Este posibil ca bucătarii chinezi să nu fi fost cei care au inventat pastele – Marco Polo cunoştea pastele înainte de a pleca în Orient – dar, în mod sigur, au răspândit în Orientul Îndepărtat obiceiul sănătos al consumului de paste. Pastele umplute sunt şi ele prezente, cu pacheţelele de primăvată şi micile cornuleţe, numite wonton, care ascund porţii de umpluturi suculente.

Tăiţei la micul dejun
Tăiţei este numele dat fâşiilor plate de paste (italieneşti şi de alte tipuri), dar se aplică şi la unele varietăţi rotunde. În Orient, tăiţeii se prepară din cereala de bază a regiunii; de exemplu, sunt tăiţei de orez sau hrişcă, şi chiar tăiţei preparaţi din fasole mung, sau soia, şi legume. Învelişul cornuleţelor este şi el un tip de aluat pentru paste.
Tăiţeii nu sunt neapărat destinaţi meselor principale. În Japonia, de exemplu, micile restaurante, baruri şi standuri locale, în oraşe şi sate, servesc o mare varietate de mâncăruri hrănitoare cu tăiţei, fierbinţi şi reci, vegetariene şi non-vegetariene, începând cu micul dejun şi terminând cu cina. Un entuziasm similar pentru tăiţei există şi în Malaezia, Thailanda, Indonezia, Vietnam, Coreea şi Filipine, unde mesele tradiţionale cuprind tăiţeii ca aliment cu amidon de bază, parte a unei diete bogate în vegetale şi fructe.

Îmbucături sănătoase
Tăiţeii orientali sunt, îmbucătură cu îmbucătură, la fel de hrănitori ca alte tipuri de paste, cu calităţi specifice cerealelor din care sunt făcuţi.
Mulţi tăiţei fără grâu nu conţin gluten, ceea ce îi transformă într-un aliment cu amidon potrivit celor cu intoleranţă la grâu, sau gluten, găsit de asemenea şi în orz şi secară.
Nu uitaţi, tăiţeii crocanţi, populari în restaurantele fast-food şi take-away, absorb în timpul prăjirii mult ulei, sau grăsimi animale, aşa că bucuraţi-vă de ei doar din când în cînd, nu zilnic.

Un abecedar al tăiţeilor orientali
Tăiţeii de celofan, numiţi şi transparenţi, sau de fasole mung, sunt preparaţi din boabe măcinate de fasole mung. Aceşti tăiţei fini, de culoare albă, se vând uscaţi, în legături. Înainte de a fi adăugaţi în supe, sau alte mâncăruri, sunt înmuiaţi în apă, sau bulion, lucru care îi face alunecoşi şi transparenţi.

Tăiţeii de orez sunt preparaţi, în China, dintr-un amestec de făină de orez, amidon de grâu şi apă. Sunt foarte fini, uneori numiţi vermicelli de orez, şi sunt adesea rupţi ca să fie folosiţi în supe, sau prăjiţi, ceea ce îi face să se umfle. Beţişoarele de orez sunt tăiţei plaţi, uneori doar de lungimea unui beţişor pentru mâncat. Somen sunt tăiţei de orez fini, japonezi, folosiţi mai ales în supe.

Tăiţeii Soba, de culoare brună, sunt cei mai cunoscuţi tăiţei japonezi. Preparaţi din făină de hrişcă, sunt foarte săţioşi – ca pastele integrale – şi sunt serviţi adesea alături de un dip.

Pacheţelele de primăvară, sau rulourile cu ou, sunt preparate din foi opace, subţiri ca hârtia. Cele chinezeşti sunt făcute din făină de grâu; versiunea vietnameză este pe bază de făină de orez. Foile de pacheţele de primăvară, ca şi hârtia de orez, pot fi cumpărate congelate (se decongelează înainte de a fi folosite) sau se pot cumpăra pacheţele gata preparate. Încercaţi să le coaceţi la cuptor, în tăvi de copt neaderente, în loc să le prăjiţi în ulei; veţi obţine ceva cu conţinut mai mic de grăsimi.

Tăiţeii de grâu, preparaţi din făină de grâu şi îmbogăţiţi adesea cu ouă, pot fi cumpăraţi proaspeţi sau uscaţi, într-o mare varietate de grosimi, plaţi sau rotunzi. Au nevoie de foarte puţin gătit – adesea doar se înmoaie în apă. Japonezii au propria lor versiune de tăiţei de grâu, numiţi ramen.

Foile wonton, de culoare galbenă, sunt preparate din făină de grâu şi ouă. Foile, mici pătrate sau cercuri, sunt disponibile proaspete, sau uscate, şi pot fi folosite la prepararea de wontons şi alte cornuleţe, ca dim sum, sau semilune (gyoza). Odată umplute, cornuleţele pot fi prăjite, fierte sau gătite în aburi (o variantă fără grăsimi), sau folosiţi în supe. Umpluturile tradiţionale pentru wonton includ carne de porc, creveţi şi ciuperci.

Cumpărarea şi depozitarea tăiţeilor orientali
Tăiţeii proaspeţi pot fi păstraţi în ambalejul nedesfăcut, în frigider, maxim 3 zile. Mai pot fi, de asemenea, congelaţi şi ambalaţi, când sunt tari, în cutii sau pungi care să permită gătirea de cantităţi mici. Căutaţi data expirării de pe ambalaj înainte de a-i cumpăra.
Tăiţeii uscaţi pot fi depozitaţi ca şi celelalte tipuri de paste uscate. Odată deschis ambalajul, păstraţi-i în conzainere bine închise. Verificaţi data de expirare înainte de a-i cumpăra.

Prepararea şi gătitul
Cei mai mulţi tăiţei orientali sunt fie înmuiaţi, fie fierţi în apă clocotită înainte de a fi adăugaţi la supe, tocane sau preparate stir-fry. Se pot servi şi cu sos, ca pastele italieneşti, sau ca garnitură. Un stir-fry cu tăiţei, alături de multe legume proaspete şi de o cantitate moderată de carne slabă, peşte, fructe de mare, tofu sau fasole, formează o masă foarte bine echilibrată.