Aceste omlete asiatice sunt un preparat versatil si hranitor. Ingredientele listate de mine ca umplutura sunt doar una dintre zecile de variante posibile. Thailandezii folosesc, cel mai adesea, creveti, pui si porc, alaturi de diferite vegetale, crude sau gatite.
Bucatarie: thailandeza
Dificultate: usor
Cantitate: 4 persoane
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 20 minute
Ingrediente:
8 oua mari
2-3 linguri de apa
1/2 ardei iute, tocat (optional)
sare (sau sos de peste ori sos de soia)
1 lingura de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
4 cepe verzi, tocate
2 lingurite de pasta de curry rosu
150 g creveti, tocati
10 g ridiche alba, rasa
30 g ciuperci shiitake uscate
1/2 castravete, tocat
coriandru proaspat, tocat
Ingrediente:
Se bat ouale cu apa si se sareaza. In loc de sare se pot adauga 2-3 lingurite de sos de peste sau sos de soia, daca doriti. Se incinge putin ulei intr-o tigaie mare si se gatesc omletele, una cate una. Se scot pe o farfurie si se stivuiesc una peste alta, separate intre ele cu folie de plastic sau cu hartie pergament.
Intre timp se rehidrateaza cviupercile in apa fierbinte, timp de 30 minute. Se scot din apa, se storc bine si se taie fasiute, sau se toaca.
Se incinge uleiul si se gatesc ceapa verde si ardeiul iute impreuna cu pasta de curry, timp de 1 minut. Se adauga ciupercile si ridichea si se continua alte 1-2 minute, apoi se adauga crevetii si se gatesc 3 minute, sau pana ce sunt facuti.
Se ia wok-ul de pe foc, se adauga coriandrul si castravetele si se amesteca bine.
Se imparte mixtura de creveti intre omlete si se pune in centrul lor. Se impaturesc omletele peste umplutura. Se transfera apoi pachetelele intr-un steamer, asezandu-le cu imbinarea in jos. Se gatesc in aburi 3-4 minute, pana ce sunt fierbinti.
Se servesc imediat pe foi de salata, alaturi de un sos usor picant si citric (sau de sosul dvs. preferat), presarate cu ceapa verde tocata si frunze de coriandru.
Nota:
Eu am servit pachetelele la ceva vreme dupa ce le-am preparat. Daca le serviti imediat, iar omletele sunt inca relativ calde (le puteti pastra pe o farfurie asezata pe usa deschisa a cuptorului, care este aprins la temperatura minima, acoperite cu un prosop umed, ca sa nu se usuce) sariti peste partea cu incalzire in aburi.
Mie imi plac preparatele picante, de aceea am folosit la prepararea umpluturii pasta de curry rosu si am mai si servit omleta cu un sos picant. Daca aveti papilele mai sensibile, renuntati la pasta de curry atunci cand preparati umplutura; asezonati-o simplu, doar cu sare sau putin sos de peste ori de soia, si finisati asezonarea doar cu sosul cu care serviti omletele.
Ori, renuntati sa le serviti cu sos suplimentar.
Daca aveti in casa un rest de orez fiert, ramas de cu o zi inainte, il puteti adauga la umplutura, pentru un plus de satietate.
Am mai vrut sa spun ceva dar am uitat.
Si bucataria indo-malay are ceva asemanator si mi-am adus aminte de locul unde mancam tot felul de bunatati malay, thai si indiene, se chema “Spize” (iar sentimentul e foarte dulce-amar … hahaha).
E vorba de orez prajit sau taitei prajiti invelite intr-o omleta si servite cu diferite sosuri, nasi goreng pattaya si mee goreng pattaya iar pattaya, dupa Pattaya – orasul din Thailanda, arata legatura cu bucataria thailandeza dar nu stiu de ce se numesc asa. In Indonezia se numesc “amplop” adica “plic”.
@cristi-j: Uneori, atunci cand mai visez la cai verzi pe pereti, ma gandesc la un mic local profilat doar pe “clatite”: de ou (adica omlete cu zeci de umpluturi posibile), clatite obisnuite, tortille cu alte zeci de umpluturi si tot felul de alte chestii plate si rotunde, care se fac rapid, cu sutele, in tigai. Servite ca rulouri, plicuri, pungute etc… tot felul de forme.
O chestie unde sa poti manca divers si gustos orice fel de masa a zilei: mic dejun, brunch, pranz, cina si gustari la orice alta ora a zilei si a noptii. I-as zice, numai de-al naibii, “Frileta”. 🙂
Imi aduceam aminte de articol dar din pacatë termenul “frileta” ar fi meritat o soarta mai buna (chiar si din partea mea, si eu am uitat de el). E clar ca omleta, frileta, torleta, fritatta, tortilla sunt diferite si nu pot fi cunoscute toate ca omlete dar daca in unele privinte si situatii schimbarea obiceiurilor publicului se petrece surprinzator si/sau rapid, alteori, desi ar fi nevoie, schimbarea nu se petrece.
Nu credeam ca l-ai pune rece, precizarea nu era pentru tine, doar mi s-a parut important de reamintit. N-am zis nimic de frigider, corect e vorba de o temperatura care permite dezvoltarea bacteriilor, de aceea e nevoie sa fie racit cat mai repede, pus la frigider si apoi incalzit bine.
8 lei 30g ? Unde ? Si eu vreau. hahaha …Daca tin bine minte, ultima oara cand am vazut era ceva de genul 26lei pentru 50g.
Si mai sunt si greu de gasit. Ideea era ca fiind puternice ca aroma si gust pot fi inmultite cu alte ciuperci mai comune.
Da, si crevetii sunt scumpi dar nu stiu cu ce sa-i inmultesc aici … hahaha
Eu aveam in minte alte prezentari care mi se par mai atractive. La culoare ma asteptam sa fie mai galbena, mai vibranta.
@cristi-j: Sigur ca exista moduri de prezentare mai bune, mai spectaculoase etc. Totusi, depinde si de circumstantele in care sunt gatite retetele. Asta a fost gatita in regim de… era sa zic de restaurant, dar as fi gresit; mai corect ar fi in regim de improvizatie: 30 de portii de reincalzit si de montat in 10 minute. Crede-ma, arata bine spre foarte bine pentru circumstantele astea.
Cum iti ziceam, culoarea omletei este influentata de semi-transparenta sa: se vede umplutura prin pori si pare, din cauza asta, mai inchisa. In fine, nici asta nu are importanta.
Impportant este faptul ca putem sa ne imbogatim repertoriul preluand, chiar si din Thailanda, moduri noi de a prepara banalele omlete. Banale, vorba vine, caci 99% dintr romani nici nu fac diferenta intre omleta, scrob, fritatta sau… frileta. Asta daca iti mai aduci aminte articolul cu pricina. 🙂
Eu simt nevoia de cateva amanunte.
Pachetelele de omleta thailandeze (khai yat sai) nu sunt nici omleta clasica frantuzeasca dar nici omleta thailandeza (khai jiao) care e diferita prin felul cum e gatita si prin textura rezultata (gatita in ulei mult, in wok nu in tigaie intinsa, pufoasa dar crocanta la suprafata – uneori se adauga amidon pentru a ajuta asta – destul de asemanatoare cu felul in care gatesc romanii ouale, folosita cel mai des ca toping pentru orez). E vorba mai mult de niste clatite, gatite la foc mic, si care nu sunt nici prajite-crocante, nici moi-umede. Thailandezii nu prea adauga apa la oua dar cred ca e o sugestie buna.
Crevetii, fiind tocati, nu cred ca au nevoie de 3 minute. Si, oricat de mult mi-as dori, 150 de kilograme e cam mult, mai sigur e cu 150 de grame … hahaha
La noi 30 de grame de ciuperci uscate shiitake sunt si cam greu de gasit si cam scumpe, se poate folosi o combinatie de jumatate-jumatate shiitake cu alte ciuperci.
Dupa parerea mea, din pacate, fotografia nu e prea reusita si nici prezentarea nu e grozava. Culoarea e cam ciudata (ai pus sos de soia ?) si frunzele de salata arata ciudat. Fiind vorba de pachetele, uneori le-am vazut legate ca un cadou cu (de exemplu) partea verde de la ceapa verde. Si pentru ca e mai atractiv sa vezi ce e inauntru, uneori sunt prezentate cu partea impachetata in sus, daca arata bine, sau se decupeaza o fereastra.
„Daca aveti in casa un rest de orez fiert, ramas de cu o zi inainte, il puteti adauga la umplutura, pentru un plus de satietate”. Asta doar dupa ce a fost prajit bine impreuna cu umplutura sau infiebantat bine, in nici un caz rece dupa ce a stat o zi – pericol de toxinfectie alimentara. Sau in loc de orez se pot folosi niste taitei de orez subtiri – vermicelli.
Nu pot decat sa ma bucur ca in ultima vreme au fost o multime de retete asiatice, cam la fiecare inceput de an pare ca se intampla asa, pe parcurs lucrurile se mai schimba … hahaha
@cristi-j: Amanunte bine venite.
Eu iti garantez ca exista thailandezi care pun un pic de apa in omleta. Cunosc cel putin doi si predau cursuri de gatit la Bangkok. Si este, intr-adevar, o idee buna.
30 g ciuperci shiitake uscate costa cam 8 lei. In Romania, caci in Thailanda costa mai nimic. Pana la urma, reteta nu este romaneasca, asa ca amanuntul legat de pret nu are relevanta. Pe criteriul asta si crevetii sunt cam scumpi pe la noi…
3 minute nu stiu daca este mult, nu am tocat crevetii pasta, ci cubulete cam de 1 cm. Dar nu timpul este atat de important, cat cele 150 kg, haha.
Cred ca despre fiecare montaj culinar se poate spune ca “lasa de dorit”. Nu neg ca orice preparat culinar, gatit de oricine, se poate prezenta altfel si, dupa gustul unora sau altora, chiar mai bine.
Eu, de pilda nu am mai prezentat pachetelele rupte ori desfacute, fiindca nu arata prea grozav in felul asta, cel putin dupa mine. Chestia cu legatul cu frunze de ceapa verde mi se pare, scuze, o complicatie inutile, ca si ferestruicile decupate. Dar asta este parerea mea.
Bineinteles ca orezul se incinge odata cu restul ingredientelor gatite. Chiar credeai ca aici l-as pune rece, direct din frigider? In ce priveste chestia cu toxinfectia, ea apare, eventual, daca ai tinut orezul fiert o perioada la temperatura camerei, adica pe la 18-20 °C, nu daca a stat in frigider.
Nu am folosit sos de soia si nici nu vad de ce arata ciudat omleta. este destul de subtire si poroasa si un pic semitransparenta, poate de aceea ti se pare ca are o culoare cum n-ai mai vazut.
Salata arata ciudat? O sa reclam la cei de la Eisberg. 🙂