Şpaga culinară

De ieri mă obsedează o enigmă. Vreau să vă supun analizei o fotografie ce reprezintă firma unei cârciumi (sau poate restaurant, nu sunt sigur, căci am apucat doar să văd prin uşa deschisă o tejghea de bar, scaune şi, parcă, vreo 2-3 mese undeva, în spate). Îmi cer scuze pentru poză, nu este prea bine compusă, încadrată, luminată, expusă etc., dar am făcut-o în goana maşinii. Trebuie să specific faptul că nu conduceam eu şi că nu a fost depăşită viteza legală (şi nici călcată vreo altă regulă a codului rutier).
Fara spaga - local bucurestean
(more…)

Citeste tot

Marinadă pentru grătar

Cum zilele acestea multă lume trebăluieşte în jurul grătarelor, m-am gândit să vă ofer o reţetă interesantă. Veţi putea prepara o marinadă excelentă pentru carnea de pasăre, porc şi vită. Provenind din bucătăria asiatică, această marinadă foloseşte ingrediente uşor de găsit pe piaţa noastră şi dă gust şi aromă cu totul deosebite.
(more…)

Citeste tot

Somon cu sos caramel si susan

Aceasta reteta are si varianta video.

Laos este o tara fara iesire la mare, dar strabatuta de multe cursuri de apa dulce, iar pestele este un aliment de baza. Ingredientele acestei reteta ilustreaza influentele principale asupra bucatariei locale: cea chinezeasca (susanul si ceapa verde) si thailandeza (sosul de peste).
 
(more…)

Citeste tot

Tripoli din Liban

Restaurant Tripoli – specific libanez
Str. Calea Călăraşi 90

Restaurant Tripoli - Bucuresti
Mărturisesc că, la început, nu am înţeles de ce un restaurant libanez se numeşte Tripoli. Ştiam doar că Tripoli este capitala Libiei şi că fusese înfiinţat de fenicieni, strămoşii de azi ai libanezilor. Mă şi gândeam că legătura între Tripoli şi Liban este cam prea complicată pentru românul mediu şi că se putea găsi un nume mai potrivit. Recent, tot săpând pe Internet am aflat cu curprindere că Tripoli este şi numele unui important oraş libanez. Este chiar al doilea oraş ca mărime, după Beirut; dacă nu mă înşel, are chiar vreo 500.000 de locuitori. Iată, deci, că numele era cât se poate de justificat şi doar ignoranţa m-a făcut să-l pun în dubiu.
(more…)

Citeste tot

Orez cu mango

 Orez cu mango
Este unul dintre deserturile extrem de pretuite in Asia de Sud-Est, mai ales in Cambodgia si Thailanda. Se foloseste asa-numitul orez lipicios (sticky rice), care asigura consistenta si textura optima.
Nu se scutura cutia cu lapte de cocos inainte de a o deschide; se ia cu o lingura partea de smantana groasa de deasupra uleiului.
(more…)

Citeste tot

Zana cea buna din povesti – MENTA (Mentha spicata)

Menta (Mentha Spicata) 
Copil fiind, personajele mele preferate din povesti nu erau fetii-frumosi si nici la fel de frumoasele cosanzene. Nu ma atrageau nici zmeii sau balaurii cu multe capete. Ma fascinau in schimb zanele, cele bune bineinteles. Mi le inchipuiam zvelte, proaspete, frumos mirositoare, umband usor, ca o adiere racoroasa. Cand am simtit prima oara, cu adevarat, aroma de menta, mi s-a parut atat de minunata, incat am inchis ochii de placere. Simturile mi-au proiectat atunci, in bezna din spatele pleoapelor, imaginea unei zane: diafana, proaspata si parfumata. Desi au trecut multi ani de atunci, nici astazi nu ma pot stapani sa ma gandesc la menta ca la zana cea buna, din povesti.
(more…)

Citeste tot

Lamai murate in stil marocan

Lamai murate in stil marocan
Tot sapand eu printre retetele bucatariilor nord-africane, am dat peste un ingredient interesant, pe care, pana acum, nu l-am vazut vreodata. Se prepara insa usor si este, se pare, extrem de deosebit ca gust si aroma, asa ca merita, cu siguranta, incercat.
Lamaile murate sunt un ingredient comun mai ales in bucataria marocana, dar si in alte bucatarii influentate de cea araba. Marocanii folosesc aceste lamai pentru a da gust si aroma taginelor. Tagina este, deopotriva, numele unui vas cu forma caracteristica, ca si numele unui fel de mancare preparat in acest vas. Dar, despre tagine, vom vorbi alta data; sa revenim la lamaile noastre. Mancarea marocana nu ar fi ceea ce este fara acest ingredient, care, din cate stiu, nici nu poate fi substituit decat cu… el insusi.
(more…)

Citeste tot

Jeui Ha – Creveti betivi

Jeui Ha – Creveti betivi

Aceasta reteta are si varianta video.

Reteta, foarte populara in mai toate restaurantele chinezesti, isi trage numele de la generoasa cantitate de alcool folosita la gatit.

  • Bucatarie: chinezeasca
  • Grad de dificultate: usor
  • Cantitate: 3-4 portii
  • Timp de preparare: 1 ora 5 minute
  • Timp de gatit: 5 minute

Ingrediente:

  • 20 creveti cruzi (sau prefierti), circa 350-400 g in total
  • 100 ml vin de orez, sau vin alb, sec
  • 1 limeta, coaja rasa si sucul de la
  • 1 ardei iute rosu, taiat rondele
  • 30 ml brandy
  • 1/2 lingurita de sare
  • 1/2 lingurita de piper alb, macinat
  • 2 lingurite de seminte de susan
  • 2 fire de ceapa verde, tocate
  • 2 cm de radacina proaspata de ghimbir, tocata marunt
  • 1 lingura de ulei, pentru prajit
  • cateva foi de salata verde, pentru servit

Instructiuni:

Se decorticheaza crevetii, se despica in partea dorsala si se curata de vinisoarele negre si subtiri. Se spala bine si se sterg prin tamponare cu prosoape de hartie.

Se oparesc crevetii intr-un vas mare plin cu apa clocotita, timp de 30 de secunde. Se scurg si se pun deoparte. Daca crevetii sunt prefierti (de culoare roz), se omite etapa de oparire.

Se combina intr-un castron crevetii cu restul ingredientelor (mai putin coaja rasa de limeta, semintele de susan, salata verde si ardeiul iute), se acopera si se lasa sa stea la temperatura camerei circa 1 ora. Intre timp, se prajesc semintele de susan intr-o craticioara, fara ulei. Cand incep sa se rumeneasca si sa sara din tigaita, se iau de pe foc si se pun deoparte.

Se incinge uleiul intr-un wok, sau tigaie mare. Se scurg crevetii si se prajesc la foc iute, 1-2 minute, amestecand ocazional.

Atentie, amestecul in care s-au marinat crevetii contine alcool si este posibil ca uleiul incins sa sara atunci cand acestia se adauga in tigaie.

Se scot crevetii din wok cu o spumiera si se aranjeaza pe o farfurie, peste foile de salata verde.

Se presara cu seminte de susan prajite, coaja rasa de limeta si rondele de ardei iute. Se servesc fierbinti.

Daca nu gasiti pe piata pasta thailandeza rosie de curry, o puteti inlocui oarecum aproximativ cu 1 lingurita de pasta de ardei iute amestecata cu 1/4 lingurita de coaja rasa de limeta, 1/4 lingurita de seminte de chimen macinate, 1/2 lingurita de seminte de coriandru macinate, 1/4 lingurita de praf de ghimbir si 1/4 lingurita de praf de usturoi.

Citeste tot

Nucile murate – un ingredient surprinzator

Nuci murate – cum se pregatesc

Aruncand o privire pe niste retete englezesti (ce sa fac, m-a manat curiozitatea, vreau sa ma lamuresc ce este cu bucatarie britanica) preparate din vanat cu pene, am dat peste un ingredient surprinzator. Marturisesc ca nu am mai auzit pana acum de…  nuci murate.

Nici nu-mi inchipuiam ca nucile se mureaza si ca produsul acestui proces poate fi o delicatesa.

Bineinteles, este vorba despre nuci verzi murate, din varietatea Jugans regia, numite in Anglia „English Walnut”, sau „Persian Walnut”.

Denumirile acestea au origini clare daca stim cate ceva despre originile preparatului.

Primele dovezi ale folosirii nucilor murate provin din Iran si sunt vechi de… tineti-va bine… 8.000 de ani! Englezii le-au adoptat doar pe la sfarsitul secolului XVIII, dar chiar si asa sunt, se pare, primii europeni care le-au folosit si preparat.

Insusi Charles Dickens le mentioneaza in “Documentele clubului Pickwik”, carte publicata in 1836. Astazi, sunt unul dintre ingredientele surpriza folosite de o bucatarie semi-dispretuita, pe nedrept zic eu: cea englezeasca. Nucile murate sunt o delicatesa ce apare pe masa la ocazii speciale, in mancarurile preparate din vanat si din carne de vita, dar si in gustari, alaturi de celebra branza albastra Stilton.

Nucile murate se folosesc pe post de condiment, nu ca leguma si nici pe post de muraturi. Doua nuci, de exemplu, taiate feliute subtiri, sunt de ajuns pentru 4 portii de mancare. Culoarea lor neagra le face interesante si din punct de vedere vizual (amintiti-va cat de frumos arata maslinele negre alaturi de carne, sau legume).

Acum, cateva cuvinte despre cum se prepară aceste nuci: se mureaza atunci cand ating marimea maximă, dar inainte sa li se intareasca coaja. Se pare ca sfarsitul lunii iunie este perioada cea mai potrivita.

Nucile, verzi inca, sunt intepate de cateva ori si inmuiate in saramura timp de cel putin 2-3 saptamani, perioada in care se schimba ocazional saramura. Se pare ca vechii persi le tineau astfel o luna intreaga. Nucile sunt apoi scurse si lasate la uscat cateva zile.

Fluidul care le patrunde da nastere unei serii de reactii chimice care schimba culoarea nucilor din verde in negru. Mai schimba, bineinteles, si gustul si aroma. Dupa uscare, nucile sunt puse in borcane care se inchid ermetic, iar peste ele se toarna solutia de murare.

Exista de fapt doua astfel de solutii de murare. Una dintre ele este pe baza de otet, iar cealalta foloseste un agent de indulcire, cel mai adesea miere (aceasta este metoda vechilor persi). In ambele cazuri, se mai adauga si (se putea altfel?!) diverse condimente. Borcanul este inchis ermetic si, desi nucile se pot consuma chiar dupa doar cateva zile, cel mai bine este sa fie pastrate astfel cateva luni, pentru ca gustul si aromele sa se dezvolte complet.

Solutia care foloseste miere este mai problematica; este o solutie ce contine zahar si este necesar un tratament termic al ei. Se poate proceda, probabil, ca si in cazul altor conserve, fierband borcanele in bain marie, de exemplu.

Inca nu stiu cum voi proceda, dar acum, pe moment, ma gandesc sa incerc cu o solutie pe baza de otet balsamic, suc de lamaie si vin negru, la care voi adauga coriandru, piper negru, rozmarin si ardei iute… poate si un catel de usturoi. Oricum, pana in iunie mai am timp sa ma gandesc si sa ma informez.

Citeste tot