Aceasta reteta are si varianta video.
Serial sponsorizat de Riso Scotti Danubio.
Orezul dulce cu sofran constituie un desert deosebit si festiv, care se poate servi atat rece cat si cald. Acest preparat poate fi asemuit cu un „pilaf dulce”, delicios si cu o aroma fabuloasa.
Bucatarie: indiana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 30 minute
Timp de gatit: 20 minute
Ingrediente:
2 linguri de stafide mari si carnoase, amestec de stafide aurii si brune
2 linguri de caise uscate, tocate
2 linguri de fistic si migdale crude, decojite si maruntite grosier
1 cana cu orez “Riso Scotti” Basmati Harj, spalat bine in cateva ape si scurs
1 3/4 cana cu apa
1 rulou de scortisoara
sare
2 linguri de lapte
2 linguri de ghee (sau unt) topit
100 g zahar
1/4 lingurita de sofran
1/2 lingurita de cardamom, macinat
4 cuisoare intregi
migdale si fistic intregi, pentru ornat
frunze de menta, pentru ornat
2-3 lingurite de apa de trandafiri
Instructiuni:
Se pun la fiert orezul si apa, impreuna cu scortisoara si putina sare, intr-o oala. Cand lichidul fierbe, se reduce flacara la minim si se acopera orezul. Se lasa la mijotat 12-15 minute, sau pana cand apa este absorbita complet.
Intre timp se prajesc uscat, fara ulei, intr-o tigaie, stafidele cu caise uscate, fistic, alune si migdale, pana ce incep sa se rumeneasca putin. Se pune amestecul departe.
Tot in timp ce orezul fierbe, se amesteca intr-o craticioara laptele cu ghee, zahar, sofran, cardamom si cuisoare si se aduc la clocot la foc mic-mediu, amestecand pana ce se topeste zaharul. Se ia apoi mixtura de pe foc.
Se adauga la orez amestecul de stafide, caise, fistic, alune si migdale. Se adauga apoi mixtura de lapte si se amesteca usor, pentru a nu zdrobi orezul.
Se pune la loc capacul peste orez si se lasa iar la foc mic 3-4 minute. Se opreste focul si se lasa acoperit alte cateva minute inainte de a servi. Se serveste orezul stropit cu apa de trandafiri, garnisit cu fistic si migdale maruntite grosier si ornat cu frunze proaspete de menta.
Ce bine arata!
cele de 2,5 kg de la scotti se rup foarte usor . din pacate
cristi-j: La 2,5 kg am lucrat doar cu orez parboiled. Nu am avut probleme, din fericire.
foarte aromata
numai doua linguri de lapte ?
eu cand aud/citesc “alune” ma gandesc la alune de padure , pentru partea generala imi suna mai bine/clar “nuci” . care e varianta oficiala ?
stafide si caise uscate prajite uscat ?
apa de trandafiri era in reteta originala indiana sau e contributia ta ?
eu nu-mi permit basmati harj care e 18 lei/kg , am luat basmati de 9lei/kg , tot de la scotti , la 2,5kg , chiar saptamana asta . bun la gust dar ar fi o idee buna sa gaseasca un ambalaj (punga) care nu se sparge cand vrei sa-l iei de pe raft sau il pui la casa de marcat sau in camara (mi s-a intamplat de multe ori). la fel ar fi o idee buna daca in orezul presupus de calitate din romania nu s-ar gasi atata spartura (mi s-a intamplat la majoritatea) . cum se face oare ca de fiecare data cand am cumparat orez din strainatate nu am patit la fel ?
@cristi-j: Da, Dooar 2 linguri de lapte. Cred ca poti forta si la 4. Caisele si stafidele nu sunt chiar uscate, dupa cum bine stii ele sunt partial deshidratate. Au o oarecare umezeala, iar prajeala le face bine. Le rumeneste un pic.
Chestia cu alunele este discutabila. Daca as fi zis nuci, altcineva m-ar fi anuntat ca se gandeste la nucile simple. As zice ca migdalele si fisticul sunt mai aproape de alune decat de nuci; iar noi nu avem obisnuinta folosirii unui termen general ca “nuts”, care sa cuprinda totul de la arahide la nuci macadamia, de la caju la pecan, de la migdale la nuci simple. Incerc sa folosesc doi termeni: alune pentru alune, arahide, caju, migdale, fistic etc. si nuci pentru nuci obisnuite, pecan, braziliene, macadamie etc. Probabil ca ce fac eu nu este corect, dar simt nevoia unui termen general, mai ales in titlul unei retete. Poate ca aici ar fi mers si simpla enumerare, caci sunt doar 2 “alune”. Deci, “…cu migdalee si fistic”. 🙂
Apa de trandafiri este de la mine, recunosc, dar nu este o aparitie improbabila in retetele indiene; au mostenit destule lucruri de la persani.
In ce priveste ambalajele, nu stiu ce sa-ti spun. Am manevrat peste 100 de pachete cu orez si nu s-a intamplat niciodata sa se rupa. Riso are orez cu procent foarte mic de spartura. Am folosit toate felurile lor de orez si vorbesc in cunostinta de cauza.