Astăzi cea de-a doua parte, şi ultima, a articolului despre sosul-condiment-marinadă chimichurry. Vă voi prezenta o variantă de chimuchurry roşu, şi cîteva date despre modul de păstrare şi despre utilizările sale culinare.

Nu pot să nu vă ofer şi o variantă de chimichurri roşu, a cărui culoare provine de la tomate şi ardei graşi. Conţine mai multe ingrediente şi de obicei are un gust uşor picant.

Ingrediente:
1 legătură de pătrunjel proaspăt, tocată
1 ceapă medie, tocată
4 căţei de usturoi, tocaţi
1/2 ardei gras roşu, tocat
1 roşie, decojită, curăţată de seminţe şi tocată
1 lingură de paprika
4 foi de dafin, fărâmiţate în bucăţele foarte mici
1 lingură de sare
1 linguriţă de piper negru, proaspăt măcinat
1/4 linguriţă de fulgi de ardei iute
1/4 cană cu apă
1/4 cană cu oţet roşu
1/2 cană cu ulei de măsline

Instrucţiuni:
Se procesează ingredientele solide într-un blender până se amestecă bine. Se adaugă lichidele, se procesează încă puţin şi se lasă sosul să stea 30 de minute, ca aromele să se amestece.

Dacă doriţi ca ceapa şi usturoiul să aibă gust şi arome mai blânde, încingeţi într-o crăticioară oţetul şi apa până ce dau în clocot; transferaţi mixtura din blender într-un castron termorezistent şi turnaţi lichidul fierbinte peste ea. Ceapa şi usturoiul se vor opări şi îşi vor îmblânzi aromele. După ce se răceşte mixtura, adăugaţi uleiul şi amestecaţi.

Depozitare
Un sos chimuchurri rezistă destul de bine în frigider, circa o săptămână. Totuşi, aş sugera să fie folosit cel mai târziu la trei zile după preparare; mie mi se pare că acesta este momentul în care poate oferi cea mai plăcută şi mai puternică aromă. La început, pe măsură ce stă, aromele se amestecă până ce ating un maxim, după care amestecul începe să piardă la acest capitol. Ca precauţie, pentru a prelungi perioada de vârf de gust şi aromă, folosiţi recipiente închise ermetic.

Comercializare
Deşi se poate prepara extrem de uşor acasă, deşi sosul proaspăt este mult mai bun decât unul conservat, totuşi chimichurri se comercializează, şi încă sub două forme: una lichidă şi îmbuteliată, şi una deshidratată, sub formă de praf, care necesită adăugarea de ulei şi apă.

Utilizări culinare
V-aţi dat probabil seama, studiind variantele de reţetă de mai sus, că un sos ce combină un acid, adică oţet sau suc de lămâie, cu ierburi aromate oferă o contrapondere desăvârşită cărnii grase, fie ea de vită, porc sau somon, de pildă. Aceste tipuri de carne se marinează perfect într-un sos chimichurri. În acest caz, puteţi face puţin rabat la cantitatea de ulei, căci carnea are ea însăşi îndeajuns de multă grăsime. Dacă aciditatea sosului este mai scăzută, poate marina cu mare succes şi carnea slabă, ca cea de pui, curcan, peşte, creveţi, midii etc.
La fel, tofu sau diverse legume (rădăcinoase, ceapă, ardei iuţi, conopidă) se pot marina în acest sos înainte de a fi gătite.

Argentina este vestită pentru imensele sale turme de bovine şi pentru calitatea cărnii de vită. Grătarele sunt acolo la ordinea zilei, aşa că nu trebuie să ne mire popularitatea unui sos ca chimichurri. Frigăruile de vită marinate în chimichurri sunt o nebunie.

Ca şi salmoriglio sau gremolata, chimichurri este foarte versatil. Merge bine nu doar cu vita, ci cu orice fel de carne; face un mariaj fericit şi cu peştele, mai ales dacă se insistă puţin, cantitativ vorbind, asupra componentelor sale acrişoare şi citrice.
Creveţii se potrivesc bine, de exemplu, cu un chimichurri cu lămâie, în care oregano-ul s-a înlocuit cu busuioc. Cuplul pătrunjel-busuioc este perfect pentru fructele de mare.
Dacă doriţi să gătiţi miel, înlocuiţi oregano-ul cu mentă şi veţi obţine un acompaniament, sau o marinadă, cu care carnea se potriveşte perfect.

Dacă tot ne aflăm într-o zonă latino-americană, nu trebuie omis faptul că chimichurri se potriveşte bine şi cu celebrii cârnaţi chorizo şi cu jamon serrano (sau cu alte preparate din carne, afumate sau crud-uscate), dar şi cu empanadas.

Aş vrea să-i liniştesc şi pe vegetarieni. Chimichurri nu este doar un tovarăş de farfurie al proteinelor animale, ci şi al vegetalelor, mai ales al celor gătite pe grătar. Dovleceii, vinetele, roşiile şi ardeii graşi sunt delicioase cu acest sos.
Porumbul copt, fiert sau fript pe grătar este excelent pus în valoare de chimichurri. Sosul, de altfel, merge bine şi cu cartofi fierţi sau prăjiţi, cu bulgur, cuşcuş, orez sau paste. Încercaţi-l şi cu mămăligă şi nu veţi regreta.

Nu mă omor după tofu, de pildă, dar dacă este tăiat bucăţele mici mi se pare acceptabil. Ei bine, tofu tras la tigaie puţin, până se rumeneşte, servit cu chimichurri mi s-a părut chiar gustos.

Spuneam mai sus că chimichurri este folosit ca marinadă sau sos-condiment; cu un pic de imaginaţie se poate folosi şi ca dip. Pâinea sau biscuiţii ne-dulci sunt excelenţi înmuiaţi în acest sos.

Cu aceeaşi imaginaţie putem folosi chimichurri şi ca dressing de salată, mai ales pentru salatele mai robuste, ca cele, de pildă, care conţin mazăre, fasole, linte sau năut.

(sfarsit)

Bibliografie:
en.wikipedia.org
herbivoracious.com
forkfingerschopsticks.com
www.wisegeek.com
blog.kathrynmcgowan.com
www.asadoargentina.com