Păstrarea şi conservarea ierburilor aromate (1)

Ierburile aromate se numără printre ingredientele mele preferate. Ele si fructele de mare sunt principalele motive pentru care mă simt atras de bucătăria mediteraneană. Nu pun la socoteală doar faptul că numai câteva frunze, proaspete sau uscate, pot da viaţă unui preparat, fie el chiar unul „plicticos”, dar şi calităţile lor medicinale greu pot fi egalate chiar şi de medicamentele cele mai scumpe.

Din păcate, costă inexplicabil de mult atunci când le cumperi din supermarket, aşa că cea mai bună soluţie este, pentru cine poate s-o facă, să şi le cultive singur. Nu este chiar atât de uşor, sau cel puţin nu mi-a fost mie uşor. Ani de-a rândul plantele mi-au murit, până anul acesta, când am ajuns să am cimbru de două feluri, roiniţă, mentă, salvie, rozmarin şi nu mai puţin de 5 ghivece cu busuioc. Dacă mă întrebaţi de ce am reuşit anul acesta, ei bine… habar n-am. Am făcut exact ceea ce făceam înainte şi, cu toate acestea, rezultatul a fost diferit. Am contrazis, de fapt, una dintre definiţiile nebuniei. Se spune că eşti nebun atunci când faci exact acelaşi lucru, dar te aştepţi la rezultat diferit. Uite că mie mi-a ieşit.
Bun, deci am ghivece cu ierburi aromate. Mai rămâne însă o problemă de depăşit: sunt plante sezoniere şi fie mor, fie nu produc frunze pe durata sezonului rece. Soluţia acestei probleme? Păstrarea şi conservarea frunzelor aromate.
Păstrarea ierburilor aromate
Este important să ştim cum să păstrăm cât mai multe zile ierburile aromate cumpărate din piaţă sau supermarket, sau chiar cele culese din grădină şi care au rămas neconsumate.
Avem, deci câteva fire de ierburi aromate pe care nu le conservăm şi nici nu le folosim imediat. Urmărim să căpătăm, de fapt, de un răgaz de câteva zile, în care să beneficiem totuşi de calităţile organo-leptice ale ierburilor.
Nu toate ierburile aromate se comportă identic. Se pot deosebi, în mare, două categorii de ierburi (cele robuste, care se adaugă în mâncare de la începutul tratamentului termic, şi cele fragile, care se alătură mâncării doar în ultimele minute de gătit, sau chiar după ce a încetat tratamentul termic), dar şi în interiorul acestora există comportamente diferite. Voi încerca deci să vă redau câteva exemple practice, legate de cele mai uzitate dintre ierburile aromatice.
Mărarul, pătrunjelul şi busuiocul vor fi tratate cam ca nişte flori şi se vor păstra la temperatura camerei. Mai întâi se spală, se scutură de apă şi se şterg bine, se aleg frunzele rupte, lovite sau stricate, şi toate care se află la baza tulpinilor. Se retează cu un cuţit ascuţit circa 5-10 mm din partea inferioară a codiţelot. Se pun apoi în pahare înalte, sau borcane, cu circa 2-5 cm strat de apă, fiecare iarbă separat. Apa se schimbă în fiecare zi, înainte de a apuca să-şi schimbe culoarea.
Este important ca partea tulpinilor cufundată în apă să nu conţină frunze, căci acestea încep să putrezească repede.
Dacă este cald, ierburile listate mai sus se pot păstra şi în frigider, dar acoperite cu pungi de hârtie, ca să fie protejate de temperaturile scăzute.
Pregătite astfel, ierburile se pot păstra de la câteva zile la 1-2 săptămâni, funcţie de momentul culegerii şi de temperatura de păstrare.
Coriandrul se pregăteşte la fel, dar este o plantă care se simte bine la temperaturi mai mici. Cel mai bine este să-l păstraţi direct în frigider, eventual acoperit cu o pungă de hârtie.
Dacă aveţi de-a face cu ierburi mai robuste, ca cimbru, rozmarin, salvie, chiar şi cepşoară, trebuie să procedaţi altfel. Firele de ierburi se ambalează lejer, ca să poată respira, în folie de plastic; ca măsură de siguranţă, pentru absorbţia transpiraţiei, este bine să puneţi lângă ele şi o bucată de prosop de hârtie mototolită.
Depozitaţi plantele în compartimentele din plastic destinate legumelor şi fructelor, cele din partea inferioară a frigiderului. Atenţie, nu spălaţi ierburile decât atunci când le folosiţi la gătit; nu se depozitează ude în frigider.
Conservarea ierburilor aromate
Poate că sună complicat, dar această conservare nu este atât de dificilă pe cât ar putea părea la prima vedere. Există, de fapt, mai multe metode de a păstra micile frunze şi tulpini aromate, unele dintre ele extrem de simple, aşa că mai rămâne doar să o alegem pe cea care se potriveşte cel mai bine cu ierburile noastre şi care ne convine mai mult.
În primul rând, trebuie să alegeţi metode de conservare potrivită fiecărui tip de ierburi aromate, după caracteristicile plantei şi după modul în care doriţi să o folosiţi, şi apoi s-o puneţi în practică. Voi încerca să fiu de ajutor şi să explic, cât de amănunţit pot, care sunt metodele de conservare şi la ce plante se aplică fiecare dintre ele.
Înainte de a conserva ierburile, ele trebuiesc pregătite pentru această operaţiune. Există câţiva paşi obligatorii, indiferent de metoda de conservare pe care doriţi să o alegeţi. Iată-i:
1. Culegeţi ierburile exact înainte de a le usca, pe cât posibil chiar înainte de a înflori. Atunci conţin cea mai mare cantitate de uleiuri esenţiale şi pot oferi cele mai intense gusturi şi arome.
Folosiţi o foarfecă solidă şi ascuţită, sau un cuţit. Dacă planta poate supravieţui iernii, tăiaţi tulpinile de la bază. Alte ierburi, cele care mor iarna, pot fi scoase din pământ cu tot cu rădăcini.
2. Nu culegeţi plante cu tulpinile sau frunzele rupte, uscate sau deteriorate în vreun fel.
3. Asiguraţi-vă, de asemenea, că nu aţi „cules” din întâmplare şi ceva insecte odată cu ierburile.
4. Nu este recomandat să spălaţi ierburile înainte de a le conserva. Dacă arată ca şi cum ar trebui spălate, udaţi-le cu furtunul cu 2-3 zile înainte de a le culege, ca apa să aibă timp să se evapore. Abia apoi tăiaţi-le şi pregătiţi-le pentru uscat.
Dacă chiar este nevoie să fie spălate înainte de conservare, pulverizaţi-le fin cu apă, apoi scuturaţi-le şi ştergeţi-le frunzele cu grijă. Urmele de umiditate pot crea mucegai în timpul unora dintre procesele de conservare.
O metodă bună de uscare a ierburilor este să folosiţi centrifuga specială pentru legume. În lipsă puteţi simula o centrifugă astfel: scuturaţi bine ierburile şi apoi puneţi-le într-un prosop mare şi uscat. Strângeţi colţurile prosopului, ca să obţineţi o bocceluţă, şi rotiţi-o energic deasupra capului. Forţa centrifugă astfel creată va arunca stropii de apă în prosop, iar plantele cor fi mult mai uscate decât înainte. Nu este o metodă perfectă, dar nici de lepădat.
5. Aveţi grijă să puneţi plantele la conservat imediat după ce sunt tăiate, ca să nu piardă din uleiurile esenţiale.
6. Se pot conserva împreună mai multe tipuri de ierburi, cu condiţia să nu fie prea apropiate unele de altele, căci aroma mai puternică o va contamina pe cea mai slabă.
Uscarea
Ierburile proaspete au proprietăţi minunate şi, dacă sunt uscate cu grijă, multe dintre ele se păstrează. Uscarea este, poate, cea mai răspândită metodă de păstrare a ierburilor aromate; sunt convins că aţi întâlnit zeci de reţete care folosesc oregano, mentă sau altă plantă în stare uscată. Există mai multe metode de uscare, mai rapide sau mai lente, mai eficiente sau mai puţin eficiente, dar cred că toate îşi fac treaba destul de bine. Indiferent ce metodă de uscare veţi alege, trebuie să urmaţi câteva indicaţii simple, care vă vor ajuta să obţineţi cele mai bune rezultate.
Uscarea naturală
Acest procedeu natural este de departe cel mai potrivit pentru a păstra aroma plantelor. Chiar dacă durează foarte mult, aşteptarea merită, căci rezultatul final este deosebit.
În primul rând, nu toate ierburile aromate se pretează bine la uscare. Unele îşi cam pierd aroma odată ce sunt uscate, altele şi-o potenţează, aşa că, preponderent, trebuie uscate cel din ultima categorie. Ierburile care se pretează cel mai bine la conservarea prin uscare sunt, în principiu, cele robuste, care se adaugă în preparatele culinare la începutul perioadei de tratament termic: rozmarin, oregano, cimbru, măghiran, salvie, leuştean, pelin, tarhon, dar şi unele dintre cele mai fragile, care de obicei se adaugă la sfârşitul tratamentului termic, cum sunt pătrunjelul, roiniţa, lămâiţa (verbină) şi menta, dar chiar şi flori aromate, cum sunt cele de levănţică.
Tăiaţi toate plantele astfel ca să vă alegeţi cu tulpini cât mai lungi, căci le veţi putea atârna mai uşor.
Dacă locul în care se petrece uscarea poate fi contaminat cu praf sau fum, acoperiţi plantele lejer cu o pungă de hârtie.
Pentru a asigura o uscare uniformă, adunaţi ierburile în bucheţele mici, de maxim 8-10 tulpini fiecare; astfel asiguraţi fiecărei tulpini o bună ventilaţie. De asemenea, dacă este nevoie, îndepărtaţi frunzele de la capătul inferior al tulpinii, ca să puteţi lega tulpinile mai uşor.
Ierburile trebuie să fie lăsate la uscat, cel mai simplu atârnate de sfori sau cârlige (amintiţi-vă să le atârnaţi întotdeauna cu capul în jos), timp de mai multe zile, în general între 4-5 zile şi 2-4 săptămâni, funcţie de temperatură, de cât de cărnoase sunt frunzele etc. Se verifică ierburile din când în când, căci cele cu tulpini mai groase se vor usca mai lent.
Cea mai bună temperatură de uscare este în jur de 32 °C. Nu este bine ca ierburile să se usuce în plin soare, căci pierd cantităţi însemnate de uleiuri esenţiale.
Când frunzele sunt fragile şi pergamentoase, este semn că uscarea este completă. Dacă frunzele se dezagregă la o atingere uşoară, înseamnă că procesul de uscare a durat prea mult, iar uleiurile esenţiale s-au pierdut aproape în totalitate.
Pentru a păstra optim ierburile uscate, rupeţi cu grijă frunzele de pe tulpini, păstrându-le pe cât posibil întregi. Integritatea frunzelor vă garantează păstrarea proprietăţilor de gust şi aromă.
Prima depozitare a ierburilor uscate este bine să fie făcută în pungi de hârtie; acestea vor absorbi în câteva zile umiditatea remanentă. Depozitaţi apoi ierburile uscate în containere închise ermetic şi păstraţi-le la adăpost de lumină, căldură şi umezeală. Cele mai bune sunt containerele fabricate din sticlă închisă la culoare. Nu uitaţi să etichetaţi recipientele, indicând şi data de ambalare.
Ierburile uscate la aer îşi păstrează proprietăţile circa un an de zile, dacă sunt depozitate corect.
Sfărâmaţi între degete ierburile înainte de a le adăuga în mâncare. Astfel vă asiguraţi că uleiurile esenţiale se eliberează şi că obţineţi maximul de aromă şi gust.
Dacă substituiţi în reţete ierburile proaspete cu cele uscate, amintiţi-vă că cele uscate sunt mai puternice. Ca regulă generală, 1 lingură de ierburi aromate proaspete se poate înlocui cu 1 linguriţă de ierburi uscate. Bineînţeles, dacă cele uscate sunt mai vechi şi au mai pierdut din aromă şi gust, puteţi folosi până la două linguriţe.
(va urma)
În episoadele următoare, despre:
Uscarea în cuptor
Uscarea la rece
Uscarea în cuptorul cu microunde
Uscarea în sare sau zahăr
Uscarea la uscător electric
Congelarea în cubuleţe de gheaţă
Congelarea în pungi
Congelare contra uscare
Conservarea în unturi compozite
Conservarea în sosuri de tip pesto
Conservare în uleiuri
Conservarea în oţeturi
Conservarea în miere
Conservarea în jeleuri
Bibliografie:
the-garden-site.com
tipnut.com
www.wikihow.com
www.simplyrecipes.com
www.realsimple.com
www.simplebites.net
wholenewmom.com
www.massflowergrowers.com
www.the-herb-guide.com
www.keeperofthehome.org
www.guide-to-houseplants.com
www.buzzle.com


  1. Radu Popovici spune:

    @mitinita: Coriandrul, mararul, patrunjelul, busuiocul si altele nu sunt potrivite pentru uscat, cum a spus si in articol. Pentru ele exista alte metode, mult mai potrivite cu constitutia lor fragila si cu aromele lor delicate.

  2. mitinita spune:

    Nici eu nu le spal inainte,mai ales ca e productie proprie din balcon. De uscat inca nu am incercat sa le usuc,prefer sa le congelez (de aceea astept cu nerabdare continuarea),mi se pare ca unele isi pierd aroma,cum ar fi coriandrul. Nu stiu daca aveai de gand sau nu,dar ar fi o completare placuta si alte feluri de a le conserva. De exemplu,eu pastrez busuiocul si sub forma de pesto la congelator…Da tocmai am citit lista si vad ca planuisei deja:D
    Anul acesta m-am aventurat si am pus ierburi in sare,chiar si coriandru,care si-a schimbat culoarea doar putin,dar si-a pastrat aroma.

  3. rodica paraschiv spune:

    Eu folosesc metoda congelarii pt. ierburile care nu le pot avea, iarna, la indemana. Am in ghivici rozmarin destul de mare, busuioc, salvie, oregano, 3 feluri de menta in gradina si cimbru. Pentru ca sunteti un bun cunoscator si al ierburilor, vreau sa va intreb, daca menta indiana, cea care are frunza cu verde si alb si e putin ondulata pe margine, este comestibila? Am o tufa foarte mare, intr-un ghiveci mare. Unul dintre soiul de marar, pe care-l aveti, are aroma de chimen? Si in final vreau sa spun ca mie imi plac ierburile cele congelate dar folosesc si uscate.

    • Radu Popovici spune:

      @rodica paraschiv: Nu am marar, din pacate.
      Nu cunosc menta indiana despre care vorbiti. Sunteti sigura ca nu este altceva? Daca este menta, 99% sunt sigur ca este comestibile; de altfel puteti ciuguli cateva frunzulite, ca sa va convingeti.

  4. Dorel spune:

    @ Radu Popvici :si eu sint curios .Bucataria e un loc de relaxare si gatesc de placere si cu pasiune.

    @ cristi-j :eu stau la bloc deci numai in ghivece pot creste plante.Sotia a transformat casa si biroul in adevarae sere si pt ca studiaza mult despre flori imi da toate informatiile necesare.Ghimbirul l-am plantat din curiozitate .Ii trebuie un ghiveci mare si apa multa si creste ca Fat Frumos(noi asa l-am numit) Din bulb au iesit trei tulpini care au intre 80 si 125 cm.

  5. cristi-j spune:

    @dorel : mie coriandrul imi iese de fiecare data, cu busuiocul (semintele) am mai avut probleme.
    multumesc pentru ideea cu ghimbirul, cred ca o sa incerc si eu anul viitor.
    daca dintr-o tufa de busuioc din ghiveci te mai folosesti, dintr-o planta de ghimbir in ghiveci nu poti culege cine stie ce, e vorba de placerea de a incerca, de a avea ceva crescut de tine. iti doresc sa-ti iasa bine ! daca a trecut de un metru inseamna ca a ajuns cam la inaltimea maxima, m-am uitat putin sa vad cum se creste si vad ca nu e greu daca ai conditiile necesare, eu in casa nu le am, o sa gasesc un loc in gradina alor mei in primavara viitoare.

  6. Dorel spune:

    In ghiveci cultiv si eu diferite plante. Foarte bine ii merge busuiocului si mentei. Am cite doua tipuri din fiecare. Rozmarinul se prinde mai greu dar sper ca cel pe care il am sa se dezvolte bine. Coriandrul uneori rasare alteori nu. Si folosesc acelasi tip de seminte. E adevarat ca fiecare planta are sistemul ei de ingrijire dar daca aloci 10-15 minute e suficient ca sa le poti ingriji. Am pus in ghiveci si ghimbir. Are tulpina de peste 1 m si se vede si bulbul. Acum am pus si oregano.

    • Radu Popovici spune:

      @Dorel: Ei, se vede ca incepe sa te prinda activitatea asta. Iti tin pumnii, cu ghimbirul mai ales; sunt curios ce se va intampla cu el. 🙂

  7. mariana spune:

    Eu am de 1 an deja un ghiveci cu rozmarin cumparat din Cora si s-a dezvoltat foarte frumos; imediat ce l-am cumparat am schimbat ghiveciul, iar cand folosesc la aromatizare, ciupesc doar varfurile. In ceea ce priveste tarhonul, cimbrul si busuiocul le usuc asa cum spui si tu in articol; se pastreaza foarte bine. Am incercat intr-un an sa congelez tarhon, dar nu mi-a placut rezultatul final si am renuntat.

    • Radu Popovici spune:

      @mariana: Chestia cu schimbatul ghivecelor este foarte importanta. Eu am pierdut cateva plante din cauza asta. Pana gaseam timp sa ma duc sa cumpar un ghiveci, murea planta.

  8. Ionut spune:

    Eu spal busuiocul, mararul si patrunjelul, le las sa se scurga pe un servetel de hartie si apoi le bag in congelator in pungi de plastic inchise ermetic. Sa stii ca se pastreaza la fel de proaspete pentru cateva saptamani.
    Nu am incercat pana acum sa le usuc, pentru ca e primul an de plantare, dar o sa incerc si chestia asta, thanks pentru ponturi.

    • Radu Popovici spune:

      @Ionut: Ma bucur ca subiectul starneste pasiuni, dar o sa repet: congelarea va fi in episoadele urmatoare. Deocamdata am tratat doar uscarea naturala, adica cea la aer.

      Asta este necazul cu materialele publicate in serial. Toti cei care stiu cate ceva despre subiect, se arunca si spun totul la primul episod, cel mai adesea despre lucruri care urmeaza sa fie spuse. De obicei, la episoadele 2 si 3, discutia se fasaie.

  9. Mirela Stanescu spune:

    Binevenit articolul: interesant si bine scris ca intotdeauna.
    Experientele cititorilor sunt si ele de luat in considerare. Din multimea de informatii si opinii putem face alegeri mai bune.

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela Stanescu: Corect, de aceea si vreau ca cititorii sa se implice mai mult. Avem cu totii de invatat din interventiile pertinente si documentate.

  10. Rita spune:

    Ne prinde foarte bine acest articol, mai ales celor care au curte. Parintii mei usca toate plantele, inclusiv pe cele medicinale, intr-o sita intinsa acoperita cu tifon, intr-un loc umbrit al curtii. Le rascolesc din cand in cand ca sa circule aerul. Dupa uscare le depoziteaza in saculeti din panza, in loc aerisit.
    Eu, insa, am gasit o metoda care mi se potriveste de minune. Toc plantele, apoi le las la zvantat in jur de o ora pe o farfurie. Nu le las sa se ofileasca. Apoi, le inchid in cutiute inchise ermetic si la congelator cu ele!
    Isi pastreaza extraordinar de bine atat gustul cat si culoarea.

    • Radu Popovici spune:

      @Rita: Chestia cu sita este o varianta de uscare in aer liber foarte buna.
      Varianta a doua, cea cu congelarea, va fi descrisa in episoadele viitoare.

  11. cristi-j spune:

    @iulian : si eu am pus anul asta fenicul si varza de china. varza nu s-a descurcat prea bine , dar nici nu m-am asteptat pentru ca nu m-am pregatit si n-a fost ingrijita. in schimb feniculul e o planta care creste foarte usor si poate deveni chiar usor invaziva, ma mir ca nu ti-a iesit.

  12. cristi-j spune:

    cea legata de mucegai nu prea e valabila daca urmeaza uscarea.
    eu nu am vazut niciodata centrifugi atat de mari.
    e adevarat, nu cred ca merge mereu reconstituit. mie mi-a iesit destul de bine.
    iarna din supermarket mi se pare mai bine daca se ia la ghiveci chiar daca asa cum ai spus, sunt sanse sa moara pe drum spre casa … hehehe … eu incerc sa fiu cat mai sezonier (la modul traditional) atat vara cat si iarna (vara e mai usor … hahaha)

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Eu, din pacate, m-am obisnuit ne-sezonier. De, sub-cultura hipermarketului si-a spus cuvantul. Am insa de gand sa la „aliniez” cat mai bine, in timp, la sezonalitate si chiar la terroir; din pacate asta se face greu, cu cheltuieli mari de timp si chiar de bani.

  13. Iulian spune:

    Eu am incercat sa cultiv dar…nu prea mi-a iesit. Am incercat la tara, in gradina dar si acasa in ghiveci. Nu merge[la mine]. Cateva fire de busuioc vai mama lor. Cimbrul a mers oarecum. In gradina au fost in voia…vremii, le-am udat de cate ori am avut ocazia dar cele din ghiveci nu pricep de ce nu au mers ca le-am purtat de grija cum m-am priceput mai bine. Cele din supermarket au niste preturi de-ti vine sa fugi iar la tarani, asa cum spunea cineva mai sus, nu poti gasi busuioc, rozmarin…Problema e ca si eu experimentez acelasi soi de…nebunie si tot incerc 😀 Or fi semintele de vina…? Ca am auzit si varianta cum ca „le-ar face ei ceva” incat sa nu mearga. Anul asta am pus si fenicul si varza chinezeasca pe langa busuioc, rozmarin, cimbru si cate altele dar…..

    • Radu Popovici spune:

      @Iulian: Necazul este ca fiecare planta are dichisul ei. Trebuie sa te documentezi si sa aplici ce citesti. Unele se uda la 2-3 zile, sau mai rar, functie de cum este vremea, altele se uda si mai rar, altele, dimpotriva, iubesc apa si le poti uda des. Chestia cu pamantul uscat nu tine intotdeauna, asa ca este greu sa tii minte cand le-ai udat pe fiecare, mai ales daca nu ai tragere de inima spre „ierbo-cultura”, asa cum este cazul meu.
      Nici nu stiu cum de au trait anul acesta. Pur si simplu le-am lasat afara si le-am udat pe toate la 3 zile odata, fara sa-mi bat capul cu ce vrea fiecare dintre ele. Si iata ca a mers, dar habar n-am de ce. Mister total, pentru mine. De aceea si vreau sa conserv cat mai mult anul acesta.

  14. cristi-j spune:

    cred ca aici se potriveste un comentariu care la un moment dat aparea des : „vai, ce idee minunata !” … hehehe … chiar foarte buna ideea sa faci acestui serial si cu toate ca multe lucruri se stiu (sau asa ar trebui) e mult mai bine sa fie undeva puse impreuna, sistematizate si aranjate.

    spui ca nu e recomandabil sa fie spalate inainte. eu vad doua motive pentru asta dar ambele pot fi evitate (la unele metode de conservare – nu la toate- umiditatea creaza mucegai ; in timpul spalarii se pot deteliora frunzele). de multe ori (depinde unde sunt crescute plantele) e nevoie sa fie spalate. adevarul e ca udatul cu grija inainte de recoltare e cea mai buna idee.
    nu stiu la ce centrifuga de legume te referi, daca e vorba de acele castroane cu diametrul de 20-24 cm e clar ca in ele nu intra decat frunzele deja rupte sau ramurelele mici, nu tulpini sau plante intregi. ramane partea cu centrifuga improvizata.
    eu am uscat si busuioc, planta intreaga, apoi am pastrat frunzele intregi si sigur ca pot fi zdrobite intre degete dar eu le-am si reconstituit in apa (ca frunzele uscate de limeta, de exemplu) iar rezultatul nu a fost rau, nu se compara cu frunzele proaspete dar in unele situatii e mai potrivit decat folosirea uscata.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Exact aceste doua motive sunt cele pentru care este de evitat folosirea frunzelor ude. Mai ales prima, cea legata de mucegai. Cu ani in urma am avut cateva rateuri, mai ales cu uleiurile aromatizate, pana m-am dumirit ca umezeala este de vina.
      Da, la acele centrifugi ma refer, dar cele vazute de mine erau mult mai mari, poate duble ca diametru. Prosopul-centrifuga este o idee buna si mult mai ieftina. 🙂
      Chestia cu reconstituitul in apa nu merge mereu; mie nu mi-a placut ce a iesit, frunzele erau zborsite si aratau urat, de aceea am renuntat sa mai fac asta. Prefer sa le cumpar proaspete, fie si din hipermarket. Sunt scumpe, dar judecand logic, iarna aproape ca isi merita pretul, sau ma rog, cea mai mare parte din el.

  15. Gabriela spune:

    Rateurile au tot fost cu ierburile din supermarket, insa eu rozmarin nu am gasit in piata la tarani, iar cel uscat de cumparat de la plafar… nu prea imi place gustul.
    Insa orice alte ierburi aromatice gen, tarhon, cimbru etc. cumparate de la tarani din piata le-am taiat, apoi pus la congelator ca sa le pot tine peste iarna si sa isi pastreze totusi aroma. Si am avut succes cu asta.

  16. memphis spune:

    Chiar era nevoie de acest articol. Am mai citit pe internetul romanesc citeva articolase pe aceeasi tema dar al tau promite sa fie ca de obicei unul foarte complet si competent. Sint curios care alte metode sunt descrise in episodul/episoadele urmatoare.

  17. Gabriela spune:

    Foarte tare topicul… de multe ori m-am intrebat cum se face pastrarea ierburilor aromatice, mai ales ca am dat atatea rateuri la pastrarea rozmarinului…

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela: Si eu am dat rateuri, de aceea m-am si informat. Oricum, rateuri vor mai fi daca folosesti ierburi din supermarket sau piete; acelea au o „istorie” tulbure. Am dat de ierburi care s-au ofilit total, in 20 de minute, in drum spre casa, desi in supermarket pareau foarte OK.

  18. nea'Mielu spune:

    bunica usca frunze de leustean pe ziar, si-l acoperea tot cu un ziar. ramane mai verde, zicea ea, si asa ramanea, verde.. ca avea si ceva adaos de plumb, nu stiu..

    • Radu Popovici spune:

      @nea’Mielu: Asa este, dar astfel poti usca doar cantitati mici, caci metoda necesita mult spatiu. Ziarul absorbea umiditatea si era mai la indemana decat prosoapele de hartie. Nici nu stiu, existau pe atunci?
      Ar fi obtinut rezultate la fel de bune si daca invelea tulpinile in hartie si le atarna.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.