Un mic ABC al fructelor de mare

Fructele de mare – ce trebuie sa stii despre ele

Cineva mi-a spus odată că am blogul cu cele mai multe reţete cu creveţi. Nu ştiu dacă lucrurile stau chiar aşa, dar este cert faptul că îmi plac foarte mult creveţii.

Mult mai puţin îmi plac scoicile, de orice fel, calmarii, caracatiţele şi sepiile; din păcate stridii, scoici Saint-Jacques, langustine şi homari nu prea am ocazia să mănânc. Sau, cel puțin, nu proaspete, așa cum se mănâncă „la mama lor”.

Este o imensă diferență între fructele de mare care se găsesc la noi în supermarketuri sau la distribuitorii specializați și cele care se pot găsi la Mediterană sau Atlantic, proaspete.

Chiar dacă experienţa mea culinară în fructe de mare este oarecum limitată de acest handicap, m-am gândit că ar fi utilă încă o mică discuţie despre ele, ca să subliniem caracteristicile lor şi modul în care se gătesc, discuţie în care voi completa propriile-mi lipsuri cu materiale adunate din diverse surse.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre sosul brun

Sosul brun original, cel spaniol, a fost sosul fundamental al bucătăriei franceze o lungă perioadă. Era preparat din bulion (zeamă de carne) de vită, îngroşat cu rântaş brun, iar un bucătar consuma cam două zile din viaţă ca să obţină acest sos atât de necesar preparării altor zeci de sosuri brune.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe urmele sării – partea 1

Este incredibil cât de important poate fi un lucru simplu şi banal, ca sarea, şi ce influenţă covârşitoare a avut asupra dezvoltării societăţii omeneşti. O folosim zilnic şi ne-am obişnuit atât de mult cu ea încât a alunecat în banalitate; ca apa caldă, ca pantofii, ca televizorul. Şi totuşi…
(mai mult…)

Citeste tot

Lisabona la cald – zilele 5 şi 6

Portugalia începe să-mi placă mult de tot. Marti, 23.03.2010, a fost cea mai reuşită zi de când suntem la Lisabona… şi cea mai plină.
Am plecat de dimineaţă la Sintra, cu trenul. Bineînţeles, căci trebuia să ni se întâmple ceva ieşit din comun, societatea portugheză de căi ferate era în grevă, dar chiar şi aşa, deşi redusă la 25%, activitatea lor a fost impecabilă. Punctualitate şi propmtitudine, iată două calităţi pe care nu credeam că le voi găsi în ţările latine, dar în Barcelona, Roma, Paris şi aici latinii au excelat în aceste caracterisici atât de… nemţeşti, pe care nu reuşim să le adoptăm şi în România.
(mai mult…)

Citeste tot

Salata de pui cu susan si legume

Dupa atatea posturi cu Lisabona, mi-am zis ca este timpul sa facem o pauza de gatit. Voi reveni maine cu zilele 5 si 6 ale sejurului la Lisabona.

Va propun o reteta simpla, rapida si extrem de gustoasa. Cheia retetei este combinatia de sos de stridii, vin de orez si ulei de susan, in care se marineaza carnea. Gustul este deosebit, complex si “rotund”, iar aroma de susan il completeaza de minune. Este o salata destul de satioasa, pe care o puteti servi ca antreu, dar si ca un fel principal usor.
(mai mult…)

Citeste tot

Lisabona la cald – ziua 4

Aşa cum îmi propusesem de ieri, la 9:30 eram deja în Mercado de Ribeiro, singura piaţă de alimente semnalată de ghiduri. Piaţa este situată destul de departe de noi şi, din păcate, nu este nici pe traseul nostru de vizitare a raşului. Am făcut, deci, un drum special până acolo. Citisem lucruri frumoase despre ea (înfiinţată în 1882, distrusă de foc şi apoi reconstruită pe la 1902, renovată în 1930, peste 10.000 mp suprafaţă etc.), lucruri care atestau tradiţie şi promiteau diversitate de mărfuri şi aflux de cumpărători, adică exact ceea ce îmi place la o piaţă a unei mari capitale.
(mai mult…)

Citeste tot