Ştiti deja ca sunt fascinat de combinatiile de condimente folosite în bucatariile din întreaga lume, iar pentru indieni si sud-est asiatici am o stima imensa, caci exceleaza în acest domeniu. Astazi va propun o scurta discutie despre pasta de condimente “vindaloo”.
Am mai atins acest subiect atunci cand am preparat un pui vindaloo. Reiau discutia ca sa va propun o varianta noua de pasta de condimente, mai complexa si, cred eu, mai aromata si mai gustoasa.
Vindaloo (vindalu, vindalho sau vindallo) este un cuvant provenit din limba konkani si denumeste un preparat originar din Goa, fosta colonie portugheza, acum cel mai mic stat indian, aflat în vestul tarii. Termenul provine din limba portugheza, de la un preparat numit “carne de vinho d’alhos”, gatit de obicei cu carne de porc, vin si usturoi. În Goa, fosta colonie portugheza, preparatul se gatea de obicei la ocazii speciale, cu carne de porc marinata în vin rosu, sau otet de vin rosu, ardei iute si usturoi. În timp preparatul a evoluat, bucataria locala transformandu-l într-un curry, prin adaus de diverse condimente locale.
S-au dezvoltat si variante cu carne de miel si de pui, uneori si cu adaus de cartofi, desi reteta traditionala nu continea acest ingredient. Exista pareri ca adaugarea de cartofi s-a facut din cauza confuziei dintre termenul “aloo”, care înseamna “cartof” în limba hindi, si sufixul “aloo” din denumirea “vindaloo”. Altii sunt de parere ca adausul de cartofi se datoreaza unor motive economice. Cartofii au început sa fie adaugati în vindaloo-ul preparat cu carne de miel, care este de circa trei ori mai scumpa decat cea de pui, adausul de cartofi facand preparatul mai satios si permitand folosirea unei cantitati mai mici de carne. Legenda spune ca un bucatar a adaugat cartofi într-un astfel de curry ca sa echilibreze greseala de a fi adaugat prea multa sare în sos, într-o încercare de a mai “dilua” gustul sarat. Manevra dand rezultate bune, a devenit o traditie de a adauga cartofi în curry-urile preparate cu carne de miel si chiar de capra, mai ales în statele Orissa si West Bengal.
Din Goa preparatul s-a raspandit în aproape toata India si a fost popularizat în restul lumii prin intermendiul restaurantelor indiene. Vindaloo este unui dintre cele mai iuti preparate din meniurile restaurantelor indiene si nu trebuie confundat cu “tindaloo”, care este un preparat cu totul deosebit, provenit din Bangladesh.
Bucatarie: indiana
Dificultate: usor
Cantitate: circa 400 g
Timp de preparare: 10 minute
Timp de gatit: 10 minute plus racire
Ingrediente:
1 lingura de boia dulce
1 ardei iute rosu, tocat
2 catei de usturoi, tocati
4 linguri de seminte de chimion
2 linguri de boabe de coriandru
2 linguri de curcuma
1 lingura de boabe de piper negru
2 lingurite de boabe de schinduf
2 linguri de sare
2 linguri de seminte de mustar
2 cm bucata de ghimbir proaspat, dat prin razatoare
1 lingurita de praf de scortisoara
1 lingurita de nucsoara, proaspat rasa
2 linguri de zahar brun
3/4 cana otet alb
1/2 cana ulei de arahide
Instructiuni:
Se incinge o tigaie pe flacara medie. Se adauga semintele de chimion, schinduf si mustar si boabele de coriandru si de piper. Se prajesc condimentele uscat, fara ulei, timp de 30 de secunde, pana ce incep sa miroasa. Se ia tigaita de pe foc si se lasa condimentele sa se raceasca putin, circa 2-3 minute.
Se transfera intr-o piua, se adauga sarea, zaharul, 1 lingura de otet, ardeiul iute, usturoiul si ghimbirul si se piseaza pana ce se obtine o pasta groasa si omogena. Se combina pasta cu scortisoara, nucsoara, boia si curcuma si se amesteca bine.
Se adauga otetul treptat si se amesteca permanent, pana ce se obtin o pasta omogena si relativ subtire.
Se incinge uleiul intr-o cratita, la foc mediu. Se adauga pasta de condimente si se face flacara mica. Se amesteca permanent, energic, pentru ca pasta sa nu se lipeasca de fundul vasului si sa se arda. Se continua amestecarea 8-10 minute, pana ce condimentele incep sa iroasa puternic si, la marginile cratitei, se formeaza un inel de ulei. Se ia cratita de pe foc si se lasa sa se raceasca.
Dupa ce s-a racit complet, pasta se scoate din cratita si se transfera intr-un borcan curat, care se inchide ermetic. Rezista foarte mult in frigider, mai ales daca aveti grija sa aiba la suprafata un strat subtire de ulei.
Sfaturi:
Schinduf, curcuma si chimion se gasesc în macelariiole arabesti si la Ki-Life, în piata Amzei, Bucuresti. La nevoie, puteti înlocui chimionul cu chimen.
Aceasta pasta va va usura foarte mult munca. O veti avea gata preparata si veti putea gati cu ea de cateva ori, fara sa va mai bateti capul de fiecare data cu procurarea ingredientelor, masurarea si utilizarea lor separata. Socotiti cam 1/2 lingura de amestec la o portie, sau daca sunteti curajosi, sau va place mult gustul picant, puteti încerca cu 1 lingura întreaga, sau chiar mai mult.
Astept sã treacã sezonul si atunci am mai mult timp liber,am sã incerc varianta indianã.Õ parte din condiumente incã nu le am 🙂
@Ramona: Ma bucur ca esti curioasa si ca incepi sa pui din ce in ce mai multa pasiune. 🙂 Iti urez multa bafta si sper sa placa si sotului tau.
Vinha de alho, o gãsesc in toate magazinele se foloseste mult la marinarea cãrni, cand am timp fac si acasã dar cumpãr gata fãcutã.
Reteta prezentatã este mult mai aromatã, e diferitã de ceea ce am.
@Ramona: Pai este varianta indiana a lui “vinho d’ alho”, contine mai multe condimente decat varianta portugheza. O sa incerc si eu sa prepar varianta portugheza, cred ca este interesant de facut comparatie intre cele doua.
am toate ingredientele (mai putin uleiul de arahide dar o sa folosesc alt ulei) asa ca o sa fac si eu un borcan . mi se pare putin un singur ardei iute si o sa pun doi .
eu tocmai am facut 3 borcane de sambal belacan , o sa-mi ajunga o eternitate … hehehe … e foarte iute
as mai avea multe de spus la articolul despre vindaloo dar n-o sa-ti placa asa ca-mi tin gura .
oricum , cred ca ar merita mult mai mult o discutie decat fundurile de tocat (orice bucata de orice fel pe care tai orice ingredient . nu e chirurgie pe creier si nu prea e loc de subtilitati . a , da , si trebuie spalata .. si razuita … de 2 ori pe luna sau o data la 2 luni ? hmmm , grea intrebare … vreau sa spun doar ca sunt atat de multe subiecte mult mai interesante , ca de exemplu vindaloo . ce bine ar fi sa apara comentariile celor 101 interesati de mancarea indiana din sondaj)
@cristi-j: Nu-i impiedica nimeni pe cei 101 interesati de mancarea indiana sa-si spuna parerile. Sunt bineveniti, si ei stiu asta! Eu sunt doar o parte a discutiei, cititorii trebuie sa asigure restul.
Ca sa lamurim unele lucruri: acest blog este gratuit, si este blogul meu, iar tu nu esti singurul cititor al lui. In plus eu postez ceea ce cred eu ca este interesant si la nivelul la care ma duce capul. Cei care sunt deasupra acestui nivel, si sper ca sunt destui, pot urmari alte bloguri, mai elevate.
Am luat nota ca nu te-a interesat articolul despre funduri de tocat si este dreptul tau sa ai orice parere. Altii l-au gasit interesant, dovada fiind multimea de comentarii. De notat ca au comentat nu doar “godspodine”, cum imi numea cititorii cu ceva timp in urma un arogant, ci si persoane care au bloguri culinare bune, ca si unii profesionisti. Nu aveai decat sa ignori fundurile de tocat, nu sa-mi ceri socoteala de ce nu public doar articole care sa te intereseze pe tine. Fiind un blog gratuit nu am nicio obligatie fata de nimeni.
Revenind la topic, adica la pasta Vindaloo, ma pot trezi oricand ca cineva ma intreaba de ce public chestia asta care pe el/ea nu il/o intereseaza nici cat negru sub unghie. Tu, ca si oricine altcineva, esti absolut liber sa ma “superi” cu orice comentarii de bun simt si care au ca scop completarea sau corectarea articolului, sau o confruntare de idei care sa fie interesanta, nostima si sa ofere informatii. Nu accept insa sa mi se ceara socoteala de ce public ceea ce public si nici sa mi se impuna subiecte. Pot fi rugat sa le abordez, iar eu pot sa accept sau sa refuz sa indeplinesc acea rugaminte.
Nici eu nu vreau sa spun mai mult, tot ca sa nu te supar. Tin la tine, la fidelitatea ta de cititor, la parerile tale, la prietenia pe care mi-ai aratat-o pana acum; iti admir si deschiderea si cunostintele. Te respect si tocmai de aceea eu nu ti-as impune niciodata ce sa scrii pe blogul tau.
Pasta este usor de preparat, dar tot as prefera s-o folosesc gata cumparata. Pana gasesc ingredientele imi ia jumatate de zi. Oricum, astept si reteta. Poate un porc Vindaloo?
@mircea: Poate un porc Vindaloo, de ce nu? In ce priveste pasta, eu te inteleg. Dar daca esti pasionat de bucatarie ingredientele listate de mine nu trebuie sa-ti lipseasca. Le cumperi cand dai peste ele si le folosesti 2-3 luni dupa aceea. Asta ca sa nu pierzi o zi umbland dupa ele atunci cand gasesti o retea interesanta. Eu dau cate o raita la 2 luni odata, cumpar ce-mi lipseste, chiar daca nu am ce face cu ele imediat, si asa reusesc sa fiu aprovizionat permanent. 🙂
Interesant. Ar trebui insa sa vii si cu o reteta in care folosesti pasta asta. Cam banuiesc cum se face, dar nu strica un exemplu in plus.
@toni: Vin si cu reteta… toate la timpul lor. Nu vreau sa dau prea mult material deodata; si asa am fost certat de cateva ori pentru asta, mai ales in legatura cu articolul despre pastele thailandeze de curry. 🙁 In ultimul timp m-am invatat minte. Lumea este ocupata, nu are chef de prea multe informatii despre acelasi subiect.
Vad ca prima varianta de pasta de la puiul Vindaloo este destul de diferita de cea de acum. Variantele aceleiasi paste pot varia atat de mult?
@simina: Variantele sunt intr-adevar diferite, dar nu atat de mult. Au o gramada de ingrediente comune, chiar daca nu in aceleasi cantitati. Ce pot sa-ti spun apropo de aceste variante este ca ambele sunt preluate de la sursa, contributia mea la retete este nula. Pana la urma, se pare ca la pasta vindaloo atata timp cat baza gustului si aromei este data de usturoi si vin (sau otet), in rest poti folosi cam orice condimente vrei, functie de ce iti place tie.
Ca remarca personala, bucatareala nu este o stiinta exacta decat in ce priveste tehnologia (mod de a gati, ordinea ingredientelor, timpi, temperaturi etc.). Alaturarea ingredientelor este lasata la latitudinea bucatarului. In definitiv, fiecaruia trebuie sa-i placa ceea ce isi gateste, asa ca este un lucru normal. 🙂
Ca mai toate pastele de condimente indiene si asta are o gramada de ingrediente, dar se prepara foarte simplu si rapid. Am incercat pasta ta 7 arome romanesti si nu am regretat. O pot incerca la fel de bine si pe aceasta. Oarecum in afara topicului, am o intrebare: te-ai gandit sa gatesti si pasta ta de condimente? Nu este posibil sa reziste mai mult daca este gatita?
@memphis: Intrebarea ta este foarte buna… cel putin daca am inteles-o eu bine. Daca te gandesti sa gatesc pasta inainte de a o folosi si s-o depozitez dupa ce a fost tratata termic, raspunsul meu este ca am facut asta deja si ca o tin in frigider, acoperita cu putin ulei, ca sa vad cat rezista. Sunt destul de inaintat si cu experimentele referitoare la alte variante de paste de condimente. Nimic surprinzator ca ingrediente, toate de pe piata noastra si, toate intrate deja in bucataria romaneasca, dar rezultatele par foarte bune. Voi reveni, bineinteles, cand voi srange toate datele necesare. 🙂