Nautul, numit de indieni “channa dal”, este un ingredient ce contine multe proteine si fibre. Aici este combinat cu orez, care contine carbohidrati cu amidon. In India, unde majoritatea populatiei este vegetariana, combinatia de orez cu naut, sau cu linte, este extrem de apreciata pentru valoarea nutritionala.
Preparatul de fata poate fi servit ca atare, sau ca garnitura pentru un curry pe baza de carne.
Bucatarie: indiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 10 minute, plus inmuiere si scurgere
Timp de gatit: 15 minute plus odihna
Ingrediente:
1 cana cu orez Basmati
1/4 cana cu naut, din cutie, bine scurs si spalat
1 lingura de suc de lamaie
1 ardei iute verde, curatat de seminte si tocat marunt
1 lingurita de seminte de mustar
1 lingurita de seminte de chimion
1 lingura de seminte de coriandru
1-2 ardei iuti rosii, uscati
1/2 lingurita de seminte de schinduf
2 foi de dafin proaspete
1 lingura de ulei de floarea-soarelui
frunze proaspete de coriandru (sau patrunjel), tocate
cateva frunze proaspete de coriandru, pentru ornat
sare
piper negru, proaspat macinat
Instructiuni:
Se spala orezul in cateva pe, pana ce apa se scurge curata. Se lasa apoi la inmuiat 30 de minute si apoi se scurge bine. Se pune orezul intr-o oala, se adauga 2 cani de apa rece si se sareaza. Se amesteca, se da in clocot, apoi se micsoreaza flacara la minim, se acopera oala si se lasa sa fiarba foarte incet, timp de 12 minute, fara a se da capacul deoparte si fara a se amesteca orezul. Se stinge flacara si se lasa orezul sa stea, acoperit alte 12 minute. Se scoate capacul si se afaneaza orezul cu o furculita.
Se incinge o tigaie la foc mic-mediu. Se prajesc uscat, timp de 30-35 de secunde, semintele de schinduf si coriandru, plus ardeii iuti uscati. Se iau de pe foc si se lasa sa se raceasca 5 minute. Se piseaza cat mai fin intr-o piua.
Se prepara un “baghar” (sau “tadka”, ori “tarka”), adica un ulei aromat. Se incinge uleiul intr-o tigaie si se adauga semintele de mustar si de chimion. Cand uleiul incepe sa sfaraie, se adauga ardeii iuti verzi si foile de dafin. Se amesteca. Se adauga mixtura de condimente pisate si se prajeste, amestecand continuu, timp de 2 minute.
Se adauga in tigaie orezul, frunzele de coriandru si nautul si se amesteca. Se stropeste totul cu suc de lamaie si se potriveste de sare si piper. Se serveste ornat cu frunze de coriandru.
Nu, nu erau in coaja. Insa cred ca sint destule de varietati de seminte de pin, incat sa aiba arome diferite, asa ca un verdict final e probabil greu de dat (si inutil, gusturile fiind diferite). Ai incercat de exemplu miez de cedru? Ala e foarte aromat. Se gasea in benzinariile Lukoil, insa nu am mai vazut de prin vara.
@dan: Nu, din pacate nimic din cedru nu mi-a cazut in mana, deocamdata.
@jeday dragul meu, pe blogsorul meu prezint ce am chef si ce am timp sa gatesc. Puteam fi “specialist” si puteam posta comentarii aici si fara sa am blog; atunci ma intreb care ar fi fost intrebarea ta.
Nu am pretentii de enciclopedist, insa cele citeva lucruri pe care le stiu, le stiu bine si ce e pe blog e gatit de mine. O sa fie si mancare indiana, asa ca te invit sa il mai vizitezi si sa postezi comentarii daca ai ceva interesant de spus.
In ce priveste semintele de pin, v-am spus ce gust am detectat eu. Daca voi ati simtit altceva, e absolut OK. Gusturile nu se discuta 😉
Pofta buna.
@dan: Ai avut cumva semintele in coaja? Coaja lor miroase, intr-adevar a pin, dar semintele decorticate nu au si nici nu dau aroma rasinoasa preparatelor. Si crede-ma, nu vorbesc din citite. La raspunsul ca asa simti tu, nu am ce comenta. Simturile nu se discuta.
eu nu am gatit si nici macar nu am mincat niciodata naut. e pe lista probabil va fi intr-un fel de curry.
mi-au placut mai mult comentariile de data asta. toate contrazicerile despre insusirile unor mirodenii. foarte interesant … dar in cazul asafoetidei, e mult prea exotica si putin folosita ca sa ma intereseze cu adevarat .
Mai nene dan, daca esti asa specialist in mancarea indiana de ce pe blogsorul tau prezinti alte prostii? Cu prafurile tale indiene poate ai dreptate, dar cu semintele de pin ai dat-o-n bara. Sau poate tu ai mancat conul de pin din greseala… te pup.
Daca tot ati vorbit aici despre seminte de pin, poate imi spuneti si mie de ce se numesc asa, pentru ca mie mi se pare ca la gust se aseamana cu grupa alunelor, nu cu cea a rasinoaselor.
@brindusa: Planta in sine (copacul) este un pin mediteranean. Conurile pinului fac niste seminte, invelite intr-o cochilie dura. Poate cochilia miroase a rasinoase, dar semintele din interior au gust si aroma care bat inspre grupa alune-nuci. Din punct de vedere culinar, aceste seminte de pin mediteranean sunt tratate asemanator cu semintele de floarea-soarelui, dovleac, salcam australian, alune, nuci etc.
radu, pofta buna si vezi sa nu arzi praful ala ca iese amar. Sa nu pui prea mult, maxim jumate de lingurita. Si porneste hota la maxim sa se bucure si vecinii de duhoare. “Gustul de nuca” din descrierea mea e fiindca n-am gasit un echivalent in romana la “nutty” care ar fi o descriere buna. Si daca tii neaparat, uite si un link care spune ca e “nutty”
http://everything2.com/title/Asafetida
Niste indienii l-au copiat pe un neamt ca sa faca un site despre condimente si mancare indiana? hai ca esti simpatic.
@dan: Asa o sa fac.
Radu, pina una alta eu vorbesc din gatit nu din citit; ma pricep un pic si eu la bucataria indiana, daca-ti vine sa crezi ca asa ceva e posibil. Insa ramane cum zici tu, daca ai citit in Kratzer asa trebuie sa fie, nu te mai deranja sa gatesti cu asafoetida. Ma intreb el de unde o fi citit. Poate de aici?
O zi buna.
@dan: Nu stiu. Articolul lui Katzer este mult mai complet si mie mi se pare ca este cam invers. Adica indienii au tras cu ochiul pe la Katzer si au luat traducerea lui in engleza mot-a-mot. In plus, site-ul indian pare mai recent.
Ca sa incheiem intr-un fel, trebuie sa remarc ca nici in linkul dat de tine nu se mentioneaza vreun gust de nuca al asafoetidei. Eu ma opresc aici, caci am de gand sa investesc cei 85 de lei ca sa verific daca Katzer are dreptate, sau nu.
@simina: nu ma refer la seminte de pin asiatice; am incercat pina acum doua variante; samburi de cedru (se gaseau intr-o vreme in benzinariile Lukoil, daca-ti vine sa crezi) si unele cumparate de la magazinul arabesc de pe 1 mai. Ambele mi s-au parut la fel de aromate. Dupa cum am zis, chestie de gust. Succes.
@habar n-am de surogatul ala de cafea. l-ai gustat tu, sau e din auzite/citite?
@dan: Surogatul de cafea din seminte de pin nu l-am gustat, este din citite (sursa Wikipedia). Oricum, din ce stiu pana acum, esti singurul care afirma ca semintele de pin au aroma rasinoasa, si aici nu mai vorbesc din citite. Le-am folosit de zeci de ori si am preparat singur tot felul de pesto-uri.
In ce priveste asafoetida, aici vorbesc din citite, nu am gatit cu ea niciodata. Insa am gatit multe retete indiene si m-am informat cat am putut de bine. Am in casa cel putin 10 carti de bucatarie indiana, cu mii de retete, zeci de tehnici culinare si sute de ingrediente descrise in amanuntime. Nu le-am citit din scoarta in scoarta, dar pot spune ca am idee despre ce este acolo. Este drept ca nu sunt calificat sa dau sentinte, dar pentru un roman ma pricep foarte bine la bucataria indiana, mai ales la bucataria moghul, cea care este popularizata in Occident.
Iarasi din citite, asafoetida gatita lasa un gust si aroma de… ceapa. De aceea si este folosita de brahmani in locul cepei si al usturoiului. Spuneam ca n-am gatit cu ea, dar am vazut cateva retete filmate si explicate amanuntit si am citit despre ea in cateva carti si pe Internet. Dupa toate aceste surse, asafoetida nu are niciodata gust de nuca, orice i-ai face. Exista un specialist in condimente, recunoscut pe plan mondial. Se numeste Gernot Katzer si poti merge pe site-ul lui unde descrie in amanunt ce este si cum se comporta asafoetida. Iata aici link-ul despre asafoetida: http://www.uni-graz.at/~katzer/engl/Feru_ass.html
Daca Gernot Katzer si toti ceilalti gresesc, atunci gresesc si eu…
Legat de pesto; mie mi se pare ca pesto-ul facut fara seminte de pin e altceva. intr-adevar busuiocul si uleiul de masline si usturoiul sint dominante, insa fara pin… nu prea mai seamana. Daca e sa discutam arome si ingrosator, mie mi se pare ca migdalele chiar nu adauga nici o aroma in pesto ci contribuie doar la ingrosare. Chestie de gust, la modul cel mai propriu.
In ce priveste asafoetida, iti spun din experienta ca duhoarea dispare dupa 1-2 minute de prajit si ramane o aroma excelenta, usor de nuca/aluna. Am facut de nenumarate ori; se pune chiar la sfarsit ca sa nu se arda. N-are rost sa disputam cite retete cu asafoetida am vazut eu si cite n-ai vazut tu; eu iti spun ca n-am inventat eu chestia asta, am invatat-o si eu. Daca tu ai alte informatii e OK; nimeni nu le stie pe toate, in situatia asta pot insa sa iti garantez ca se pune. Pina la urma nu e stiinta exacta si e chestie de gust, asta e genul de reteta care ajunge sa fie o chestie foarte personala si sint convins ca in India se face altfel in fiecare casa. Pot sa iti spun ca sint unii care jura ca tarka nu e tarka fara seminte de ajwain, de exemplu. Mi-am cuparat si eu si am incercat; nu mi-au placut si gata. Daca esti interesat de bucataria indiana, poate n-ar fi rau sa incerci intai si dupa-aia sa emiti o “sentinta”.
Daca vrei sa numesti reteta asta dhal tarka, teoretic ai dreptate, deoarece dhal e si un termen generic care desemneaza orice leguminoasa uscata din familia asta (fasole, linte, naut, etc), nu doar lintea. Insa practic, dhal tarka e un fel anume de mancare, facut cu un anume fel de linte, fara orez, etc Hai sa nu derutam lumea. O zi buna.
@dan: Marturisesc ca nici eu nu am simtit vreo aroma rasinoasa la asemintele de pin. Parca-parca au o aroma slaba, asemanatoare cu cea provenita de la semintele de floarea-soarelui, sau alune, poate nuca. Cel putin asa mi se pare mie.
Si eu zic ca pesto genovez are aroma 90% de busuioc. Stiu ca mai exista niste seminte de pin asiatice, oare despre acelea vorbesti?
@simina: Semintele de pin asiatice au forma asemanatoare cu cea a boabelor de porumb, dar nu sunt mai aromate. Mai exista si o specie americana, care are boabe alungite, dar mai mare ca varietatea italieneasca.
@dan: Mi-am amintit acum ca exista si un surogat de cafea obtinut din seminte de pin prajite puternic si care are gust de nuca, nu rasinos.
@radu – ma mira ca spui ca semintele de pin nu au aroma, poate n-ai folosit niciodata seminte de calitate. Mie mi se pare ca au o aroma foarte puternica, de rasina de brad. Daca n-ar avea aroma nu stiu de ce le-ar pune italienii in pesto.
In ce priveste tarka, se mai pune o chestie esentiala, intr-adevar imposibil de gasit la noi, dar care merita cautata pe afara – asafoetida. Cel putin in dhal tarka e musai sa pui ;).
O zi buna,
Dan
@dan: Habar n-am cat de “calitative” sunt cele de acasa de la mine. Totusi, am in permanenta, luate de prin diverse locuri, si nu pot sa cred ca chiar toate au fost de calitate proasta. 🙂
Mie nu mi se pare ca semintele de pin ar fi vestite pentru aroma… daca le prajesti inainte, se schimba chestia, capata un miros cumva de nuca – nu mi s-a parut niciodata ca ar fi rasinos -, dar nici atunci nu este prea puternic. Oricum, pesto are aroma in special de la verdeata folosita (pesto genovez de la busuioc; exista multe alte variante de pesto cu coriandru, oregano, patrunjel etc.) si putin de la ulei de masline si Parmesan. Semintele de pin sunt puse ca ingrosator si ca sa rotunjeasca gustul, nicidecum pentru aroma. Exista variante de pesto unde ingrosatorul da si putina aroma, dar acelea folosesc migdale prajite uscat (vezi pesto sicilian).
In ce priveste asafoetida, am vazut pe piata la noi, dar un borcanel mic de tot costa 85 lei, asa ca am zis pas.
In dhal (daal, dal) tarka nu este musai sa pui asafoetida. Dhal tarka este denumirea generica pentru orice ulei aromat folosit la mancarurile cu dhal (daal, dal), adica linte, linte sparta, naut, mazare uscata sparta etc. Am vazut o groaza de versiuni fara pic de asafoetida. De fapt, marturisesc ca nu am vazut niciuna cu asafoetida. Nici nu stiu sigur daca ar functiona, caci asafoetida rasina are un miros pestilential, care devine suportabil doar daca este gatita mai mult timp. Cand faci tarka, perioada de prajire este foarte scurta, deci o tarka cu asafoetida ar puti ingrozitor. Asafoetida praf are miros mai bland, dar tarka nu prea foloseste condimente praf.
Asafoetida se foloseste intr-adevar in mancarurile cu linte (o folosesc mai ales hindusii vegetarieni, care considera ceapa si usturoiul ca fiind impure) si fasole, caci elimina balonarea, dar nu cred ca intra in compozitia tarka. In fine, nu sunt foarte sigur, asa ca nu te contrazic 100%.
Stiu sigur insa ca cele mai populare variante de dhal tarka nu folosesc asafoetida, ci seminte (chimion, mustar, cardamom, coriandru schinduf), mai rar scortisoara, frunze de curry, ceapa si ardei iute verde (necopt). Pana si tarka din aceasta reteta este tot o… dhal tarka.
Oh, nu. Nautul, orezul, lintea, fasolea, mazarea, cartoful, graul sunt legume bogate in amidon si fac parte din grupa separata, denumite generic amidonuri. De-abia astept sa-i simt gustul!
@Elena Toma: Totusi nautul si lintea au o gramada de proteine. In literatura nutritionista sunt cunoscute mai ales ca surse de proteine, nu de carbohidrati cu amidon.
Stiu cum arata schinduful, am vrut doar sa fac o descriere cat de cat apropiata ca aspect. Sigur nu m-am facut inteleasa, pentru ca nu bausem inca nici o picatura de cafea. O zi cat mai buna tuturor!
@Elena Toma: Nu-i problema, totul este ca reteta sa iasa bine. Ma bucur ca s-a potrivit la dieta ta. Este pentru ziua de proteine? 🙂
Acum cateva zile cineva cerea o reteta de post si dorea sa fie postaa nu vineri, ci cu 2 zile inainte, ca sa aiba timp sa faca aprovizionarea. Se vede ca incerci sa tii cont de ce vor cititorii 🙂
Cred ca este foarte aromata, eu mor dupa chimen (stiu ca in reteta este chimion, dar nu stiu de unde sa-i cumpar, asa ca voi folosi chimen)!
@toni: Chimion poti gasi la magazinele arabesti si turcesti, poate si la cele naturiste. Merge sa folosesti si chimen, mie, de pilda, imi place mai mult chimenul. Indienii gatesc insa cu chimion.
@Elena: Stiu bine cum arata semintele de schinduf, ca si cele de pin. Din astea chiar am in casa si nu seamana de loc unele cu celelalte. Radu are dreptate. Este posibil sa confunzi semintele de pin cu altceva, caci asa cum spui cele de schinduf sunt intr-adevar niste bobite. Cele de pin sunt insa aproape ca boabele de fasole de mari, dar mai subtiri.
In rest, multumesc pentru informatie. Nu stiu cum de n-am vazut pana acum in supermarket naut uscat; conserve am vazut cam peste tot.
Foarte interesant ca aceasta reteta se potriveste si la dieta si la gustul meu. Trebuie doar sa fac rost de ardei iuti uscati, in rest…
Naut uscat gasiti in orice supermarket , la pungi de 1 kg, langa orez, arpacas, fasole etc. Mega Image are insa si pungi mai mici de 500 g care sunt mai convenabile pentru cei care consuma mai rar sau fac portii mai mici.
Schinduf gasiti la magazinele naturiste, sub forma de seminte, de fapt niste bobite, aproape ca cele de pin ca aspect. Aroma insa… este cu totul altceva.
Felicitari pentru aceasta reteta speciala!
@Elena Toma: Este posibil sa faci o confuzie. Schinduful are seminte mici, cam ca cele de coriandru, dar au forma oarecum rombica si o culoare bejulie. Semintele de pin sunt mult mai mari, ovale si alungite, cam de 1 cm lungime, si au o culoare mult mai deschisa.
Alta deosebire este ca semintele de pin nu au aroma, sau au una extrem de slaba; oricum, eu nu o simt.
In rest, ingredientele se gasesc intr-adevar in locurile enumerate de tine. As mai adauga la ele si magazinele alimentare si macelariile arabesti.
Dar naut uscat? As incerca sa-l fierb eu, nu l-as lua din cutie.
Unde pot gasi schinduf in Bucuresti? Are cineva idee?
Am mancat ceva asemanator la niste prieteni indieni, la Madrid. Nu mi-a venit sa cred cat poate fi de aromat uleiul acela in care se prajesc cateva seminte. Ei il numeau tarka si cred ca au pus coriandru in loc de mustar, dar nu sunt sigura.
Oricum, ma bucur ca ai postat reteta aceasta, mi-a adus aminte de lucruri placute.
@simina: Exista foarte multe variante de baghar (sau tadka / tarka). Cel mai simplu este cel aromat doar cu chimion, dupa aceea incep variatiile. Se pot adauga seminte de mustar, coriandru, schinduf, cardamom, batoane de scortisoara, foi de dafin etc. Este foarte aromat, caci grasimea absoarbe si transmite extrem de usor aromele.