Pe urmele berii – partea 2

Era creştină
După rezerva cu care o tratau grecii şi romanii, berea a cunoscut o dezvoltare fără precedent în Europa creştină, mai ales datorită influenţei mânăstirilor, care produceau şi îmbunătăţeau continuu diverse sortimente. Călugării au acţionat ca pionieri şi în acest domeniu gastronomic (un altul în care au excelat fiind cel al brânzeturilor), adesea construind primele berării din majoritatea ţărilor Europei şi inventând rudimentele unor industrii ca cea a producerii băuturii şi ca cea hotelieră şi de restauraţie (dădeau adăpost, hrană şi băutură pelerinilor şi săracilor).
(more…)

Citeste tot

Salata de andive cu stafide si nuci

Oameni buni, mi-e tare dor de o “gateala”, dar mai am vreo saptamana de asteptat. Pana atunci, trebuie sa ma multumesc cu mici improvizatii. Va prezint una dintre ele, una dintre salatele cu care v-ati obisnuit deja, simpla si rapida, dar cu combinatii inedite de ingrediente. Salata este delicioasa si plina de culoare, beneficiind si de contrastul de textura dintre stafide si branza, pe de-o parte, nuci, mere si andive pe de alta.

(more…)

Citeste tot

Pe scurt despre cartofii dulci

Nu sunt vreun specialist în cartofii dulci, totuşi i-am gătit de câteva ori. Cum în blog, dar şi în viaţa personală, mi s-au pus adesea întrebări de genul: „Ce sunt ăia cartofi dulci? Pui zahăr peste ei?”, „Unde se găsesc cartofi dulci? Nu am văzut niciodată!” şi altele asemenea, mi-am zis că oricât de puţin ştiu eu despre ei, tot este mai mult decât ştiu mulţi alţii, aşa că ajutându-mă de documentaţia existentă şi de comentariile lui Marius Delaepicentru (chimist şi bucătar român trăitor şi truditor la Hiroshima, patron de restaurant, constant vizitator şi sporadic comentator pe blogul meu) vă ofer acest mic articolaş, în speranţa că voi trezi curiozitatea şi interesul unora dintre cititori.
(more…)

Citeste tot

Pe urmele sării – partea 4

Tipuri de sare
Unele tipuri de sare s-au ridicat la statutul de delicatesă, bineînţeles cu preţul corespunzător. Ce anume dă unei sări acest statut? Răspunsul este simplu: metoda de procesare şi provenienţa. Fiecare tip de sare este potrivit unui scop anume: unele pentru conservarea alimentelor, altele pentru sosuri, unele pentru salate, altele pentru… dulciuri.
(more…)

Citeste tot

Cum să gătim la telefonul mobil

Oameni buni, ce va sa zică şi progresul ăsta tehnologic. Acum câţiva ani nici n-aş fi visat că voi anunţa pe blogul meu (pe atunci habar n-aveam ce este acela blog) apariţia primului site de reţete dedicat telefonului mobil. Este primul site culinar românesc, special conceput pentru telefoane mobile; şi unul dintre puţinele din lume.
De ce vă anunţ asta? Pentru că www.retete.mobi este varianta de telefon mobil a unui site tare drag mie, www.condimenteweb.ro. Despre acesta din urmă vom vorbi altă dată, curând. Merită un articol separat.
(more…)

Citeste tot

Orez cu legume si omleta

Dupa trei zile in care mai mult am discutat, mi-am zis ca ar fi timp de o noua reteta. Aveam chef de o omleta, in frigider se “odihnea” un castron cu orez fiert cu o zi inainte, iar in sacosa aveam, proaspat cumparate, o mana de legume.

Am obtinut un preparat satios, gustos, plin de culoare si echilibrat nutritional (proteine de la oua, carbohidrati de la orez, vitamine de la legume, minerale de la toate ingredientele, grasimi putine). La alegerea dvs.: un mic dejun consistent, un pranz mai usor, sau chiar o cina solida, luata nu mai tarziu de ora 19:00; completati masa cu o bere rece, sau cu un vin alb sec, bine racit.
(more…)

Citeste tot

Ultima masă

Ce ai manca la…ultima masa?

Sunt curios. Iata motivul, singurul, pentru care scriu acest articol. Sunt curios care anume preparat culinar vă place cel mai mult… dar cu adevărat cel mai mult. Nu vreau să mă uimiţi cu un preparat deosebit de rafinat şi cu denumire alambicată, gen: „fricassée de fazan cu inimi de anghinare şi sos spumă de sparanghel”, vreau adevărul adevărat, adică cel mai cinstit răspuns posibil la întrebarea ce urmează descrierii unei situaţii prezumtive.

Situaţia este aceasta: să presupunem că sunteţi, Doamne fereşte!, în celula condamnaţilor la moarte şi aveţi dreptul la îndeplinirea unei ultime dorinţe. Să presupunem că această dorinţă ar fi o ultimă masă, ceva, un preparat, un desert, o supă, orice. O chestie comestibilă şi care vă place teribil de mult, dincolo de logică, ceva care vă face să vă simţiţi fericiţi, recunoscători şi sătui.

Întrebarea este aceasta: ce aţi alege? Poate ceva cunoscut în ultimii ani, sau zeci de ani, de când aţi devenit adult? Poate ceva din copilărie, gătit de mama acasă? Poate ceva ce vă gătiţi singuri?

Ştiu că este greu de răspuns, dar ar fi o temă de discuţie extrem de interesantă. Eu, de pildă, ce aş răspunde? Sunt dator s-o fac, căci trebuie ca cineva să spargă gheaţa şi corect este ca acela să fie exact cel care vă „instigă”. Probabil vă aşteptaţi să-mi doresc vreun curry thailandez, picant şi aromat, sau un pui tandoori, sau vreo salată colorată, aromată şi presărată cu seminţe de susan prăjite. Toate sunt foooaaarte bune şi când mă gândesc la ele deja îmi plouă în gură. Totuşi nu acestea ar fi răspunsul.

Răspunsul meu, cel mai sincer, adică „pe bune” rău de tot, ar fi plăcintă cu mere, aşa cum o făcea mama.

Aş mesteca-o şi aş închide ochii amintindu-mi de vremurile când eram mic, mult mai mic decât copiii mei de acum, când părinţii mei erau tineri, ceva mai tineri decât copiii mei de acum, când eram lipsit de griji şi atât de fericit încât nici nu ştiam că voi rememora acele momente peste zeci de ani şi voi zâmbi cu ochii umeziţi la amintirea lor.

Da, banala plăcintă cu mere, amestecată cu puţină gutuie rasă, “împănată” cu o mână de stafide şi aromată cu un strop de scorţişoară. Cred că ar fi minunată ca ultimă masă.

Citeste tot

Pe scurt despre boia

Aţi observat probabil că în destul de multe reţete din acest blog, în care boiaua este listată printre ingrediente, am făcut recomandarea “folosiţi boia de calitate bună”. Am avut, bineînţeles motivele mele, căci cel mai adesea, boiaua cere se găseşte prin supermarket nu are deloc aromă, culoarea este lipsită de intensitate, iar gustul este iute, dar cam dubios, fără adâncime şi rotunjime. Vorba unui prieten, bucătar profesionist, boiaua din magazinele noastre seamănă mai mult cu praful de cărămidă decât cu un aliment de la care aşteptăm culoare, aromă şi gust.
(more…)

Citeste tot

Lisabona la rece

V-am promis că voi reveni asupra scurtei (din păcate) călătorii la Lisabona, după ce amintirile vor fi apucat să se sedimenteze puţin. Am revăzut fotografiile şi mi-am recitit telegraficele descrieri de la faţa locului, ca să reintru în atmosferă. Pot să vă pun că, după această trecere în revistă mi s-a făcut dor de capitala lusitană.
(more…)

Citeste tot