În această ultimă parte a articolului despre adobo, va voi prezenta câteva variante de reţete de marinade adobo, atât uscate cât şi umede.

Reţete de adobo
În general amestecurile adobo, atât umede cât şi uscate, se pot cumpăra gata preparate. Totuşi, oferta din comerţ nu se compară niciodată cu un amestec preparat în casă şi folosit proaspăt, dar numai după ce aromele apucă să se combine şi să se dezvolte. În cazul amestecurilor adobo, chiar merită să fie preparate acasă, căci se fac foarte repede, iar procedura nu este deloc complicată.

Vă prezint la început, o variantă de marinadă adobo spaniolă. Cu excepţia unui singur ingredient, boiaua afumată, lista de constituenţi nu pune nicio problemă, şi nici modul de preparare.

Ingrediente:
4 căţei de usturoi, tocaţi
1 lingură de pimentón (boia afumată)
1 linguriţă de cimbru uscat
1/2 linguriţă de seminţe de chimion
1/2 linguriţă de boabe de coriandru
sare, după gust
1 lingură de pătrunjel proaspăt, tocat
2 linguri de oţet de vin roşu
2 linguri de ulei de măsline extra virgin
1/2 linguriţă de boabe de piper negru
2 foi de dafin

Instrucţiuni:
Se prăjesc uscat (fără ulei), seminţele de chimion şi boabele de piper şi de coriandru, timp de 30-40 de secunde, la foc mic-mediu. Se lasă să se răcească 2 minute, apoi se pisează fin, într-o piuă.
Se amestecă după aceea cu restul ingredientelor. Mixtura se păstrează într-un borcan care se închide ermetic, în frigider.

O variantă simplă de marinadă adobo mexicană este cea de mai jos.

Ingrediente:
6 căţei de usturoi, pisaţi sau tocaţi foarte mărunt
sare, după gust
2 linguri de boia iute
1-2 ardei iuţi jalapeño, sau ce aveţi la însemână, pisaţi
2 1/2 linguriţe de oregano uscat
2/3 linguriţă de seminţe de chimion
2/3 linguriţă de cimbru uscat
100 ml oţet de vin roşu
100 ml suc de portocale
100 ml suc de limetă
2 linguri de ulei de măsline
1/2 legătură de frunze proaspete de coriandru, rocate

Instrucţiuni:
Se prăjesc uscat (fără ulei), seminţele de chimion, timp de 30-40 de secunde, la foc mic-mediu. Se lasă să se răcească 2 minute, apoi se pisează fin, într-o piuă.
Se amestecă după aceea cu restul ingredientelor. Mixtura se păstrează într-un borcan care se închide ermetic, în frigider.

Se vede uşor că varianta spaniolă şi cea mexicană seamănă destul de bine mult, având multe ingrediente în comun; diferă însă nu doar prin cantităţile relative, ci şi prin câteva ingrediente care nu se regăsesc în ambele variante. În mod clar varianta spaniolă este mai acidă, mult mai iute şi altfel aromată.

Cum spuneam mai sus, în Puerto Rico există două variante de adobo, una uscată („adobo seco”) şi una umedă („adobo mojado”). Iată câte o variantă de reţetă pentru fiecare dintre ele.

Adobo seco
Ingrediente:
1 lingură de sare
2/3 lingură de boia iute
1 linguriţă de boabe de piper negru
2/3 linguriţă de ceapă, pudră
2/3 linguriţă de oregano uscat
2/3 linguriţă de seminţe de chimion
2/3 linguriţă de usturoi, pudră

Instrucţiuni:
Se prăjesc uscat (fără ulei), seminţele de chimion şi boabele de piper, timp de 30-40 de secunde, la foc mic-mediu. Se lasă să se răcească 2 minute, apoi se pisează fin, într-o piuă.
Se amestecă după aceea cu restul ingredientelor. Mixtura se păstrează într-un borcan care se închide ermetic, în frigider.

Adobo mojado
Ingrediente:
6 căţei de usturoi, decojiţi şi tocaţi grosier
2/3 lingură de sare
1/2 lingură de boabe de piper negru
1 lingură de oregano uscat
1 lingură de ulei de măsline
1 lingură de oţet alb

Instrucţiuni:
Se pisează usturoiul cu sare, până se obţine o pastă. Se adaugă piper şi se pisează până ce se incorporează bine în amestec. Se adaugă oregano şi se procedează identic. În final se adaugă ulei de măsline şi oţet şi se amstecă bine. Se păstrează în borcane închise ermetic, în frigider.

Concluzie
Nu mai ştiu exact câte articole de pe acest blog descriu amestecuri de mirodenii, ierburi aromate şi condimente, marinade, sosuri sau metode de asezonare a alimentelor şi preparatelor finale. În orice caz, multe.

Pentru mine, asezonarea şi ştiinţa combinării aromelor, gusturilor şi texturilor este, poate, mai importantă decât cunoaşterea oricărei alte tehnici culinare. Cunoscând în amănunt mecanismele asezonării poţi da gust şi aromă alimentelor insipide şi inodore, de hipermarket, care, din păcate, fac astăzi parte din viaţa noastră şi pe care, din nefericire, nu prea avem cum le înlocui fără eforturi imense şi cheltuieli pe măsură.

Aceeaşi cunoaştere a asezonării poate înveseli viaţa celor condamnaţi să ţină diete, la prima vedere insipide, inodore şi plicticoase. Cineva care trebuie să mănânce fără sare, fără grăsimi, fără lactate, fără carne etc. este salvat de o asezonare potrivită, interesantă şi surprinzătoare. Cu această tehnică, preparate mediocre sau plicticoase pot fi salvate sau chiar ridicate la nivelul reţetelor preferate.

Nu uitaţi, marinarea prealabilă a alimentelor, înainte de a fi gătite, asezonarea inteligentă din timpul tratamentului termic şi, last but not least, asezonarea potrivită la servirea preparatelor, mai ales cu dipuri şi sosuri va da gust vieţii dvs., chiar daca ţineţi vreo dietă antipatică, şi vă va face să gătiţi cu plăcere.

(sfârşit)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
latinfood.about.com
www.gourmetsleuth.com
allrecipes.com
www.food.com
www.huffingtonpost.com