebandu-ma unde am gresit; noaptea am dormit doar vreo 3-4 ore si am visat numai cambule si halibuti.

Credeti-ma, am prajit peste de zeci de ori si chiar stiu cum se face asta. Nu-mi explicam unde am gresit. Pana la urma mi-am luat inima în dinti si l-am sunat pe amicul Costel, fost bucatar-sef la Burebista pescaresc, om care a gatit mai multi pesti decat voi putea manca eu vreodata. Dupa discutiile cu el am aflat care era problema. M-am bucurat ca problema nu fusese la mine, dar asta a fost singura consolare.

Se pare ca exportatorul spaniol, sau, mai curand, distribuitorul roman ori chiar supermarketul, au primit pestele congelat. L-au decongelet, nu au reusit sa scape de el si l-au recongelat, ca sa îl re-decongeleze apoi si sa-l puna la vanzare. Mai mult, l-au injectat cu apa cu sare, ca sa atarne mai greu si ca sa-si pastreze aspectul. Acum m-am lamnurit eu de ce lasa apa si era oribil de sarat, indiferent de eforturile mele.

Mi s-a mai spus ca nu ai cum sa-ti dai seama de magaria facuta, decat poate daca gusti pestele crud, sau daca ai o foarte mare experienta în comertul cu halibut.
Nu pot sa ma laud cu niciuna dintre aceste doua calitati, asa ca am fost pacalit. Un prieten m-a sfatuit sa fac apel la Protectia Consumatorului, dar nu mai pastrasem nici bonul si nici vreo bucatica din pestele incriminat. În plus, sunt destul de lenes cand vine vorba despre mers la avocati, depus plangeri, mers la audieri etc.

Citeste si articolul →   Orez cu naut

Iata, deci, cam cum sunt pestii „proaspeti” de la noi, „expediati cu avionul cu o seara înainte”, cum fusesem eu asigurat de vanzator. Pesti congelati direct pe pescadoare, apoi decongelati si pastrati pe pat de gheata. Pana aici este OK. Ce ne facem însa daca nu se vand. Cum adica, ce ne facem? Luam teapa, asa cum am luat eu cu cambula-halibuta.
Ma simt destul de aiurea sa ma ”laud” ca am fost pacalit, dar poate ca experienta mea va va folosi, iar dvs. nu veti pati acelasi lucru. Ma bucur ca am scapat doar cu nervii zgandariti si cu banii luati si ca nu m-am îmbolnavit, nici eu si nici altcineva dintre cei care au gustat miselia asta de peste.

Un comentariu pe “Omul care împute locul – partea 4

    • Radu Popovici spune:

      @mira: Pai asta este problema, draga mea. De unde proaspat? Se gaseste doar in 2-3 locuri in Bucuresti. Si este un oras al naibii de mare… 🙁

  1. Ileana spune:

    Cea mai buna piata de peste proaspat este piata de peste de la Obor. Au mult mai multe sortimente decat la Carrefour sau Metro, arata foarte bine si este si mai ieftin considerabil. De mers sambata dimineata cand au plinul facut, in timpul saptamanii este mai gol si nu au fructe de mare si pesti exotici. In weekend insa, au de toate 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Ileana: Multumesc pentru informatie, am mai auzit de aceasta piata, insa nu-mi strica o cerificare in plus. Neaparat voi da o raita pe acolo. 🙂

  2. Sylvia spune:

    Tare rau imi pare de intamplarea ta, nu ca sa te consolez ci ca sa iti spun ca din pacate se intampla oriunde…eu am patit-o cu un homar congelat luat pt Valentine’s day. Am zis ca iau congelat ca nu am inca nervii sa iau viu si sa il fierb de viu 🙂 si am facut greseala sa nu il decongelez decat in ziua in care vroiam sa fac reteta….surpriza cand l-am despicat jumatate era alb si frumos jumatate negru si lichefiat, l-am aruncat evident si am incropit in urgenta altceva…..Mi-am jurat ca daca voi mai vrea sa gust vreodata o sa ucid eu cu mana mea homarul :))))
    La tine a fost cel mai aiurea ca erai si cu camerele de filmat in spate, eu zic ca ar merita reclamati oamenii respectivi nu de dragul reclamatiei ci pentru a imbunatatii cat de cat lucrurile pe piatza romaneasca.

    • Radu Popovici spune:

      @Sylvia: Mama-mama, m-as fi sinucis daca as fi patit asa ceva cu un homar. O multime de bani si de sperante investite ca sa ai parte, in final, de o chestie semi-lichefiata. 😀

  3. injineru' spune:

    din pacate nu doar la peste se practica asta, nu cred ca mai avem pe piata carnuri sau produse din carne care sa fie 100% curate, ca sa zic asa. Iar la tarani în piata nu prea mai gasesti mare lucru. Sunt curios de unde vom mai cumpara mancare în general cat de cat naturala.
    Nu cred ca rezolvai ceva cu OPC-ul. Pana se miscau, astia apucau sa schimbe si marfa sau mai nasol sa sustina ca e specificat pe vreo eticheta si nu te-ai uitat tu. Orice e posibil la noi, banul sa iasa.

    • Radu Popovici spune:

      @injineru: Desi ceea ce spui este teribil de pesimist, cam sunt de acord. Nu prea vad cum s-ar putea aranja lucrurile. Doar sa vina vreun cataclism si cei ramasi in viata s-o ia de la inceput… probabil insa vor face aceleasi greseli si vor ajunge exact in locul de unde am plecat noi, inchizand in mod fatal cercul. 🙁

  4. mitinita spune:

    busa pe care am luat-o a fost mai gustoasa decat crapul,care nici macar nu prea mai avea gust de peste. Am vazut azi creveti curatati cu coada,congelati,82 lei punga. Nu m-am mai obosit sa citesc daca macar avea un kg…mi se pare mie sau cresc preturile pe zi ce trece???

  5. Marius Delaepicentru spune:

    Din ce ai descris, mai poate fi o cauza. (auto)liza enzimatica. Fie celulele au fost sparte prin congelare lenta, si au eliberat enzime, fie microorganisme cu echipament proteolitic agresiv, dezvoltate înainte de congelare, se pregatisera sa faca din peste nanpra, iar tu le-ai deranjat. Oricum, în minutul de încalzire pîna la fatala temperatura de 60 de grade, e posibil ca proteoliza sa se fi accelerat, de unde si zeama dezvoltata pe parcurs.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Este posibil, nu zic nu. Injectarea cu sare nu inseamna ca se foloseste saramura? Apa ar putea proveni de acolo. In plus, trageau destul de greu la cantar, adica nu exclud un continut de apa marit in mod artificial. Totusi, nu vad cum naiba se poate injecta cu sare pestele in depozitul unui supermarket. Cred ca vina pentru o poarta fie “fabricantul” spaniol, fie vreun distribuitor de peste specializat, intermediar intre spanioli si Carrefour.

  6. RobinRyan spune:

    “Ma simt destul de aiurea sa ma ”laud” ca am fost pacalit, dar poate ca experienta mea va va folosi, iar dvs. nu veti pati acelasi lucru”

    Ar fi bine sa nu patim asa ceva , dar dupa cum tu spui singur nu prea ai cum sa ti dai seama ca e ceva necurat . Asa ca ramine ca , in continuare , sa jucam la ruleta sau sa evitam .

    • Radu Popovici spune:

      @RobinRyan: Asa este, jucam la o ruleta, dar putem incerca sa limitam pierderile. Parca mai sigur este pestele congelat, dar nu pot baga nici aici mana in foc. Acesta se congeleaza direct pe pescador, adica atunci cand este foarte proaspat. Asta daca nu cumva este re-congelat in magazin, ceea ce ar fi aceeasi pacaleala.

  7. Marius Delaepicentru spune:

    Pentru a face pestele fotogenic la loc, ar fi trebuit sa-l injectezi cu lapte de cauciuc, sau cu o rasina poliesterica. 🙂

    Acuma, serios, reclamatia poate fi facuta si azi. Nu pentru (in)consistenta a carnii, ci pentru continutul de sare. Nu e scris pe eticheta ca e peste sarat. Daca baietii de la “Carrefoura” nu au citit înca articolul tau, poti trimite agentii OPC direct la vitrina cu peste.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Si cum pot dovedi ca pestele meu a fost, intr-adevar sarat? Am cativa martori, dar nu cred ca vreunul si-ar pierde timpul dand declaratii la OPC.

  8. Ada spune:

    Ei, vroiam sa iau vreo 200g din curiozitate pt ca am niste amici care cumpara mai des si il lauda mereu dar uita sa ma invite si pe mine sa gust ca mi-s tare pofticioasa 🙂 oricum, iti sare basca din cap cand vezi pretul 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Da, pretul este cam descurajant, totusi macar de curiozitate poate ai fi cumparat odata. Insa cadn exista riscul sa patesti nevrute, nu prea iti mai vine sa-ti satisfaci curiozitatea.

  9. cristi-j spune:

    eu cred ca singura sansa pentru a fi sigur de prospetime sunt cei vii din acvariu , destule supermarketuri mari au acvarii dar oferta e limitata . pentru restul , proaspat sau congelat , trebuie sa fii pregatit pentru surprize , mai ales la file . desigur , nu se intampla mereu , poate nici macar des dar se intampla si cu atat mai mult in cazul produselor scumpe , rare , exotice , necunoscute si deci care se vand greu. pe de alta parte e de inteles ca cineva din lantul de comercianti incearca sa-si limiteze pierderile , atat timp cat nu imbolnaveste pe cineva.
    cea mai tare chestie pe care am vazut-o eu a fost tot la carrefour cu crevetii asa-zis proaspeti , cei prefierti , frumos colorati , pe un pat de gheata . raionul de peste e in partea opusa intrarii dar mirosea ciudat inca de la intrare si cu cat te apropiai mirosul era mai puternic . nu era nici o posibilitate sa te inseli , mirosea clar a peste stricat si mirosul venea la fel de clar de la creveti care nu erau la fel de multi ca de obicei dar erau la oferta , 19lei/kg . simplul fapt ca cineva incerca sa vanda asa ceva era uluitor . am ajuns in magazin si peste vreo 3-4 zile si inca mai erau la vanzare dar doar un sfert din cantitatea de prima data , banuiesc/sper ca nu i-a cumparat nimeni si i-au aruncat pe cei care se stricasera de tot. oricum , eu am vazut o singura data pe cineva sa cumpere creveti “proaspeti” .
    in general , opc-ul e aproape egal cu zero , la fel ca toate “autoritatile” din romania , nu are autoritate iar eventualele rezolvari sunt punctuale si temporare.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Nici nu am ce comenta la ce ai spus. Sunt de acord total. Stiu vreo 2 cazuri in care OPC a intervenit, dar mai stiu nenumarate altele in care nu s-a petrecut nimic.

  10. Ada spune:

    Am vazut la Metro file de ton rosu proaspat si pt ca nu am mancat niciodata, ma gandeam sa cumpar o bucata, oare as putea sa trec prin aceeasi patanie ca si tine? mai ales ca pretul e aproape dublu fata de halibut….cu tonul ai avut vreo experienta ciudata? sunt sigura ca cei de la hipermarket-uri recongeleaza pestele pt a limita pierderile si nu cred ca aduce cineva peste proaspat in Romania cu avionul, astea-s povesti pt. cei care au chef sa creada asa ceva.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Nu am cumparat niciodata ton, si din cauza pretului si fiindca se mananca “in sange’, lucru care mie imi displace. Eu unul m-as abtine in ce priveste pestele scump din supermarket. Ia chestii mai sigure si mai ieftine, caci acestea sunt mai accesibile publicului si au, in consecinta, “miscare” mai rapida. Stocurile au sanse mai mari de a fi proaspete.

  11. Delicioasa spune:

    Eu am cumparat Halibut/ unditar (de ce s-o numi unditar in romana?) de la metro si a fost foarte bun. In mod normal, carnea de halibut este foarte ferma si densa, deloc sfaramicioasa.
    Imi pare rau sa aud ca exista astfel de comercianti inconstienti pe piata.
    Din pacate am avut experiente nefericite cu alimente din Carrefour. Atentie cand luati peste sau carne “proaspete” gata puse in caserola, pentru ca, de cele mai multe ori, expira chiar in aceeasi zi. Daca descoperiti furnizori de peste bun si cu adevarat proaspat, dati de stire, va rog 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Delicioasa: Cred ca faci o confuzie, lucru care nu este deloc greu, caci in limba noastra nu prea avem cuvinte cu care sa denumim speciile de pesti care se mananca prin alte tari. Pestele unditar este “monkfish”. Prin unele restaurante l-am vazut tradus “peste monk” (mie imi vine sa rad cand vad traduceri de genul acesta, dar ma gandesc ca opamenii nu isi bat prea mult capul si nici nu sunt prea ajutati de dictionare).
      Halibut este o specie de cambula, peste plat.

  12. jollyca spune:

    Cred ca m-a lovit o inspiratie divina atunci cand am refuzat sa iau peste proaspat de la Carrefour, Cora etc. Pana acum nu m-am inselat cu Metro, dar nu se stie niciodata…

    • Radu Popovici spune:

      @jollyca: Am tot cumparat peste din Cora, Carrefour si Selgros si nu am avut probleme, decat cu niste creveti prefierti, care incepusera sa o ia pe calea cea fara de intoarcere. Pe atunci nici nu stiam cu ce se mananca crevetii, era acum vreo 4 ani. De atunci nu am mai avut experiente neplacute. A fost si greseala mea ca m-am cramponat de un peste mediteranean. 🙁

  13. cristina spune:

    reclamatiile la OPC se pot face online, chiar nu strica sa faci una, chiar daca nu mai aveai dovezile, macar aveau un punct de plecare pt. un control de-al lor

  14. mitinita spune:

    am si eu destule dezastre,noroc ca pe mine nu ma filmeaza nimeni. Stii cum e ,la noi ca la nimeni. Eu ma feresc de carnea condimentata de la supermarketuri,dupa mine marinata mascheaza faptul ca e veche carnea. Putin ulei peste ca sa straluceasca si ai pacalit poporul.

  15. mircea spune:

    Am patit-o si eu cu niste pastravi. Nici nu vreau sa-mi mai amintesc. Cei care fac chestii din astea sunt niste criminali. Am putea sa ne imbolnavim cu totii.

    • Radu Popovici spune:

      @mircea: Smecheriile astea sunt facute cu cap. Nu cred ca risca prea mult. Ne vand o marfa deteriorata, dar nu intr-atat incat sa ne imbolnavim. Isi limiteaza pierderile pe cheltuiala noastra.
      Am discutat cu cineva care a lucrat intr-un supermarket si mi-a povestit cum produsele care incepeau sa se deterioreze erau feliate foarte subtire si vandute pe post de carpaccio.

    • Radu Popovici spune:

      @doru: A iesit bine, cu exceptia preparatului final. L-au mai “mascat” cand au luat cadrele si la montaj. Pacat de atata munca. 🙁

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.