Foarte pe scurt despre daikon

Sunt convins că aţi şi văzut prin supermarketuri aceste ridichi uriaşi şi ciudate, de culoare albă. Presupun că, aidoma mie, prima dată când aţi remarcat-o v-aţi întrebat ce naiba este şi cum se foloseşte. Mai presupun că unele scurte explicaţii despre daikon ar putea fi utile, mai ales pentru cei care nu au avut încă ocazia să cumpere şi să gătească această vegetală.
(more…)

Citeste tot

Pui dulce-iute cu ciuperci

Dupa vizita la Ki-Life, unde am dat nas in nas cu atatea produse asiatice, s-a intamplat un lucru previzibil: m-a palit dorul de gatit. Va propun astazi o reteta coreeana, cu adevarat deosebita. Desi are o lista lunga de ingrediente, nu este deloc complicata si nici mare consumatoare de timp.

Preparatul final este extrem de gustos si indeajuns de neobisnuit ca sa merite efortul de a va surprinde in mod placut familia sau prietenii.
(more…)

Citeste tot

(Ki-) Life is good!

Apucându-mă eu de gătit asiaticeşte, m-am lovit de următorul necaz: ingredientele se găsesc greu… şi rar. Am umblat ca apucatul prin tot oraşul, cumpărând o chestie de ici şi una de colo. Mi-am adus geamantane pline cu ingrediente din străinătate. Chiar începusem să mă gândesc cum ar arăta magazinul perfect pentru mine: plin cu tot felul de produse indiene, chinezeşti, thailandeze, japoneze şi coreene şi cu ustensile de care am nevoie absolută, toate la preţuri accesibile. Bineînţeles că un magazin perfect nu există, deşi am întâlnit magazine aproape perfecte în multe oraşe, dar în niciunul din România.
(more…)

Citeste tot

Insalata caprese alla diavola

Cam toata lumea stie ce este si cum se prepara insalata caprese. Este una dintre salatele cele mai celebre si cele mai simplu de preparat. Va propun astazi o varianta de caprese care are gustul un piculet picant. Nu atat de picant incat sa altereze reteta traditionala, ci doar atat cat sa dea un pic de vioiciune si contrast gustului delicat al mozzarellei.

Am numit-o asa cum se vede mai sus, caci “alla diavola” denumeste in gastronomia italiana preparatele picante, in general cu adaus de ardei iute. Nu stiu cat este de inspirata este denumirea mea si nici nu stiu daca este foarte corect sa ma apuc eu sa inventez denumiri in alta limba, dar va cer ingaduinta, caci reteta este foarte interesanta si ar putea sa va placa. Numiti-o cum doriti, dar gustati-o!
(more…)

Citeste tot

Salata de pui cu portocale si migdale

Orezul, portocalele si migdalele sunt trei dintre ingredientele care fac fala bucatariei spaniole. Coincidenta sau nu, toate trei au fost aduse in Spania de arabi, si toate trei sunt foarte populare in intreaga Mediterana. Va propun, deci, o salata satioasa, dar usoara, plina de gust, aroma si culoare si, foarte important, usor si rapid de preparat.

(more…)

Citeste tot

Caras cu lamaie si usturoi

Marturisesc ca am gatit rareori pesti intregi; am fost o persoana dedicata fileurilor, cu sau fara piele, si medalioanelor de peste. Mi-era groaza sa ma apuc sa curat solzii si maruntaiele din cauza mizeriei care se face in chiuveta. Recent am facut rost nu doar de un curatitor de solzi cu care ma impac bine, dar si de o sursa de peste care mi se pare de incredere; in plus, la cerere, mi se si curata pestii pe loc.

Va propun o reteta simpla al carei rezultat final are gust delicat si o aroma fina, proaspata si apetisanta.
(more…)

Citeste tot

La „pieţing”- partea 2: Piaţa Traian

Cunosc bine această piaţă, unde am fost de zeci de ori. Nu este o piaţă ieftină, dar are avantajul deloc de neglijat că este aproape de locuinţa mea; timpul îmi este mai preţios decât banii. Deşi se numeşte Piaţa Traian şi este, de fapt, vizavi de fosta Hală Traian, eu o numesc, din obişnuinţă, hala Traian. Fără să creau, i-am dat un nume potrivit, căci piaţa este cu adevărat o… hală. Este adăpostită într-o clădire mare, de formă rectangulară, nu foarte bine aerisită, deşi cele câteva porţi sunt în permanenţă deschise. Spaţiul închis creează şi aici o atmosferă destul de apăsătoare, ca de seră, iar în zilele călduroase nu este tocmai un loc unde se poate respira uşor.
(more…)

Citeste tot

Harissa – gustul picant al Maghrebului

Pasta de ardei iute (Harissa) – gustul picant al Maghrebului

Bucataria nord-africana este una dintre cele mai interesante. Adevarat melanj de influente arabe, berbere, mediteraneene, franceze si spaniole, a stiut sa ia ce este mai bun din toate aceste bucatarii.

Cu toate acestea este un domeniu pe care l-am atins doar arareori. Imi cer scuze celor care iubesc aceasta bucatarie, dar gastronomia este un subiect infinit de vast iar felul meu de a fi ma face sa ma aventurez in mai mult de o directie.

Incerc totusi sa acopar o parte din acest gol prezentandu-va astazi un condiment nu doar intersant, ci si care se gaseste si pe piata noastra: harissa.

Multi dintre noi, citind sau gatind retete arabesti ne-am lovit de harissa, un condiment avand de obicei consistenta unei paste, sau a unui sos gros, alteori prezentat sub forma unei pudre, caz in care este un amestec de mirodenii. De altfel, in literatura de specialitate este numit alternativ cand sos, cand pasta, cand pudra.

Harissa este, alaturi de ras-el-hanout si chermoula, asezonatorul cel mai folosit in bucatariile maghrebiene (Maroc, Tunisia si Algeria). Gustul sau iute si aromat se potriveste bine cu aproape orice fel de carne si legume, si asezoneaza perfect alimentele de baza din nordul Africii: cuscus si orez. Harissa este uneori combinata cu pasta de rosii si iaurt, caz in care poate fi folosita atat ca dip, cat si ca marinada pentru carne.

Harissa se comercializeaza (inclusiv pe piata noastra, vezi harissa online aici) in tuburi (asemanatoare celor de pasta de dinti), borcanase sau cutiute metalice inchise ermetic. Se comercializeaza, bineinteles si ca varianta sub forma de pudra, ce contine in principal ardei iute pisat, sare, boabe de coriandru pisate, seminte de chimion pisate, usturoi si ceapa uscate si pisate.

Gustul harissei este iute si picant, dar nu foarte iute, iar aroma variaza functie de ingredientele ce insotesc ardeii iuti. Acestia sunt ingredientul de baza; de obicei sunt din soiul „piri piri”, foarte mici si extrem de iuti. La ei se adauga, in toate variantele umede de harissa, sare, ulei de masline si rosii. Compozitia poate diferi de la o regiune la alta, existand variante care mai contin si chimion, boia, usturoi, coriandru, pasta de rosii, ardei grasi.

Ne-am obisnuit deja cu aceste variante multiple, caci fiecare regiune foloseste ingredientele aflate la indemana.

O varianta de reteta este cea de mai jos. Ingredientele se gasesc relativ usor si pe piata noastra, asa ca putem prepara harissa si in casa.
Harissa - gustul picant al Maghrebului

Reteta de Harissa – Ingrediente:

  • 12 ardei iuti mici si rosii (sau 4-6 mai mari), uscati sau proaspeti
  • 2 linguri de pasta de rosii
  • 1 lingura de seminte de coriandru
  • 2 lingurite de seminte de chimion
  • 2 catei de usturoi
  • 1/2 lingurita de sare
  • 4-6 linguri de ulei de masline

Instructiuni:

Numarul de ardei iuti nu este fix. Il puteti ajusta dupa cum simtiti nevoia, functie de cum suportati iuteala. Daca ardeii iuti sunt uscati se inmoaie 30 de minute in apa fierbinte, pana se rehidrateaza. Se curata de cotor si de o parte dintre seminte, se scurg bine si se toaca.

Daca sunt proaspeti, se curata de cotor si o parte din seminte (functie de cat de iute se doreste a fi amestecul) si se toaca.

Intre timp se prajesc semintele de chimion si coriandru, intr-o tigaita, fara ulei, la foc mediu, pana isi elibereaza aromele si apoi se zdrobesc intr-un mojar, pana se obtine o pulbere fina.

Se piseaza usturoiul impreuna cu sarea, apoi se adauga ardeii si se continua pana cand amestecul devine moale.

Se adauga la aceasta mixtura pulberea de seminte si pasta de rosii, iar apoi uleiul, treptat, amestecand pana cand sosul este bine omogenizat si are consistenta maionezei.

Se pastreaza intr-un borcan bine inchis si se toarna putin ulei la suprafata pastei, ca sa nu se usuce. Se poate pastra in frigider timp de minim 3 saptamani.

Pudra harissa se poate folosi ca atare, sau amestecata cu ulei de masline, pentru a forma o pasta.

Citeste tot

Pui cu urechi-de-lemn

Iata o reteta foarte simpla, care foloseste un ingredient extrem de popular in bucatariile asiatice, in special in cea chineza si cele influentate de aceasta: ciupercile urechi-de-lemn. Pentru a le cumpara ma tem ca trebuie sa faceti un drum la Dragonul Rosu sau in Piata Amzei, la K-Lite, caci nu le puteti inlocui cu nimic altceva. Au textura si culoare cu totul specifice si fac tot hazul acestei retete.

(more…)

Citeste tot

Curcan cu sos de arahide

Reteta este extrem de interesanta ca gust si aroma si nu este ceea ce am fi asteptat de la una dintre retetele japoneze, asa cum sunt ele promovate in Occident. Preparatul de fata arata influenta bucatariei chinezesti, atat prin ingredientele listate, cat si prin modul de a le gati. Carnea de curcan nu este nici ea specifica Japoniei si nici obligatorie in reteta; poate fi inlocuita cu pui, sau porc.

(more…)

Citeste tot