Între Occident şi Orient – scurt sejur la Istanbul (5)

Cină la “Rumeli Meyhanesi”
A cam venit timpul să vă povestesc şi despre restaurantele în care am mâncat la Istanbul. Ca de obicei, am încercat să merg pe ideea de a mânca doar preparate locale, tradiţionale, dacă este posibil.
Cam în toate călătoriile mele am mâncat şi bine şi prost. Acest lucru se întâmplă fiindcă, alergând eu după doi iepuri, adică încercând să văd şi ceea ce are de oferit un oraş în domeniul arhitecturii, istoriei, artei etc., dar şi în cel gastronomic, sunt forţat să mănânc şi în locuri nepotrivite, doar fiindcă sunt fie prea obosit, fie în criză de timp, ca să mă mai deplasez câţiva kilometri pentru a ajunge în vreun restaurant cu adevărat interesant.
Rezultatul este că cel puţin jumătate dintre mese le iau în localuri mult prea „dedicate” turiştilor pentru a oferi şi o mâncare locală de calitate.

Istanbul nu a făcut excepţie. Am mâncat prost, bine şi foarte bine, dar am ales să vă povestesc doar despre locurile unde merită să intri. Cele care m-au dezamăgit nu merită altceva decât să fie sortite uitării. Din păcate însă, fiindcă a trecut deja ceva timp de când m-am întors din Istanbul şi fiindcă nu am avut prezenţa de spirit să-mi notez pe loc ceea ce am mâncat, nu-mi mai amintesc unele dintre preparate. Fotografiile există, adică memoria hard a funcţionat, dar memoria mea personală dă rateuri.
(mai mult…)

Citeste tot

Creveti in stil asiatic

Cred sa sunt victima unui reflex pavlovian: cum da zapada, cum mi se face dor de… creveti. Sau, mai degraba, de locuri cu soare si mare, crevetii fiind doar un substitut culinar al acestor zone dupa care tanjesc in timpul uratelor ierni bucurestene.

Cum in saptamanile ce vor urma toate blogurile si site-urile culinare (si nici al meu nu va face o exceptie totala) va vor bombarda cu retete de iarna, profitati de aceasta ocazie ca sa va indepartati un pic de cele ale porcului. Ocazia este reprezentata de reteta de fata, una incropita de mine repejor, gatita in oarece stil asiatic, cu ce aveam prin bucatarie.
(mai mult…)

Citeste tot

Cum se gătesc leguminoasele uscate

Legumele uscate – cum le gătim?

Fasolea, mazărea, năutul, bobii şi lintea, cunoscute şi ca leguminoase, sunt seminţele uscate ale plantelor mature. Una dintre cele mai vechi culturi din istoria omenirii, leguminoasele uscate sunt o sursă excelentă de proteine, fibre şi carbohidraţi complecşi.

Leguminoasele sunt un aliment de bază pentru multe dintre culturile culinare ale lumii.

Legumele uscate - ce și cum facem cu ele
Există multe varietăţi de leguminoase, mai ales de fasole şi linte, universul lor fiind practic nesfârşit şi extrem de divers.

Legumele uscate sunt, in general, ingrediente ieftine, pline de nutrienţi, care oferă o bună ocazie pentru extinderea repertoriului unui bucătar.
(mai mult…)

Citeste tot

Mancare de casa pentru Craciun!

Stiu ca multi dintre dvs. apreciati mancarea buna si va doriti un Craciun traditional, cu bucate gustoase pe masa, dar sunteti prea ocupati, prea obositi, sau nu indeajuns de indemanatici pentru a gati totul singuri.
Va pun la dispozitie timpul, talentul, munca si experienta mea si a excelentului bucatar Costel Clipescu, oferindu-va sansa de a comanda preparate culinare traditionale romanesti si specialitati pline de savoare, din ingrediente selectionate cu grija, gatite in casa si livrate acasa.

(mai mult…)

Citeste tot

Tarta Tatin

Tarta Tatin – o reteta clasica in varianta personala

Cum am mai spus, nu ma omor dupa deserturi; singurele care imi plac cu adevarat sunt cele cu fructe, asa ca nu este de mirare ca tarta Tatin este unul dintre preferatele mele. A intra usor intr-un Top 3 personal.

Reteta este una clasica, aproape toata lumea care gateste mai des a facut-o. Este posibil ca varianta mea personala sa va placa, mai ales ca am avut ocazia s-o testez de multe ori, cu succes, la evenimentele pe care le-am sustinut.

Acest desert are si o istorie interesanta. Se pare ca a fost creat, din greseala, de doua surori, Stéphanie si Caroline Tatin, la hotelul Tatin din Lamotte-Beuvron.

Se spune ca cele doua surori ar fi vrut sa prepare o simpla placinta cu mere, dar ar fi lasat prea milt timp merele si zaharul in untul incins.

In fine, puteti gasi intreaga poveste aici, nu are rost s-o repet si eu.

  • Bucatarie: franceza
  • Dificultate: usor
  • Cantitate: 8 portii
  • Timp de preparare: 20 minute
  • Timp de gatit: 45 minute

Ingrediente pentru Tarta Tatin

  • 4 mere marisoare
  • 8 linguri de zahar
  • 1/3 pachet de unt 82% grasime
  • 1 foaie de aluat fraged, potrivita ca dimensiune pentru vasul in care lucrati
  • 100 g stafide
  • 60 ml coniac (sau brandy)
  • 1/2 lingurita de scortisoara
  • 1/2 lingurita de coaja rasa de lamaie
  • firisoare de coaja de lamaie, pentru ornat
  • frunze proaspete de menta, pentru ornat
  • frisca, pentru servit

Mod de preparare tarta

Se pun stafidele la inmuiat in coniac si se acopera cu folie de plastic. Se incinge cuptorul la 200 °C. Foaia de aluat se tine deocam data in frigider.

Se curata merele de coaja si li se scot cotoarele (eu am o ustensila speciala pentru asa ceva, un fel de cilindru cu capatul inferior zimtat, care strapunge marul, de la codita la fund, trecand prin cotor, cu curatand totul in cale), dupa care se taie in sferturi.

Se incinge o cratita foarte putin inalta sau o tava rotunda, potrivita ca dimensiune, la foc mic. Se adauga untul si se lasa sa se topeasca.

In momentul in care incepe sa sfaraie, se adauga zaharul, presarandu-l uniform pe intreaga suprafata a tavii. Se lasa sa se caramelizeze zaharul pana ce capata o culoare aurie; in acest timp se scutura tava de cateva ori, pentru a uniformiza caramelizarea.

Se adauga feliile de mar, asezandu-le pe partea convexa, in cerc, de-a lungul perimetrului tavii. Se umple apoi centrul tavii asezand sferturile astfel ca sa acopere cat mai bine suprafata. Se gatesc merele 5-7 minute, pana ce se fac moi si se caramelizeaza.

Nu este nevoie sa se intoarca; daca sunteti sigur ca nu se sfarama si daca vreti sa obtineti o culoare bruna mai pregnanta (cum a fost cazul meu), le si puteti intoarce. Indiferent ce faceti, la sfarsitul gatitului sferturile de mar trebuie sa fie asezate pe partea convexa.

Se ia tava de pe foc si se lasa sa se raceasca putin. Se scurg stafidele de coniac si se presara, cat mai uniform, peste mere. Se procedeaza la fel cu scortisoara si cu coaja rasa de lamaie.

Se intinde foaia de aluat peste mere, presand la margini, astfel ca sa acopere bine si cat mai fix merele. Se practica in foaia de aluat cateva taieturi mici, ca aburul sa aiba o cale de iesire, fara a ripe aluatul.

Se introduce tava in cuptor si se lasa la copt 25-35 de minute, pana ce aluatul este copt si a capatat o culoare frumoasa, aurie.

Se scoate tava din cuptor, se asaza peste ea un platou termorezistent si se rastoarna cu grija. Se asaza platoul pe masa si se bate yusor fundul tavii, ca tarta sa se desprinda mai lesne. Se ridica tava. Daca unele bucati de mar au ramas lipite de fundul tavii, se dezlipesc cu grija si se asaza pe tarta, la locurile lor. Se lasa tarta sa se raceasca pana ce ajunge la temperatura camerei.

Se serveste fie ca atare, la temperatura camerei sau rece, fie cu frisca.

Nota:
Eu am ales sa lucrez cu mere Granny Smith, caci au o textura ferma si un gust acrisor care imi plac deopotriva. Am incercat si mere din soiurile Ionatan si Golden Delicious. Bune, nimic de zis, dar parca Granny Smith sunt mai pe gustul meu.

Nu va zgarciti sa cumparati unt cu 60% grasime, mai ieftin, dar plin de apa.

Eu am lucrat cu un set de vase (tava si platou) special pentru tarta Tatin, de la Emile Henry. Scump, dar merita.

Citeste tot

Jeleu de castravete cu branzeturi

Sunt convins ca unii ar numi acest preparat “mousse de castravete”, dar consistenta sa, desi usoara si delicata, se aseamana mai mult cu cea a unui jeleu.
Reteta este simpla si cu putina manopera, iar rezultatul final nu este doar gustos, ci, in acelasi timp, surprinzator si decorativ. Nu cred ca ma hazardez spunand ca ar putea fi o gustare potrivita pentru masa de Revelion.

(mai mult…)

Citeste tot