Imi plac experimentele si adaptarile, atata timp cat duc la retete gustoase si interesante. Reteta de fata poate fi acuzata cu nu prea tine cont de colesterolul nostru, dar, la naiba!, avem o singura viata, pana la urma. O putem gati macar o data, de dragul schimbarii si al curiozitatii. Reteta este satioasa si hranitoare, si, cel mai important, foarte buna la gust. Combinatia de bacon cu chimen si boia da preparatului o aroma afumata si picanta.
(more…)
Baharat – de la libanezi la tunisieni
Deunăzi, o colegă de serviciu m-a întrebat dacă bucătăria libaneză este iute. Ştim cu toţii, cel puţin cei care am mai mâncat pe la câte un restaurant libanez (căci sunt destul de multe în Bucureşti şi în restul ţătii), că mâncarea lor nu este iute, nici picantă şi nici prea condimentaă. Este destul de aromată şi a naibii de gustoasă, cel puţin după gustul meu.
(more…)
Omleta cu orez
Va prezint o mica inovatie, preparata chiar in ultima zi cand am putut gati, caci, daca nu v-am spus deja, va anunt acum ca sunt in renovare si ca ma enerveaza teribil ca nu pot gati. Revenind la omleta de fata, este mai neobisnuita pentru bucataria romaneasca, dar are multe calitati: este gustoasa, foarte hranitoare si satioasa, fiind in acelasi timp si echilibrata din punct de vedere nutritional. Se poate servi fie ca un pranz usor, fie ca un antreu consistent.
(more…)
Doua carti “Gordon Bleu”!
Cordon Bleu … Gordon Bleu…
Probabil multi ati citit prin meniurile restaurantelor noastre denumirea “Gordon Bleu” asociata carnii de pui, sau vitel. Este una dintre confuziile des intalnite, cei care intocmesc meniurile “schimonosind” de fapt celebrul “Le Cordon Bleu”, devenit marca a excelentei in gastronomie.
Aceasta confuzie imi da insa prilejul de a face un joc de cuvinte, caci in povestea de mai jos, “Gordon Bleu” este un apelativ al naibii de potrivit!
Sotia mea mi-a facut cadou, acum vreo luna, cateva carti pe care le-a comandat de pe Internet. Doua dintre ele sunt scrise de un personaj extrem de cunoscut in domeniul culinar: Gordon Ramsay.
Cele doua carti se numesc “Humble Pie” si “Playing with fire”.
In prima, autorul isi povesteste copilaria, viata de familie, perioada in care a jucat fotbal si inceputurile carierei sale ca bucatar si patron de restaurant; cea de-a doua carte este exclusiv despre felul in care isi conduce afacerile, cum isi recruteaza echipa, cum organizeaza restaurantele si altele asemenea.
Cartile mi-au placut enorm (ar merita fiecare cate un “Cordon Bleu” pentru literatura gastronomica, sau, ca sa glumim, un “Gordon Bleu”, dupa numele autorului) si mi-au dezvaluit un personaj extrem de complex si de interesant.
Gordon este o persoana de o ambitie fenomenala, cu o putere de munca iesita din comun, cu o pasiune si mai si, pe scurt: un fanatic si un perfectionist al restauratiei.
Isi doreste nu doar sa fie cel mai bun in domeniul sau, ci si sa-si depaseasca in mod strivitor toti oponentii. Dupa cum recunoaste si el, acest lucru nu-i iese intotdeauna, dar macar incearca! Aceasta atitudine a sa ma electrizeaza, ma face si pe mine sa-mi doresc sa fac mai mult si sa fiu mai bun.
Am reusit acum sa fac mai clar diferenta intre Jamie Oliver si Gordon Ramsay, cei doi mari idoli britanici ai publicului. Jamie gateste mai casnic, mai simplu si mai rustic, este dezinvolt, dar si destul de dezordonat si de nonconformist, nu gateste prea curat si uneori calca reguli elementare, atat de igiena cat si de tehnologie.
Gordon este mult mai profesional, impecabil in tot ceea ce face, sever pana la duritate, obsedat, inversunat.
Jamie gateste mancare in special mediteraneana, uneori foarte italieneasca. Gordon se duce mai mult spre “haute cuisine”-ul bucatariei franceze. Sunt rivali in ce priveste vanzarile de carte (se pare ca Jamie vinde mai mult) si in rating-ul show-urilor de televiziune (domeniu in care conduce Gordon).
Rivalitatea ca manageri de restaurant nu exista practic, caci Gordon conduce detasat, restaurantele lui adunand vreo 12 stele Michelin, adica enorm!, lucru care il plaseaza pe locul trei in lume dupa Joel Rebuchon si Alain Ducasse.
Totusi, cei doi barbati, englezul Jamie si scotianul Gordon, au trei lucruri in comun: pasiunea extraordinara pentru gastronomie, placerea de a gati si puterea de a transmite acest lucru cititorilor si privitorilor. Ii admir enorm pe amandoi si fiecare in felul sau este un exemplu pentru mine.
Cartile lui Gordon sunt bine scrise si dezvaluie multe aspecte inedite din viata sa, ca si mici secrete din meserie; cei care va impacati bine cu limba engleza merita sa va aruncati ochii pe ele.
Se pot comanda pe www.bookdepository.com, un site extrem de interesant unde puteti gasi enorm de multe carti din domeniul culinar.
Curry vietnamez de pui cu cartofi
Va spuneam in reteta postata anterior ca bucataria sud-est asiatica imi este cel mai aproape de inima. De aceea, m-a interesat modul in care a fost influentata de marile puteri gastronomice ale continentului asiatic: bucatariile Indiei si Chinei.
(more…)
Sambal kecap – un prieten al papilelor gustative
În acest articol voi reveni puţin asupra bucătăriei indoneziene şi vă voi prezenta pe scurt un alt „sambal”. După cum povesteam într-un articol mai vechi, „sambal” este un condiment popular în sudul Indiei, în Indonezia, Malaezia, Singapore, Filipine, Sri Lanka, dar şi în Surinam şi Olanda, datorită influenţei pe care bucătăria indoneziană o exercită asupra celei olandeze (care la rândul său a influenţat-o pe cea din Surinam – ţară situată în nord-estul Americii de Sud -, fostă colonie olandeză, prin transplantarea multor muncitori indonezieni pe plantaţiile de trestie de zahăr). Există multe variante de sambal, cel pe care l-am tratat anterior fiind „sambal oelek”.
(more…)
Pui cu usturoi si miere
Pui cu usturoi si miere – reteta vietnameza
Dupa atatea retete gatite de Pasti, gatite “europeneste”, mie mi s-a cam facut dor de ceva asiatic. Vreau sa va prezint o reteta vietnameza, extrem de simpla si surprinzator de gustoasa si de aromata.
Bucataria tarilor din sud-estul Asiei mi se pare din ce in ce mai interesanta si mai sanatoasa, incantator de aromata si rafinat de simpla.
Hidratarea pe înţelesul tuturor
Am stat mult pe gânduri încercând să găsesc cea mai potrivită denumire pentru această operaţie care este întâlnită în reţete sub diverse denumiri, cel mai adesea “înmuiere” şi “rehidratare”. Ambele sunt destul de corecte, dar impresia mea este că nu descriu procedeul cu acurateţe.
(more…)
Creveti provensali
Va era dor de creveti? Mie da, mai ales dupa atata pui si porc, substitutele mele de miel. Am ales o reteta interesanta, parte a unei bucatarii exceptionale, cea provensala.
Provence este o provincie situata in sudul Frantei, renumita pentru bucataria sa cu puternice accente mediteraneene. Este o reteta robusta, traditionala, care se prepara rapid si se dovedeste, in final, a fi satioasa si usoara in acelasi timp.
(more…)
Quatre épices – patru arome într-una singură
Spuneam la un moment dat că mix-urile de condimente sunt semnul unei bucătării complexe şi rafinate, care a avut resurse (timp, ingrediente şi profesionişti) dedicate experimentării. Existenţa acestor mix-uri mai presupune şi înclinaţi bucătăriei respective spre folosirea de condimente, spre jocul creativ al aromelor.
În traducere, quatre épices înseamnă “patru condimente” şi este un amestec folosit în special în bucătăria franceză şi în cele influenţate puternic de aceasta, mai ales cele din Orientul Mijlociu (libaneză, siriană).
(more…)
