Cha han – Orez prajit in stil japonez

Este o reteta delicioasa si rapida, care are avantajul de a refolosi orezul ramas de pe o zi pe alta. Reteta utilizeaza orez cu bob lung fiert, rece. Conform precizarii lui Marius, am corectat modul in care se foloseste oul in reteta.
Orez prajit cu legume, in stil japonez 
Bucatarie: japoneza
Grad de dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 5 minute

 
Ingrediente:
2 cana cu orez fiert cu o zi inainte
1 ceapa mica, tocata
1 morcov mare, tocat
1 ardei gras, curatat si tocat
100 g cana sunca de porc, tocata
2 oua
2 catei de usturoi
2 linguri de sos de soia
2 linguri de ulei, pentru prajit
sare
piper negru, macinat
 
Instructiuni:
Se incinge un wok si se adauga putin ulei. Se bate un ou intr-un castronel.
Se soteaza in wok ceapa, morcovul, usturoiul, ardeiul gras si sunca pana ce devin moi. Se adauga oul batut si se lasa cateva secunde, pana ce incepe sa se intareasca putin. Se adauga orezul fiert, rece, si se amesteca bine. Se adauga sare si piper si se amesteca. Se micsoreaza flacara, se adauga sos de soia si se amesteca repede. Se ia de pe foc si se serveste.


Citeste si articolul →   Pe scurt despre cartofii fondanţi

  1. isha dany spune:

    baieti, mie mi-a iesit din prima! beneficiind de toate indicatiile voastre si folosind ca personal touch uleiul de susan, a iesit super! pacat ca nu am optiunea aici ca va trimiteam si o poza! mmmm, minunat! 😀

    ps/poate gasim si niste dulciuri japoneze sa postam

    • Radu Popovici spune:

      @bogatu raluca: Draga Raluca, asa este pe aici, mai si taca din cand in cand. 🙂
      Retete gasesti oriunde pe Internet, indicatii despre cum sa gatesti mai bine gasesti mai rar. Daca crezi ca esti la curent cu absolut orice despre tehnologia culinara, ai totusi peste 180 de retete la dispozitie. Daca nu te intereseaza niciuna dintre ele, poate vei gasi ceva atragator in viitor. Eu voi mai sta pe aici…

  2. Radu Popovici spune:

    @sayuri: Exista in Hong Kong, o reteta asemanatoare, numita Chau Fan, iar Ken Hom, cea mai mare somitate mondiala in bucataria chinezeasca, este de parere ca Cha Han-ul japonez isi trage radacinile din acest Chau Fan. Poate are, sau poate nu are dreptate. Cred ca eu, cel putin, sunt prea mic ca sa contrazic sau sa aprob ce zice Ken Hom. Ceea ce mi se pare clar, este ca retetele par a-si trage originea una dintr-alta. In principiu insa, toata lumea (inclusiv japonezii) este de acord ca japonezii au luat de la chinezi si nu invers…
    Poate ca si noua ne este greu sa admitem ca sarmalele ne vin de la turci si greci, ca mamaliga vine de la italieni, ca mititeii vin de la persani si indieni prin intermediul turcilor etc.

  3. sayuri spune:

    intradevar bucataria japoneza este preluata din cea a altor popoare asiatice, insa te asigur ca CHIAN HAN (chiar si denumirea este chinezeasca „chian” inseamna in chineza „a praji” iar „han” inseamna „orez”). Traiesc in Japonia si gatesc in Japonia si mananc in Japonia de foarte multi ani, si intradevar imi place bucataria japoneza. Copii sunt cei care prefera acest tip de mancare cel mai mult. Sper sa nu te superi ca indraznec sa te contrazic insa sunt incredintata ca stiu mai multe despre bucataria propriei tari.

    • Radu Popovici spune:

      @sayuri: Nu am nicio indoiala ca esti mai avizata decat mine in ce priveste bucataria japoneza si chiar ma simt magulit ca-mi vizitezi din cand in cand blogul. Eu sunt mai interesat si, ca atare, mai informat in bucatarie indiana, thailandeza si chinezeasca. Indicatia despre provenienta retetei nu am inventat-o eu… nici nu aveam cum, despre Japonia eu ma documentez exclusiv din carti si de pe Internet, dar mi-a parut plauzibila, caci acelasi gen de retete se intalnesc si in China, Indonezia, Thailanda etc.; inca nu am ajuns sa vizitez Japonia si, oricum, am alte destinatii asiatice preferate inaintea ei. Faptul ca are nume japonez nu exclude o filiatie chinezeasca. Voi cauta prin cele cateva carti de bucatarie japoneza pe care le am si iti voi indica autorul care sustine aceasta provenienta. Chiar mi-ar placea sa stiu cu siguranta de unde provine.

    • Radu Popovici spune:

      @sayuru: Mai toata bucataria japoneza este preluata fie de la chinezi, fie de la coreeni. Normal ar fi sa-ti placa si acestea, doar daca nu preferi componenta pura japoneza, adica cruditatile de peste, balena, cal etc.

  4. Radu Popovici spune:

    Este, intr-adevar, un univers fascinant si nici pe departe atat de complicat cum pare. Desigur, exista problema unora dintre ingrediente care nu se gasesc pe piata, dar bucataria asiatica este atat de diversa, incat raman destule retete ce pot fi preparate usor si rapid, cu ingrediente la indemana noastra.

  5. queenro68 spune:

    Si mie mi se pare interesant sa pasesc in varful picioarelor in universul mancarurilor asiatice de cand portile lui s-au crapat si pentru mine.

  6. queenro68 spune:

    Cel care a gatit era malaiezean din Singapore si reteta era…”ca la mama acasa”. Cu noodles gateste ceva similar. Dar ce este uimitor la ei este amestecul de fiecare data oarecum diferit de condimente puse ”dupa gust” de parca rezultatul ar trebui sa fie o opera de arta si nu o mancare.

    • Radu Popovici spune:

      Eu as zice ca prepararea mancarii chiar se apropie de arta… sau asa ar trebui. Mi-ar placea ca fiecare sa incerce sa perfectioneze retetele dupa gustul propriu si sa experimenteze ingrediente si tehnici noi.

  7. Marius Delaepicentru spune:

    @queenro68
    Se poate face şi aşa cum zici. Eu fac altfel acasă. Dau orezul într-o parte, înclin uşor wok-ul, adaug oul bătut în partea liberă, iar cînd e pe jumătate întărit, omogenizez rapid. Însă chestia cu sosul de tomate e cam… nejaponeză. Cred că ai mîncat într-un loc destinat europenilor. 🙂 Au ei japonezii, şi orez gătit cu chestii europeneşti, înfăşurat într-o foaie de omletă, peste care toarnă ketchup, dar aia e altă mîncare. Se numeşte omuraisu şi aparţine bucătăriei occidentale, adaptată japonezilor. Cît despre ghimbir şi ardei iute, în principiu, sunt acceptabile.

  8. queenro68 spune:

    Am mancat ceva asemanator. Are in plus ginger si ardei iute, 2 tipuri de sos soya (dulce si dark) si un pic de sos de tomate in final. De asemenea oul se pune la urma. Se impinge compozitia din wok spre periferii, se pune oul care se lasa sa se coaguleze putin si apoi se amesteca de la centru spre periferie. (deci dupa ce se adauga orezul).

  9. Marius Delaepicentru spune:

    Aşa e. Chiar şi wok-ul se cheamă pe japoneză chuu-ka nabe (cratiţă chinezească).

    Căutînd ceva unic bucătăriei japoneze, am găsit chestiile simple, ca peştele crud, moluştele crude, carnea crudă de balenă, chiar şi carnea de cal, crudă. Toate asezonate cu cîte un tare. Apoi, diverse moduri de administrare a gustului acru. Nu ştiu prea multe despre murăturile tradiţionale, dar în linii mari, ele sunt preparate, fie prin sărare şi fermentare lactică, (niciodată complet) fie prin sărare pur şi simplu, fie prin murare semiumedă în tărîţe de orez. Un caz particular este conservarea prin fermentaţie alcoolică semiumedă a diverselor cucurbitacee. Însă, propriu-zis, orezul, orzul şi/sau soia sunt materiile ce fermentează şi imprimă gustul. Dar ce-i diferenţiază cel mai mult pe japonezi este fineţea cu care extrag şi exploatează umami. Sunt patru surse universale de umami. O specie de ton numit katsuo, savant procesat, uscat şi maturat, o ciupercă xilofagă numită shiitake (în special uscată), soia fermentată în diverse moduri, şi o algă numită konbu. Cît despre măiestria în prepararea vietăţilor crude, ea vine mai ales din modul în care bucătarul mînuieşte cuţitul. Apoi, mai sunt sute de plante montane şi de baltă: tuberculi, muguri, rădăcini (inclusiv de lotus) şi rizomi. Preparate mai mult prin fierbere. Toate celelalte categorii de preparate vin din alte culturi, şi au fost mai mult sau mai puţin adaptate. Atît de japonezul tenpura (materii prăjite în îmbrăcăminte de aluat şi stropite apoi cu tare) a pătruns la sfîrşitul secolului al XVI-lea, adus de portughezi (în portugheză: tempero). Chiar şi pastele făinoase din hrişcă, muiate în savante extracte, par a veni mai degrabă din Manciuria, sau, de la populaţiile siberiene, pe filiera etniei ainu.

    De aceea spun că bucătăria japoneză veche, axată mai degrabă pe gust, textură şi arome discrete decît pe şocuri organoleptice, şi-a diversificat aromele în vremuri mai noi. Procesul de asimilare a noutăţilor continuă.

    • Radu Popovici spune:

      Da, bucataria este vie… evolueaza continuu, se dezvolta, se diversifica, adopta ingrediente si tehnici noi, tendinte si mode nutritioniste etc.
      Oricum, Japonia a fost destul de saraca in resurse, plus izolata timp de 250 de ani dupa shogunatul Tokugawa. Vrand-nevrand, asta s-a simtit si in gastronomie. Pe de-o parte si-a exploatat la maxim resursele locale, imbinand prospetimea exceptionala a ingredientelor si simplitatea tehnicilor de gatit cu ritualuri complicate de servire si de pregatire a mesei; pe de alta parte nu a avut acces la o multime de ingrediente si de inovatii. Acum, cred ca incearca sa recupereze.

  10. Marius Delaepicentru spune:

    Am uitat tocmai ce era mai important în cazul în care, Radu, intenţionezi să oralizezi reţeta într-o prezentare TV. Cha-han (pronunţat ciaahan) aparţine la origine bucătăriei chineze. A fost adoptat rapid şi de japonezi (oameni cumpătaţi) pentru funcţia sa de „terminator” de stocuri. Nu mă îndoiesc, aţi observat oarecare asemănare între cha-han şi nasi goreng.

    Cha-han, fiind un barbarism, de regulă se scrie în katakana, deşi poate fi scris şi ideografic. Transpus în ideograme, înseamnă orez sotat cam ca nasi goreng. Cu atît mai mare similitudinea, cu cît ideograma pentru sotare, se foloseşte şi pentru a desemna prăjirea pe uscat (aşa cum prăjim cafeaua) . Dacă originea cha-han ar fi fost japoneză, s-ar fi numit itame gohan, iri gohan, sau (puţin forţat) itame ii, shou han, iri ii.

    • Radu Popovici spune:

      Fiecare tara central, sud si sud-est asiatica are variante ale acestei retete in care se re-utilizeaza orezul ramas de pe o zi pe alta. Probabil ca Nasi Goreng este cea mai celebra dintre ele. Nu stiam ca cha-han este, la origine, chinezeasca, dar nu ma mira. Cele mai multe imprumuturi culinare din bucataria japoneza traditionala provin din China si Coreea.

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Stai niţel, Radu! Nu caramelizăm orezul, ci shoyu. Adăugîndu-l roată „la mantinelă”, inevitabil se concentrează prin evaporare, în fracţiunea de secundă cît îi ia să coboare centripet, pînă la liziera orezului. Orezul nu trebuie neapărat rumenit, că nu e orez mexican. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      A, OK, am fost eu cu mintea aiurea. Acum cand ma gandesc, nici nu stiu cum mi-a trecut prin cap ca se caramelizeaza orezul in felul acesta, in timp atat de scurt. (scle) Roza, saraca…:)

  12. Radu Popovici spune:

    Chiar ma asteptam sa corectezi un pic reteta, luand in consideratie ca te simti ca la tine acasa in bucataria japoneza, si e foarte bine ca ai facut-o. Mie reteta mi-a iesit OK, dar simteam ca se poate mai bine, iar acum stiu si de ce.
    E faina si completarea cu caramelizarea orezului inainte de adaugarea sosului de soia.

  13. Marius Delaepicentru spune:

    Mai e un mic secret. Cînd turnaţi shoyu, înainte de a-l integra, daţi o dată roată pe la periferia wok-ului, pe pereţii supraîncinşi, atît cît să-l caramelizaţi niţel şi să-i zburaţi şi o parte din umiditate.

  14. Marius Delaepicentru spune:

    Orezul cu pricina se numeşte cha-han, şi, într-adevăr, se găteşte din rămăşiţe. De aceea, puteţi adăuga cam tot ce vă cade-n mînă. Mărunţit să fie. Măiestria în preparare constă în gradul de coagulare a oului înainte de a adăuga orezul. Ideal este ca fiecare bob să poată fi acoperit de pelicula de ou. De aceea cînd oul e pe jumătate întărit, se adaugă direct orezul. Frecvenţa chixurilor scade dacă preîncălziţi orezul şi-l amestecaţi violent cu oul. Reţeta afişată de Radu ne ajută să golim cît mai bine frigiderul înainte de reîmprospătarea stocurilor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.